În sfârşit, a venit vremea să ne ocupăm şi de acuzaţiile lui Vasile Ernu la adresa noastră. Nu pentru că ar fi importante părerile unui revoluţionar de salon din Gauche Caviar, ci pentru că în momentul în care ne-a înfierat cu mânie marxistă, criticatacantul a vorbit asemenea multor alţi stângişti care ne-au călcat şi ne vor mai călca pragul. Oferindu-i o replică, răspundem tuturor aceşti radicali.
Un criticatac de duzină
Prezentarea pe care V. Ernu o face site-ului În Linie Dreaptă este caricaturală, dar constituie maximul de competenţă, intelectuală şi profesională pe care îl poate atinge un progresist în descrierea acelora care i se opun. Ca în toate textele revoluţionare, realitatea şi fantezia se îmbină într-o înşiruire de personaje din demonologia progresistă. Acestor demoni ai Reacţiunii, Ernu le opune sfintele evanghelii socialiste. Fireşte, descrierea este destinată consumului intern, criticatacatorilor, adică cititorilor fideli de CA, aceia care acceptă fără crâcnire orice predică rostită de apostolii Revoluţie în amvonul contra-bisericii finanţate de Friedrich Ebert Stiftung.
Nu văd ce dialog se poate avea cu susţinătorii unui sit unde majoritatea textelor sînt „semnate” anonim, cu ID-uri/pseudonime
Cei de la Critic Atac proclamă doct că nu discută cu “anonimi” (de parcă tema ar fi anonimii, nu ideile), numai pentru că în caz contrar ar fi obligaţi să răspundă ideilor. Nu cunosc persoanele cu care au de a face şi sunt lipsiţi astfel de posibilitatea de a scăpa uşor, doar prin atacuri ad hominem, ameninţări cu represalii instituţionale şi dezlănţuirea câinilor corectitudinii politice. Mai rău, de această dată au de a face cu oameni care nu sunt liberali şi nu susţin că atât stânga, cât şi dreapta au părticica lor de adevăr. Fiind obişnuiţi să le fie menajate orgoliile de “intelectuali” de stânga, nu au mai întâlnit aşa ceva şi se simt complet dezarmaţi.
Aş caracteriza respectivul blog în felul următor. E un sit cu un discurs clonat în româneşte după cel al corifeilor mediatici ai extremei drepte americane (în genul lui Glenn Beck, Rush Limbaugh, Sean Hannity, Sarah Palin & co.) şi asumat islamofob/arabofob, în numele transcendenţei valorilor „iudeo-creştine” şi al contribuţiei la „lupta împotriva terorismului”. Asta potrivit, fireşte, interpretării ei de către fracţiunile cele mai extremiste ale neoconservatorilor americani şi ale populismului creştin-neoprotestant alb.
Ernu îi citează pe clasicii Stângii contemporane; denunţă păcatul de moarte al islamofobiei şi aruncă cel mai distrugător verdict din politică: extrema dreaptă. Poate că această şarjă socialistă ar valora ceva în Occidentul multicultural-terminat, zdrobit de teroriştii cu stilou pe care Ernu & Co. îi admiră atât de mult, dar în România nu face nici cât o ceapă degerată. Discursurile ce abuzează de clişee progresiste nu impresionează pe nimeni.
Islamofobia, stadiul cel mai înalt al eurocentrismului
Ce este islamofobia? Din punct de vedere propagandistic, este o invenţie genială, depăşită în genialitate poate doar de o singură altă scorneală ce a făcut carieră în discursul public al ultimelor decenii (mă refer, desigur, la homofobie). Aşa cum homofobia trece în mediile “cultivate” drept frica iraţională faţă de gay (deşi “homofobie” este un non-sens, traducându-se “prin frică iraţională faţă de acelaşi”) şi este folosit pentru a-i înfiera cu mânie corectă politic pe toţi aceia care îndrăznesc să nu îi iubească pe homosexuali, “islamofobia” aparţine tot patologicului şi este utilizat pentru a-i ţine la distanţă, departe de scena publică, pe adversarii Islamului.
Conform stângii progresiste, islamofobia este o boală, o frică iraţională faţă de musulmani şi Islam ce se transformă în mod miraculos în ură religioasă, rasială şi etnică, “cealaltă jumătate a problemei”, cea pe care o trecem sub tăcere în mod “constant” din cauza bigotismului creştin şi a rasismului latente încă în noi, fiinţe prea puţin atinse de lumina tămăduitoare a idealurilor nobile ale Stângii iubitoare de oameni, libertate şi echitate. Pentru noii tiermondişti, imperiile coloniale ale Occidentului s-au năruit, dar apucăturile europene au rămas aceleaşi, singura schimbare fiind operată la nivel “oprimaţilor”: musulmanii sunt noile victime ale omului alb şi creştin, ei sunt noul proletariat care trebuie eliberat oprimarea capitaliştilor euro-americani.
Rămâne de demonstrat numai ce poate fi iraţional în a ţine departe de tine o cultură războinică ce este axată pe distrugerea tuturor acelora care sunt diferiţi de ea. Oriunde a ajuns, Islamul a adus cu sine numai cruzime, înapoiere şi nivelare culturală, dar pentru a putea accepta această realitate, trebuie să te rupi de neomarxism, ceea ce pentru mulţi criticatacanţi şi criticatacatori este practic imposibil: sunt foarte mărginiţi, lipsiţi de capacitatea intelectuală de a gândi în afara ţarcului marxist.
Aţi spus cumva “extremă dreaptă”?
Aşa cum apare ea în spaţiul public, expresia “extrema dreaptă” nu are corespondent în realitate. Extrema dreaptă nu există decât în discursul stângii, fiind o altă invenţie genială a departamentul de propagandă al mişcării revoluţionare mondiale. Afirmaţia pare a fi, la prima vedere, şocantă. Discursul public face mereu trimitere la extrem de periculoasa extremă dreaptă. Jurnalele televizate de ştiri conţin nenumărate reportaje cu neonazişti ai „extremei drepte” care se bat cu poliţia, iar în presă scrisă, mai ales în cea străină, periodic pot fi citite articole alarmiste despre despre ascensiunea „extremei drepte” pe pământ european. Intelectualii şi politicienii responsabili sunt atât de preocupaţi de problemele pe care le ridică această rudă insalubră a dreptei şi, totuşi, extrema dreaptă din discursul stângii nu există.
În primul rând, spre deosebire de extrema stângă – ai cărei adepţi pustiesc oraşele lumii civilizate de 1 mai sau cu ocazia unor reuniuni internaţionale pe care ei le percept a fi „instrumente ale capitalismului” -, “extrema dreaptă” este extrem de redusă numeric. Adepţii aşa-zisei extreme drepte sunt puţin numeroşi, reprezentând un segment marginal al societăţii, lipsit de putere, în mod constant ostracizat de politicieni, intelectuali şi presă, în special de stânga (marea ironie este că stângiştii, apărători ai libertăţii de a trăi în cuşca islamistă, sunt în acelaşi timp promotorii cei mai înverşunaţi ai politicienii orweliene de pedepsire a delictului de opinie). Departe de a fi vreun pericol demn de luat în seamă, adevărul este că dintre toţi cetăţenii unui stat occidental, aceşti “extremişti de dreapta” sunt cei mai puţin lipsiţi de drepturi, fiind supuşi periodic tirului oprobriului public şi chiar legii penale pentru opiniile politice pe care le susţin. Mai mult, în ţări precum Suedia sau Germania, “extremiştii de dreapta” sunt mereu provocaţi de mult mai numeroasele brigăzi de extremă stângă Antifa ce reunesc anarhişti şi comunişti de toate soiurile, uniţi în ura lor faţă de “the far right”, capitalism şi Occident. În timp ce neonaziştii sunt ţinuţi la respect şi pedepsiţi exemplar, autorităţile şi presa manifestă, de multe ori, o indulgenţă criminală faţă de comportamentul terorist al „antifasciştilor”. Nu este întâmplător. Chiar dacă nu ar recurge la violenţă, “extremiştii de dreapta” ar rămâne în continuare proscrişi, rasismul şi naţionalismul lor fiind ţinta preferată a stângii rasist-postnaţionale: s-au născut albi şi sunt cetăţeni ai statelor vestici, or pentru a beneficia de simpatia stângii contemporane trebuie să ai măcar puţină melanină în piele şi un fond cultural extra-european.
În al doilea rând, extrema dreaptă este în realitate o stângă renegată şi învinsă, asimilată dreptei de propaganda stalinistă a Uniunii Sovietice. Stalin a înţeles că pentru a-şi aservi Vestul în lupta cu Hitler şi a pregăti continentul pentru extinderea comunismului sovietic, trebuie să ridice propaganda la un nivel pe care părintele ei, Lenin, nu a reuşit să îl atingă. Propaganda stalinistă a promovat directivele Kremlinului prin intermediul Internaţionalei şi a agenţilor comunişti din Occident: fascismul este de dreapta, capitalist şi reacţionar, nazismul este cea mai puternică încarnare a fascismului, iar singura democraţie autentică este cea sovietică. Această diversiune s-a perpetuat până astăzi şi a făcut ca politicieni precum Vadim Tudor, un stâlp al propagandei naţional-comuniste, să fie etichetaţi drept „extremă dreapta”.
Dar nici fascismul şi nici nazismul nu aparţin dreptei. Nici nu au cum, fiind mişcări eminamente revoluţionare ce urmăresc remodelarea realităţii prin ideologie, distrugerea vechi lumi şi a omului ei “decăzut”, corupt de religie şi o viaţă prea comodă. Fascismul mussolinian este o erezie socialistă, în esenţă anticapitalistă şi în întregime revoluţionară, iar naţional-socialismul hitlerist o mutaţie şi mai nefericită a fascismului, un fascism decăzut într-un rasism pe care fasciştii italieni în frunte cu Il Duce îl respingeau cu dispreţ. Mai mult, dacă suntem corecţi până la capăt cu Mussolini, nu putem să nu observăm că diferenţele dintre comunism şi nazism sunt semnificativ mai mici decât cele dintre comunism şi fascism. Asimilarea fascismului cu nazismul este doar o altă nedreptate la care este supusă una dintre stângile învinse de stânga ce a ieşit victorioasă în ultima conflagraţie mondială.
Mitul democraţiei
La capitolul exclusiv al libertăţilor, orice comparaţie între Rusia stalinistă şi Italia mussoliniană, făcută fără prejudecăţi, s-ar întoarce în favoarea celei din urmă (chiar şi în rău există gradaţii, cum sunt cercurile infernului în Divina Comedia). Înainte de a se alinia, în ultimii săi ani, după modelul nazist, regimul fascist a practicat, dacă se poate spune, un totalitarism moderat (cuvântul „totalitarism” fiind de altfel invenţia sa), mai apropiat de caracteristicile unui simplu regim autoritar. I s-a imputat lui Mussolini asasinarea socialistului Matteotti, dar câţi Matteotti ruşi figurează pe lista lui Stalin! Gramsci, unul dintre cei mai respectaţi conducători şi teoreticieni comunişti, a fost aruncat în închisoare pentru a rămâne acolo ani îndelungaţi, până cu puţin înainte de moarte. Caz incontestabil de represiune politică. Nu este, totuşi, mai puţin adevărat că în celula sa a putut să citească, să gândească şi să lucreze; cea mai mare parte a operei sale a fost redactată în închisoare. Într-o închisoare comunistă, indiferent care, şi nu numai în timpul lui Stalin, o asemenea „carieră” intelectuală ar fi fost zdrobită de la primul cuvânz scris în mod clandestin pe un capăt de săpun sau pe o aşchie de lemn. Intelectualilor sceptici, le propun să răsfoiască în paralel două dintre lucrările cele mai ambiţioase şi mai simbolice produse de cele două regimuri: Enciclopedia italiană şi Marea Enciclopedie sovietică, prima abia ideologizată, cea de-a doua, mai trebuie oare să spun cum e! Ceea ce nu vrea să spună că fascismul n-a fost opresiv; a fost, însă, mai puţin opresiv decât comunismul sovietic şi nazismul.
Lucian Boia
Nu în ultimul rând, fascismul şi naţional-socialismul sunt profund anticreştine. Atât Mussolini, cât şi Hitler respingeau cu dispreţ religia creştină pe care o considerau sursă a decăderii europenilor.
Ce legătură există între totalitarii, hipercentraliştii şi anticreştinii fascişti şi mişcarea Tea Party, coagulată în jurul antisocialismului, a libertăţii individuale şi a creştinismului? Nici una, dar pentru Ernu & Compania socialistă a antifasciştilor de salon, toţi cei care îndrăznesc să aibă o părere distinctă de a lor sunt adepţii lui Mussolini. Nici nu mai contează că Il Duce a fost un strălucit socialist, adică unul de-al lor.
Contributorii sitului respectiv împărtăşesc cu aceste curente de opinie ostilitatea faţă de valorile sociale şi culturale ale social-democraţiei de pretutindeni (inclusiv ale liberals americani): toleranţă, incluziune, solidaritate socială, dialog intercultural şi interconfesional, un sistem oarecare de asistenţă socială şi de sănătate universală, salariu minim garantat etc. Devenite pur şi simplu fireşti „modelului european” de civilizaţie, aceste valori sunt considerate, cum altfel, drept „comuniste”, deci de combătut în numele unui anticomunism consecvent. Deasemenea, Uniunea Europeană este acuzată mai ales fiindcă, subminînd „fundamentele creştine” ale societăţilor şi, mai mult, ale popoarelor europene, lasă draga noastră Europă pradă „pericolului islamic”. Cel de „dinăuntru”, se înţelege.
Inexact şi mincinos, dar 100% stângist.
1. Suntem toleranţi, în sensul originar al termenului. Această toleranţă o extindem şi acelora cu care nu suntem de acord. Pe “fundamentalistul” ILD până şi liberalii, relativiştii, socialiştii şi comuniştii îşi pot da cu părerea. În schimb, pe anti-fundamentalistul şi democraticul Critic Atac sunt şterse toate comentariile care se abat de la linia progresistă. De cenzura roşie nu trece nimic din ce nu convine redacţiei “de largă concentrare democratică” pe care o conduce Ernu.
2. Nu facem un idol din incluziune. Pentru dialog este nevoie de doi şi nu te poţi aşeza la aceeasi masa cu cei care vor să te lase fără cap. Nu pentru că nu ar fi frumos, ci pentru că rişti să fii decapitat.
3. Solidaritatea socială nu poate fi intermediată de stat, iar filantropia nu se poate face pe banii altora.
4. Suntem anticomunişti şi nu ne este ruşine. Este respingător să mai vorbeşti despre pericolul anticomunismului după ce comunismul a ucis prin foamete sau moarte violentă peste 100 de milioane de oameni.
5. Uniunea Europeană devine o suprastructură nelegitimă din punct de vedere democratic şi întruparea cea mai recentă a instinctului ideologic european, opusă libertăţii şi identităţii noastre ca persoane şi naţiuni. Ea este doar ultima găselniţă a Stângii creatoare de istorie.
6. În afacerea eurocrată, Islamul are rolul său. Pentru a-l înţelege nu trebuie decât să ne uităm pe scrierile lui Slavoj Žižek, unul din părinţii spirituali ai Critic Atac (până de curând, CA avea ca moto un citat “intelectual” din Žižek: “Este suveran acela care alege în ce capcană să intre”). Conform lui Žižek, Islamul trebuie sprijinit de progresişti pentru că rezistenţa islamică la ”integrarea in ordinea globală capitalistă” ar putea fi „articulată într-un proiect socialist”. El ar putea face parte din noul proletariat, alături de celelalte grupuri defavorizate (minorităţile sexuale, naţionale, etc.), dar rolul principal al comunităţilor islamice este acela de accelelare a procesului instituţional (direcţionat de sus în jos de către elita progresistă) de disoluţie a naţiunilor şi statelor-natiune, pregătind astfel locul pentru instituirea Federaţiei continentale, cea care trebuie să ofere întregii lumi o „luptă comună”.
Încheiere
Aici se sfârşeşte această trecere în revistă a câtorva panseuri ale lui Vasile Ernu, fondator şi lider al secţiei române a mişcării revoluţionare mondiale. Dezinformările grosolane şi nivelul slab al argumentaţiei îl trădează ca un foarte slab adversar de idei, motiv pentru care îi recomandăm celui „născut în URSS” să nu se mai implice în probleme care îi depăşesc cu mult puterile.
Romanian 
29 de comentarii
m.p.
22 mai 2011„Rămâne de demonstrat numai ce poate fi iraţional în a ţine departe de tine o cultură războinică ce este axată pe distrugerea tuturor acelora care sunt diferiţi de ea. Oriunde a ajuns, Islamul a adus cu sine numai cruzime, înapoiere şi nivelare culturală, dar pentru a putea fi capabil de a accepta această realitate, trebuie să te rupi de neomarxism, ceea ce pentru mulţi criticatacanţi şi criticatacatori este practic imposibil: sunt foarte mărginiţi, lipsiţi de capacitatea intelectuală de a gândi în afara ţarcului marxist.”
Afirmatia asta e gresita. In Peninsula Iberica, in prima jumatate a mileniului doi, inainte de „Reconquista”, trei grupuri sociale traiau in armonie: evreii, crestinii si arabii. Celor din urma le revenea un statut social elevat, insa per ansamblu relatiile celor trei grupe erau armonioase. De nivelare nici nu poate fi vorba, drept marturie pot servi cladirile minunate din Spania care poarta arta islamica. In plus, faptul ca grecii vechi au alimentat Renasterea italiana se datoreaza in mare parte si culturii arabe, care era la curent cu filosofia araba, prin traduceri. Unele opere ale filosofiei greci au parvenit doar prin traducerile arabe. Ca nationalismul spaniol prezinta lucurile altfel pentru a justifica „Reconquista” este o treaba relativ recenta, la fel de stupida ca a te mandri cu Decebal si Traian ca stramosi, cand primul a fost exterminat cu tot cu statul sau de ultimul. Cat despre cruzime, faptele Inchizitiei vorbesc de la sine.
„Uniunea Europeană devine o suprastructură nelegitimă din punct de vedere democratic şi întruparea cea mai recentă a instinctului ideologic european, opusă libertăţii şi identităţii noastre ca persoane şi naţiuni. Ea este doar ultima găselniţă a Stângii creatoare de istorie.”
Fritz Scharpf diferentiaza intre mai multe feluri de legitimitate, in mare intre „input”(reprezentare prortionala, drept de vot, etc) si „output”. Legitimitatea mai vine si din ce face UE: nu mai trebuie stat zeci de ore la vame, piata interna are niste avantaje, Germania nu a mai atacat de ceva vreme restul Europei; eu nu cunosc nici o persoana care s-a simtit ingradita in vreuna din libertatile sale de catre UE. Principalul grup parlamentar din PE este de dreapta. Stanga nu a detinut vreodata majoritatea…
„Suntem anticomunişti şi nu ne este ruşine. Este respingător să mai vorbeşti despre pericolul anticomunismului după ce comunismul a ucis prin foamete sau moarte violentă peste 100 de milioane de oameni.”
De acord.
Daniel Francesco
22 mai 2011Cu referire la prima parte a comentariului lui m.p., il invitam sa citeasca Al-Andalus – mitul tolerantei musulmane.
Liviu Crăciun
22 mai 2011dupa sute de ani de lupte intestine moldova si tara romaneasca traiau in sfirsit o epoca de aur sub stapinirea turceasca; e adevarat ca plateau bir, copiii lor erau luati sclavi, nu se puteau construi biserici, unele biserici se transformau in moschei sau se construiau altele noi (adevarate monumente de arhitectura), crestinii si evreii circulau marcati ca vitele si erau ucisi daca afisau crucea crestina sau il ofensau in vreun alt fel pe allah sau legea musulmana, dar in rest erau liberi si se bucurau de toate beneficiile unei societati multiculturale in care imparteau in mod egal statutul de dhimmi; de asemenea, daca se converteau sau dovedeau in vreun alt fel supunere absoluta fata de sultan, puteau sa-si desavirseasca educatia, sa citeasca, sa scrie sau sa traduca mari opere ale stiintei si filozofiei; asta pina cind au venit crestini inapoiati ca stefan cel mare, care au stricat armonia si toleranta califatului; de atunci a inceput sa se duca naibii rapita, epoca de aur s-a incheiat si eu am incalecat pe o sa
m.p. vezi ca ai cazut victima unui mit
legat de binecunoscuta cruzime a inchizitiei, ai cumva cifre care sa-ti sustina afirmatia?
„Legitimitatea mai vine si din ce face UE” – de aici pina la Ceausescu a facut blocuri si a dat de lucru oamenilor, Hitler a facut autostrazi, Mao a redus analfabetismul nu mai e decit un pas; il facem?
euNuke
22 mai 2011Aveti vreun argument pentru aceasta asertiune? Sau macar o trimitere bibliografica serioasa? Arhitectura epocii deservea elitele islamice, deci nu se poate incadra la categoria element de fresca a relatiilor sociale din moment ce nu vorbeste absolut deloc despre convietuirea presupus pasnica dintre cele 3 mari grupuri confesionale [asta daca nu aveti cumva informatii despre numarul de biserici si sinagogi construite in sec 8-14 care sa ateste macar o atitudine permisiva a autoritatilor islamice fata de vietuirea celorlalte culte]. A vorbi despre armonie sociala in launtrul califatelor in conditiile in care crestinii erau considerati un fel de pleava, lipsiti de orice drepturi in raport cu populatia musulmana, a perora despre toleranta istorica a regimurilor islamice ca intampinare la criticile actuale aduse acestei religii-doctrina_politica este expresia tentatiei mistificatoare si in acelasi o proba de cinism a omului recent, eliberat de orice loialitati primitive si aborigene. De altfel superiorismul arab sustine in continuare aberatia istorica a despotismului luminat ce ar fi caracterizat califatele si nu e de mirare. bizar este ca un vorbitor de limba romana sa colporteze asemenea puncte de vedere antiioccidentale [pentru ca sint prezentate la pachet cu descrierile horror ale perioadei istorice marcate de inchizitie], anticrestine si vadit purificationisme fata de totalitarismul islamic.
emil b.
22 mai 2011m.p.
Observatiile despre „armonia” din Al-Andalus sunt induiusatoare, dar nu trec de nivelul platitudinilor incetatenite la Hollywood. Iti recomand o trecere in revista a subiectului, care se inspira din istorie, nu din wishful thinking.
The Myth of the Golden Age of Tolerance in Medieval Muslim Spain – Norman Berdichevsky
(fragmente)
Israelianca
22 mai 2011Citez dintr-o epistola trimisa de Maimonide, filozof, teolog si medic evreu (sec. XII-XIII), nascut la Cordoba si nevoit sa fuga din Spania unde evreii puteau doar sa se converteasca sau sa fie executati, unui rabin din Yemen care se plingea de discriminarea si persecutia indurata sub islam (boldurile imi apartin):
“You write that the rebel leader in Yemen decreed compulsory apostasy for the Jews by forcing the Jewish inhabitants of all the places he had subdued to desert the Jewish religion just as the Berbers had compelled them to do in Maghreb. Verily, this news has broken our backs and has astounded and dumbfounded the whole of our community. And rightly so. For these are evil tidings, “and whosoever heareth of them, both his ears tingle (I Samuel 3:11).” Indeed our hearts are weakened, our minds are confused, and the powers of the body wasted because of the dire misfortunes which brought religious persecutions upon us from the two ends of the world, the East and the West, “so that the enemies were in the midst of Israel, some on this side, and some on that side.” (Joshua 8:22).”
“Inasmuch as the Muslims could not find a single proof in the entire Bible nor a reference or possible allusion to their prophet which they could utilize, they were compelled to accuse us saying, “You have altered the text of the Torah, and expunged every trace of the name of Mohammed therefrom.” They could find nothing stronger than this ignominious argument the falsity of which is easily demonstrated to one and all by the following facts. First, Scripture was translated into Syriac, Greek, Persian and Latin hundreds of years before the appearance of Mohammed. Secondly, there is a uniform tradition as to the text of the Bible both in the East and the West, with the result that no differences in the text exist at all, not even in the vocalization, for they are all correct. Nor do any differences effecting the meaning exist. The motive for their accusation lies therefore, in the absence of any allusion to Mohammed in the Torah.”
“…God has hurled us in the midst of this people, the Arabs, who have persecuted us severely, and passed baneful and discriminatory legislation against us, as Scripture has forewarned us, “Our enemies themselves shall judge us” (Deuteronomy 32:31). Never did a nation molest, degrade, debase and hate us as much as they. Therefore when David, of blessed memory, inspired by the holy spirit, envisaged the future tribulations of Israel, he bewailed and lamented their lot only in the Kingdom of Ishmael, and prayed in their behalf, for their deliverance, as is implied in the verse, “Woe is me, that I sojourn with Meschech, that I dwell beside the tents of Kedar.” (Psalms 120:5). Note the distinction between Kedar and the children of Ishmael, for the Madman and imbecile [Mahomed, nota mea] is of the lineage of the children of Kedar as they readily admit. Daniel alludes only to our humiliation and degradation “like the dust in threshing” suffered at the hands of the Arabs, may they speedily be vanquished, when he says, “And some of the host and of the stars it cast down to the ground, and trampled upon them.” (8:10). Although we were dishonored by them beyond human endurance, and had to put with their fabrications, yet we behaved like him who is depicted by the inspired writer, “But I am as a deaf man, I hear not, and I am as a dumb man that openeth not his mouth.” (Psalms 38:14). Similarly our sages instructed us to bear the prevarications and preposterousness of Ishmael in silence. They found a cryptic allusion for this attitude in the names of his sons “Mishma, Dumah, and Massa” (Genesis 25:14), which was interpreted to mean, “Listen, be silent, and endure.” (Targum Pseudo-Jonathan, ad locum). We have acquiesced, both old and young, to inure ourselves to humiliation, as Isaiah instructed us “I gave my back to the smiters, and my cheeks to them that plucked off the hair.” (50:6). All this notwithstanding, we do not escape this continued maltreatment which well nigh crushes us. No matter how much we suffer and elect to remain at peace with them, they stir up strife and sedition, as David predicted, “I am all peace, but when I speak, they are for war.” (Psalms 120:7).
Florina B.
22 mai 2011Cateva informatii pentru a completa imaginea asupra modului in care „unele opere ale filosofiei grecesti care au parvenit doar prin traducerile arabe”.
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/l-am-mostenit-pe-aristotel-prin-musulmani-interviu-cu-sylvain-gougue
Dinu Hota
22 mai 2011Cred ca intoarcerea la un tip de neocomunism e posibila. De aceea acesti imbecili sunt periculosi. Ideile si comportamentul lor pot sluji pentru crime contra omenirii. Multi imbecili „bineintentionati” l-au sustinut pe Stalin, Hitler, Mao si alti criminali. Cu ideile astea nu e de joaca si ar trebui combatute din orice pozitie. Cred ca acest blog ar trebui mai mult multiplicat…
Daniel Francesco
22 mai 2011Dinu, Inliniedreapta.net are ca obiectiv impiedicarea reintoarcerii, a existentei si combaterea oricarui tip de societate totalitara, inclusiv a neocomunismului, cu fata umana sau cu implant, cu voie de la Moscova sau de Beijing. Combatem ideile marxiste sau derivatele lor si mentinem treaza credinta in libertatea traita intr-o societate deschisa.
Idle
22 mai 2011@Dinu Hota „Cred ca întoarcerea la un tip de neocomunism e posibila”
De acord.
@Daniel Francesco „Combatem ideile marxiste sau derivatele lor si mentinem treaza credinta in libertatea traita intr-o societate deschisa.”
Oauu! Asta e din lemnul cel mai dur. Păi dacă societatea este deschisă atunci poți să fii marxist dacă așa vrei.
Cheers.
Vlad M.
22 mai 2011Suntem mai aproape de un W. Chambers si un Willmoore Kendall decat de un Karl Popper. Societatea deschisa este modelul liberal de societate, nu modelul conservator. Cat de bine merge acest tip de societate, este limpede, doar poti sa iei Londonistan-ul la pas si sa o simti pe propria ta piele… Nu zic, ar fi bine sa mearga, dar nu se poate. In aceste conditii, trebuie sa ne aparam in fata acelora care o ameninta. Daca noi nu o vom face, nimeni altcineva nu o va face pentru noi. Ca sa fiu bine inteles, o atitudine echilibrata depinde foarte mult de ideile pe care le sustii. Atata vreme cat nu inciti la violenta, poti sa iti desfasori linistit activitatea si promova ideile, dar in momentul in care prin teoriile pe care le arunci in spatiul public devii un pericol pe societate, mi se pare normal sa fi tratat ca atare.
Mai clar, sa discutam aplicat. Islamul poate fi practicat in societate, dar aripa sa militant-violenta nu are ce sa caute. Islamistii violenti trebuie inchisi sau trimisi in tarile de unde au venit.
M.B.=> o sa incerc sa raspund maine dimineata la observatiile tale, in masura in care voi avea ceva de adaugat la ce au scris deja colegii mei.
Streamline
22 mai 2011Bon, al-andalus nu era tocmai tinutul armoniei…era insa in restul Europei armonie? Oare? Arabii hispanici erau rai… ailaltii de i-au fugarit pe sefarzi erau mai buni? Cam cu bani si de la ce „bancheri” si-a dus Kanuni imperiul in campanii? Cum incepeau minunile alea de cruciade? Cu un mic pogrom…sau mai mare… Sa judecam retro cu un aparat conceptual modern e ca si cum i-as imputa lui Pericle faptul ca nu s-a combinat mai hotarat la votul universal. Nu ca melienii nu ar fi fost bucurosi, la vremea lor, de libertatea ateniana…
helene
22 mai 2011Vezi,cind se pune problema sa se intoarca in tarile lor,ca din pamint rasar agentii multiculturalismului ca sa-i apere,se face apel la Carta drepturilor omului,se deschid procese care dureaza ani buni.Stilul lor de-a se victimiza in perpetuitate da bine si fringe
inimile. Nimeni nu-si mai aminteste atunci de crimele de onoare care fac parte din cultura lor,de modul abuziv,violent, cu care-si trateaza femeile si copiii.Ni se spune ca gindim in clisee si ca nu sintem destul de subtili pentru a le intelege codurile culturale.Acomodamentul rezonabil este o poveste de adormit copiii aici in Canada.
Mihaela
22 mai 2011Domnule Vlad M., cu părere de rău, aş vrea să vă mărturisesc că partea a treia a articolului nu se ridică la nivelul de argumentare şi ortografie al primelor două. Mi-ar plăcea să cred că v-aţi grăbit un pic şi nu aţi adăstat suficient la elaborarea argumentelor. Nu ideile, în sine, m-au dezamăgit (de altfel, cu o parte din ele sunt de acord), ci expunerea acestor idei. Cred că în felul ăsta v-aţi făcut un deserviciu şi le-aţi ridicat, ca să zic asa, criticatacanţilor mingea la fileu.
Criticatacanţilor care s-ar simţi satisfăcuţi de comentariul meu le-aş atrage atenţia că, spre deosebire de internaţionalii lor socialişti, „naţionalii” nostri, de dreapta, au simţul dezbaterii ideilor/expunerilor/argumentelor şi nu încremenesc în proiecte elogiatoare.
Acestea fiind zise, aş mai dori să adaug că tovarăşul Ernu îşi mai trage una, singur, cu moţul de la basca muncitorească (artistic metamorfozată în vizual consumerist-metrosexual – culmea capitalismului!), atunci când aduce în discuţie, ca element de comparaţie, personalitatea borderline a lui Glenn Beck şi a altora. În felul acesta, ne arată, încă o dată, dacă mai era necesar, că cine nu-i gâdilă orgoliile (daţi-mi voie să cred că marii stângişti de azi nu sunt decât menestreli avizi de băi de mulţime ideologizată, un fel de manelişti ai ideilor) merită să fie scos la careu şi tras de urechi.
Mihaela
22 mai 2011A scris cineva un articol pertinent cu privire la recentele declaraţii oficiale ale liderilor europeni, în care se anunţa eşuarea multiculturalismului? A fost asta doar o strategie politică sau manifestarea unei atitudini noi, de rezervă faţă de ultra-toleranţa la islam?
emil b.
22 mai 2011Mihaela, subiectul a fost tratat in urma cu ceva timp la noi, dar nu reusesc acum sa gasesc linkul (poate un coleg ma va ajuta, iar in privinta pertinentiei, ce sa zic… ramine la aprecierea ta… zic asta cit se poate de serios). Dar vroiam mai degraba sa comentez pe marginea celei de-a doua intrebari. Mai degraba piezis, dar a fost un incident revelator. In urma cu doua saptamini, Angela Merkel a admis intr-o declaratie publica ca „se bucura” de moartea lui Bin Laden. Protipendada politic-mediatica germana s-a indignat la asa ne-simtire. A fost produs iute si un sondaj de opinie care a aratat ca Volkul german nu gusta pe ansamblu o astfel de retorica. Motul l-a pus un judecator care a dat-o in judecata pe madam Merkel pentru aceasta afirmatie. Multi-Kulti uber alles.
Pataphyl
22 mai 2011@Mihaela
Eu unul bănuiesc că Vlad a scris ultima parte… cu masca de gaze pe figură! ???? – mai puteți afla perle de cultură politică produse de CA sub tag-ul Pudel atac
Cît privește recunoașterea eșecului din UERSS al MuCu (recunoaștere frînată de CoPo ca să nu se supere MoMo), frunzăriți articolele sub Multiculturalism, Corectitudine Politică și de sub categoria Religia Păcii™ (cu observația că de multe ori comentariile sînt la fel de interesante ca articolul).
Emil
22 mai 2011Interesant articol şi interesante comentarii. Ştiţi cu ce nu sunt de acord? Cu treaba cu „comentariile neprogresiste” de pe criticatac. Mi-am permis, ca să zic aşa, la subsolul unor articole de pe critic… câteva mici ironii la adresa unor afirmaţii de acolo, afirmaţii pe care eu personal le-am considerat trase de păr. Au apărut şi sunt pe site. Nu generalizez.
Marse
22 mai 2011Eu stiu ca, in vremea aceea (aka a Califatului de Cordoba), cea mai rafinata civilizatie din zona mediteraneeana era cea bizantina, si ii poftesc respectuos pe filo-islamici sa ma contrazica .
@Liviu Craciun: ce ai spus tu despre Moldova si Tara Romaneasca este figura de stil, sper . Este bine stiut ca, aici nu au fost niciodata moschei (doar in Dobrogea, care a fost in Dar al Islam)
Liviu Crăciun
22 mai 2011Marse
da, e o (schita de) parabola aiuristica turuita in graba, fara prea multa atentie la detalii; dar is convins ca se poate pune la punct, printr-o „deconstruire” si o „analiza critica” adecvate, o plastografie fara cusur, conforma cu toate canoanele MuCu, PoMo, CoPo (detalii la Pataphyl), cu razesi moldoveni infratiti cu muma gaia, bizantini fundamentalisti care se opun evolutiei catedralei de la ground zero in moschee si turci progresisti, postcapitalisti si insetati de spirit (si nu numai) european
m.p.
22 mai 2011@Daniel Francesco
Respectivul articol, lănsând la o parte critica videoclipului, este o înșiruire cronologică (presupun că validă) de întâmplări, care descriu fapte istorice, nu specific conviețuirea dintre grupurile din Spania medievală. Nu dovedește nimic, în afară că istoria la momentul respectiv în Spania era la fel de dinamică ca și-n restul Europei.
@Liviu Crăciun
Eu nu am vorbit de multiculturalism, spuneam doar ca primul citat redat din textul lui Vlad M. este greșit. Descrierea dvs. mi se pare exagerată și falsă. Până la Carol I nu a fost construită nici o moschee pe teritoriile aflate sub stăpânire românească. Eu oricum nu am idealizat apartenența provinciilor române la Imperiul Otoman, dar, între noi fie vorba, „lasă părinte că nu turcii a băut cimentul” (citez din memorie, Balanța, Pintilie). Cât despre tutuială, știm cu toții care fost activist comunist preferat al nostru o practică (și practica) cu voluptate, ca să-și denigreze adversarii politici.
Referitor la legitimitate, spuneam ca emană din mai multe surse. O altă sursă a legitimității UE este respectarea principiilor drepturilor omului, prin încorporarea in drept UE a Cartei Drepturilor Omului. Așa că lucruri de genul celor enumerate de dvs. nu sunt la ordinea zilei în EU. Cât despre legitimitatea unui Mao sau Ceaușescu, evident ca nu este acoperită doar de alfabetizări sau blocuri. E nevoie si de respectarea drepturilor. Etc.
@Eu Nuke
Da, de exemplu Stanley Lane-Poole, care chiar nu poate fi suspectat că în schimbul propagării minciunilor o să fie publicat în Criticatac. The moors in Spain, 1903, New York.
Mda, puncte de vedere antioccidentale. Bine că mi le-am format la o universitate germană, într-un curs oficial cu vorbitor un prof. spaniol. El argumenta perspectiva „armonioasă” dpdv literar, cu texte de epocă. Eram întâmplător acolo, Spania medievală nu este chiar subiectul meu preferat… Își exprimase din câte mai țin minte dezorientarea inițială, când a confruntat istoria învățată în școală (arabii răi și creștinii buni) cu textele istorice.
@ emil b.
„severe Muslim-Berber tribes people who brought with them a fanaticism reminiscent of Al-Qaeda and the Taliban“. Aha, deci cum ar veni, ăia din trecut se iau după ăia din prezent? Ceva din prezent poate să fie „reminiscent“ de ceva din trecut nu invers. Pot să îmi manifest rezervele? Eventual să presupun că e vorba de un text politizat?
@ Florina B
Respectivul interviu nu dovedește nimic. Decât că comunitatea științifică nu e de acord cu ce susține nenea ăla. Cum nu e de acord nici cu ăia care spun că dacii au stăpânit până în Japonia. Sau cu ăia care zic că nu a fost Holocaust. Acum nu spun că majoritatea nu poate greși. Dar nu e domeniul meu de expertiză, și prefer să cred ceea ce am citit în cărți academice.
@ Vlad M.
Popper e împotriva totalitariștilor de toate culorile, în ultimă instanță. Trebuie să plecăm de la adevăr și să tragem concluzii. Deci ca să fie menținută afirmația „Oriunde a ajuns, Islamul a adus cu sine numai cruzime, înapoiere şi nivelare culturală, dar pentru a putea fi capabil de a accepta această realitate, trebuie să te rupi de neomarxism“, autorul articolului trebuie să ne dovedească că și bebelașii arabi din Yemen se nasc îndoctrinați să o radă de pe fața pământului pe baba Coca din Vânju Mare și că vreo șapte secole de istorie arbă în Spania se pot reduce la continue distrugeri ale „tuturor acelora care sunt diferiţi de ea”. Nu eu trebuie să dovedesc că arabii au fost continuu blânzi ca mieii. Ca să reformulez, eu nu îî consider necesar mai buni decât creștinii, dar este aberantă viziunea „huntingtoniană” pe care mai toți comentatorii de-aici o apără, că ar exista vreo ciocnire a civilizațiilor. În știința politică ipoteza asta a fost infirmată statistic de zeci de ori. Punct. Așa că mai bine investim energie într-o educație umanistă fără bias, unde suntem învățați să terminăm odată pentru totdeauna cu crimele și violența, decât să argumentăm ce răi sunt alții. De vreo 2000 de ani e altul de vină.
Ceea ce face acest articol (mă refer la partea asta, cu celelalte două sunt întru totul de acord) este o problematizare falsă. Eu nu zic că nu există pericol terorist. Dar de asta trebuie să se ocupe seriviile secrete și statul; nu e nevoie de tereticieni ai urii. Au fost destui. Articolul asta sună a marxism, doar că au fost înlocuite clasele cu „civilizațiile“. Din punctul meu de vedere, islamofobii nu sunt mai responsabili sau mai buni decât antisemiții sau comuniștii. Aceeași ură, alti destinatari…
mihai
emil b.
22 mai 2011m.p.
Eventual poti sa presupui si ca era o mare concentratie de CO2 in atmosfera. Treaba ta.
Rosu
22 mai 2011Am vazut ceva ce m-a intristat intrucatva acum cateva saptamani, intr-un film artistic pentru copii (teoretic era o poveste cu dragoni, cavaleri si ceva intriga cu cruciade si mauri, sarazini, etc.)
La un moment dat unui copil (cred ca era ceva print, mostenitor) ii explica unchiul/ fratele mai mare ca a primit in dar de la „un prieten musulman” o furculita. Si se minuneaza toti de ea (erau nobili englezi).
Este o mostra de a s s- k i s s ing de cea mai joasa speta… Furculita a fost pastrata din antichitate pana tarziu de catre bizantini si reabilitata in vest de catre italieni. A pune asta pe seama „prietenilor musulmani” este un act de ignoranta nesimtita.
Copiilor mei li se spune ca stramosii europenilor erau niste maimutoi ignoranti si razboinici care au primit lumina civilizatiei de la „prietenii musulmani” pe care in mod barbar i-au atacat pe motive de intoleranta religioasa…
Si pe canale de desene animate am vazut cum se propaga tot felul de mesaje progresiste care promoveaza – zic ei – buna intelegere si multiculturalismul, dar care in fapt culpabilizeaza subtil sau mai putin subtil practici occidentale (capitalismul, industria libertatea individuala) si promoveaza „alternative”: societati in care „se implementeaza programe universale de imbunatatire a…”.
Aveti grija de copii, asadar, dragilor. Maine poimaine o sa aflam ca mila este o slabiciune si ca adevaratul ajutor pentru batrani, bolnavi si neputinciosi este programul de internare in azile…
Dan Cristescu
22 mai 2011Frate!!!!
euNuke
22 mai 2011@m.p.
merci pentru trimiterea biblio. o sa caut volumul amintit. ma indoiesc ca un istoric serios ar sustine ideea de armonie sociala in regimurile islamice de care vorbeai, dar o sa cercetez cat de curand pretinsele argumente ale acestui autor.
Ce este un islamofob? exista, din punctul dumitale de vedere un asemenea exemplar pe acest blog? Teama de islam, irationala sau datorata cunoasterii, poate fi echivalata cu ura si intoleranta religiosa? daca da, de ce nu pomeniti si de masele de crestinofobi ale orientului sau de militantii islamistii de pe plaiurile europene? sau aceste fenomen este neglijabil, insignifiant in raport cu proliferarea islamofobiei in randul populatiei europene? Din punctul dumneavoastra de vedere regimurile islamice contemporane sint purtatoare ale unui mesaj antisemit, xenofob, anticrestin si in general antioccidental? daca da, constientizarea pericoljului expansiunii islamiste este simptom al fobiei de care vorbiti? si inca ceva, aveti vreo specializare in psihiatrie sau psihologie sau doar obisnuiti sa imprumutati in mod uzual termeni din medicina pentru sustinerea unor idei si impresii politice? multumesc anticipat pentru un eventual raspuns, chiar si la o singura intrebare.
calehari
22 mai 2011Cu intarzaiere datorata lipsei de timp , deci mie si nu din vina autorului ( doamne fereste ! ) postez si eu o parere despre serialul ” Imperiul criticataca ” scris de Vlad . Prima lectura mi-a amintit de Cioran care spunea la un moment dat ca, ar vrea sa scrie intr-o limba ale carei cuvinte, ca niste pumni ar zdrobi falcile ! Dupa umila mea parere , Vlad a reusit !
A doua lectura m-a facut sa ma gandesc la un leu care intrand in arena isi sfasaie furios adversarii. Imi cer scuze pentru sinceritate si imaginatia bogata ????
DanCanada
22 mai 2011@26: Interesant ca un recent raspuns al tov. Ernu confirma cele spuse de Vlad si altii.
http://www.contributors.ro/dezbatere/cind-la-dreapta-se-suna-incolonarea-se-cauta-dusmanii-un-raspuns-lui-alin-fumurescu/
Ce nu inteleg insa e cum de CriticAtac exista? Un site „revolutionar” de Stinga in Romania mi se pare o timpenie mai ales dupa esecul comunismului, dupa marasmul post-comunist, dupa falimentul Greciei etc…
DanCanada
22 mai 2011Adica:
– raspunsul tov. Ernu din link strecoara „petarde” si nu raspunde punct cu punct
– dezvinovatiri, da-o din colt in colt, uite ce ingeri suntem noi cei de la CriticAtac
– intre timp acelasi avint revolutionar mascat in articole de un snobism rar
Daniel Francesco
22 mai 2011Observatii corecte DanCanada la comentariul 28 dar la intrebarea de la 27 a dat un raspuns chiar Vasile Ernu care pleaca de la Marx, dar nu are curajul sa-i spuna lupta de clasa:
.
Care sunt noii proletari in fruntea carora se pune Ernu@Rogozen:
Iata care este strategia de moment:
Anarhism structural de stanga, aceasta isi doresc pornind de la modelul anului 1968. O critica a rebours de natura trotkista.