Discursul lui Obama asupra Orientului Mijlociu marchează depășirea unui punct fără întoarcere. Oficializarea retragerii sprijinului pentru aliații din zonă, susținerea necondiționată a mișcărilor revoluționare, impunerea publică a unei baze de negociere dezavantajoase pentru Israel în tratativele cu Autoritatea Palestiniană, admiterea justificării cererilor disproporționate sau a falsificărilor istorice, nesiguranța indusă de îndepărtarea de linia de negociere adoptată de administrațiile precedente, minimalizarea acțiunilor dușmanilor declarați ai Statelor Unite din zonă și tratarea egală, arogantă, indiferentă la nuanțe și perspective, în numele unor pretinse principii mai înalte, a prietenilor și dușmanilor, a democrațiilor, regimurilor militare și a dictaturilor islamiste, angajarea nechibzuită împreună cu UE (prin BERD) într-o aventură financiară fără garanții minime politice asupra utilizării banilor, vor avea probabil consecințe dramatice în răsturnările din zonă și în continuare asupra întregii lumi. Este probabil momentul în care dușmanii societății de tip occidental au tresăltat de bucurie: America și-a ridicat oficial mîna de peste Orientul Mijlociu. Vălul peste ochii Occidentului este acum tras complet. Primăvara revoluției arabe poate trece în marș susținut înspre vara islamistă. Vor cîștiga Frații Musulmani? Sau Iranul? Sau Turcia? E vreo diferență pentru noi?

A doua zi după acest discurs a avut loc la Casa Albă întîlnirea președintelui Obama cu premierul Netanyahu. La întîlnirea cu presa, după o reiterare a ‘Narațiunii Revoluției Facebook’ din partea președintelui Obama, a urmat șocul întîlnirii Utopiei cu Realitatea, a urmat unul dintre cele mai directe și puternice discursuri internaționale ale unui premier israelian, un duș rece cu aspect de grindină al realității asupra iluziei. Redăm mai jos traducerea transcriptului.

Premierul Netanyahu: Domnule preşedinte, în primul rînd vreau să vă mulţumesc, Dvs şi Primei Doamne, pentru primirea ospitalieră de care ne-am bucurat eu, soţia mea şi întreaga noastră delegaţie. Avem o prietenie de durată între țările noastre şi apreciez posibilitatea de a avea această întîlnire după importantul discurs de ieri al dumneavoastră.

Împărtăşim speranţa şi viziunea dvs în privința răspîndirii democraţiei în Orientul Mijlociu. Apreciez faptul că aţi reafirmat încă o dată acum, şi în conversaţia noastră, şi prin fapte concrete, angajamentul pentru securitatea Israelului. Apreciem eforturile dvs. pentru înaintarea procesului de pace.

Acesta este un lucru pe care dorim să îl avem realizat. Israel vrea pace. Eu vreau pace. Ceea ce ne dorim cu toţii este o pace care să fie reală, care să reziste, care să dureze. Dar cred că – și cred că sîntem de acord amîndoi -, cred că o pace întemeiată pe iluzii se va face praf și pulbere la momentul contactului cu stîncile realităților din Orientul Mijlociu şi că singura pace care va dăinui va fi una bazată pe realități, pe fapte de nezdruncinat.

Cred că pentru a exista pace, palestinienii vor trebui să accepte unele realităţi de bază. Prima este că, deși Israelul este pregătit să facă compromisuri generoase pentru pace, nu se poate retrage pe liniile din 1967 – deoarece aceste linii sînt imposibil de apărat; deoarece nu iau în considerare anumite schimbări care au avut loc în teren, schimbările demografice care au avut loc în ultimii 44 de ani.

Amintiţi-vă că, înainte de 1967, Israel avea nouă mile lăţime. Jumătate din lățimea Washington Beltway. Şi acestea nu erau granițe de pace, erau limite stabilite în urma unor războaie repetate, deoarece atacul asupra Israelului era foarte atractiv.

Așa că nu ne putem retrage pe acele linii imposibil de apărat şi va fi nevoie să avem o prezenţă militară pe termen lung de-a lungul Iordanului. Am discutat acest lucru cu preşedintele şi cred că am căzut de acord că Israelul are anumite cerinţe de securitate care vor trebui să facă parte din orice înțelegere pe care o vom face.

Al doilea fapt este – și preşedintele tocmai a vorbit despre asta -, şi anume faptul că Israelul nu poate negocia cu un guvern palestinian care se bazează pe susținerea Hamas. Hamas, după cum a spus preşedintele, este o organizaţie teroristă care are drept scop distrugerea Israelului. A tras mii de rachete asupra oraşelor noastre, asupra copiilor noştri. Recent a tras o rachetă anti-tanc asupra unui autobuz şcolar, care a dus la uciderea unui baiat de 16 ani. Și Hamas v-a atacat pe dvs., domnule preşedinte, şi Statele Unite ale Americii pentru scăparea lumii de bin Laden.

Așa că Israelului, evident, nu i se poate cere să negocieze cu un guvern care este susținut de versiunea palestiniană a al-Qaida.

Cred că preşedintele Abbas are de făcut o alegere simplă. El trebuie să decidă dacă negociază sau păstrează pactul său cu Hamas, dacă face pace cu Israelul. Şi eu pot doar să spun ceea ce am spus chiar acum, că sper că el va face alegerea, alegerea potrivită, alegerea păcii cu Israel.

A treia realitate este că problema refugiaţilor palestinieni va trebui să fie rezolvată în cadrul unui stat palestinian, cu siguranţă nu înăuntrul graniţelor Israelului.

Atacul arab din 1948 asupra Israelului a produs două probleme ale refugiaţilor – problema refugiaţilor palestinieni şi problema refugiaţilor evrei, aproximativ în acelaşi număr, care au fost expulzaţi din țările arabe. Pînă acum, micul Israel a absorbit refugiaţii evrei, dar vasta lume arabă a refuzat să absoarbă refugiaţii palestinieni. Acum, 63 de ani mai tîrziu, palestinienii vin la noi şi spun Israelului, acceptați nepoţii şi strănepoţii acestor refugiaţi, ștergînd astfel viitorul Israelului ca stat evreiesc.

Așa că, asta nu se va întîmpla. Toată lumea știe ca nu se va întîmpla. Şi cred că e timpul să li se spună palestinienilor în față: asta nu se va întîmpla. Problema refugiaţilor palestinieni trebuie să fie rezolvată. Ea poate fi rezolvată şi va fi rezolvată în cazul în care palestinienii aleg să facă acest lucru într-un stat palestinian. Aceasta este o posibilitate reală. Dar nu va fi rezolvată în interiorul statului evreu.

Preşedintele şi cu mine am discutat toate aceste probleme şi cred că am putea avea unele dezacorduri ici şi colo, dar cred că avem o direcţie generală pe care dorim să lucrăm împreună pentru a obține o pace reală, adevărată între Israel şi vecinii săi palestinieni, o pace care să poată fi apărată.

Domnule Preşedinte, dvs sînteți – sînteți conducătorul unui popor mare, măreț, poporul american. Şi eu sunt conducătorul unui popor mult mai mic, –

Preşedintele Obama: Un popor măreț.

Premierul Netanyahu: Este un popor măreț, de asemenea. Este poporul antic al lui Israel. Şi, după cum ştiţi, sîntem aici de aproape 4000 de ani. Am avut parte de lupte şi suferinţe ca nici un alt popor. Am trecut prin expulzări, pogromuri, masacre şi uciderea a milioane. Dar eu pot să spun că şi în bezna – chiar şi la nadirul din valea umbrei morţii, noi nu ne-am pierdut niciodată speranţa şi niciodată nu am uitat visul nostru de restaurare a unui stat suveran în patria noastră antică, ţara lui Israel.

Şi acum, responsabilitatea aceasta se află pe umerii mei ca prim-ministru al Israelului, într-un moment de instabilitate şi incertitudine extraordinară în Orientul Mijlociu, de a lucra împreună cu dvs. pentru găsirea unei forme de pace care să asigure securitatea Israelului şi să nu îi pună în pericol supravieţuirea. Eu port această responsabilitate cu mândrie, dar și cu o mare umilinţă, pentru că, aşa cum v-am spus în conversaţia noastră, noi nu avem loc pentru o marjă prea largă de eroare. Pentru că, domnule preşedinte, istoria nu va da poporului evreu o altă şansă.

Așa că, în următoarele zile, săptămîni şi luni, am de gînd să lucrez împreună cu dvs. la căutarea unei păci care să răspundă preocupărilor noastre de securitate, la căutarea unei recunoaşteri reale pe care o dorim de la vecinii noştri palestinieni, pentru a oferi un viitor mai bun pentru Israel şi pentru întreaga regiune.

Vă mulţumesc pentru oportunitatea de a avea acest schimb de opinii si de a lucra împreună pentru acest scop comun. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Preşedintele Obama: Și eu vă multumesc.