Acum un an scriam câteva articole despre „primăvara arabă” din Egipt, încercând să atrag atenția că realitatea este mult diferită de ce oferă mass-media stângistă. Președintele egiptean Hosni Mubarak avea în față nu forțe liberale care doreau transformarea Egiptului într-o democrație pe model occidental, ci un conglomerat de adversari islamiști care se diferențiau între ei numai în baza radicalismului islamic la care subscriau. Dar ecsperții (cu cs, așa merită ignoranții ăștia snobi), români sau străini, erau cât se poate de optimiști și aruncau în derizoriu punctele de vedere sceptice. Lumea arabă avea momentul ei 1989, iar aceia care nu credeau asta, erau doar islamofobi îndopați de propaganda americană de tip „neocon” (pentru ecsperți și fanii lor lipsiți de discernământ nici nu mai conta că neoconservatorii credeau cu tărie în primăvara arabă).

Nimic nu putea fi mai departe de adevăr. Avem, într-un târziu, și confirmarea.

Islamic supremacists win 80% of Egypt’s parliament vote
Biroul electoral central a anunțat duminică că partidele islamiste au obținut mai mult de 80% din locurile camerei superioare a Parlamentului egiptean.

Partidul Libertate și Dreptate al Frăției Musulmane a obținut 58% din locurile disputate, în timp ce partidul salafist Al-Nour a obținut locul al doilea cu un sfert din numărul total de locuri. Partidul național Waft a terminat pe locul al treilea cu doar 7% din voturi. […]

Islamiștii au dominat și votul pentru camera inferioară a Parlamentului, Frăția obținând 38% și Al-Nour 27%.

Cați dintre ecsperți vor avea decența de a recunoaște că s-au înșelat amarnic?

Articole despre Egipt publicate în februarie 2011:

• Egiptul, Frăţia şi eşecul politicii americane
• Despre naivi și Egiptul democratic. Lecția iraniană
• Ce se pregătește în Egipt. Câteva sondaje despre viitorul democratic al Egiptului