FUNDATIA IOAN BARBUS

CELE MAI CITITE

Nimic lucid pe frontul de Est

“Din cîte am auzit si vazut la Varsovia, Europa e o acumulare de probleme în crestere, iar dreapta o directie tot mai putin sigura de ea. Congresul Partidului Popular European, cel mai mare grup politic al Parlamentului European, a adunat tot ce are mai bun si mai cunoscut dreapta occidentala si rasariteana. A lipsit tocmai suflul doctrinar. Cu exceptia cîtorva interventii, a fost, mereu, vorba despre o dreapta apoximata si acomodanta.

  • Mai merita citit

Conservatorii europeni
(Catalin Avramescu) 
 

Congresul a pregatit platforma electorala comuna pentru alegerile din 7 iunie, dar contextul electoral nu s-a facut, în acest caz, vinovat de nimic. Problema de articulare a dreptei e o problema de încredere. Nimeni nu mai are curajul sa afirme valorile economice, morale si politice ale dreptei clasice, desi majoritatea vorbitorilor s-a declarat îngrijorata de resurectia socialista, în contextul economic dezastruos al ultimelor luni. Cu toate astea, de la Angela Merkel la Jose Manuel Barroso, toata lumea a tinut sa sublinieze afilierea la ceva ce se numeste „economia de piata soiala”, un concept care face parte, conform acelorasi vorbitori, din valorile fundamentale ale „familiei popularilor europeni”.

Gloria renascuta a acestui concept contradictoriu e un semn de nesiguranta. Economia sociala de piata nu e nimic mai mult decît o încrucisare miciurinista a pietei si social democratiei. Cu alte cuvinte, dreapta oficiala si guvernamentala a îmbratisat un concept difuz cu care s-a deplasat, ca mai toate partidele spectrului politic, spre centru, în cautare de voturi si omologare. Rezultatul e pervers: toata lumea politica lucrînd la centru, nimeni nu mai are relief si identitate. Partidele devin variatii minore ale aceluiasi curent politic si preseaza, practic, în aceasi directie, chiar daca adopta trasee retorice diferite. Acest pan-conformism politic explica în mare masura cinismul placid al electoratelor, dar si izbucnirile lui izolate spre extreme. În fond, marele teritoriu politic al dreptei a ramas disponibil sau, mai precis, a fost scos la licitatie de partidele care reclama ulterior ascenisunea „radicalilor” si a „extremistilor”. Fenomenul e vizibil, cauzele mai putin. (…)

Însa problema declinului politic si a ezitarilor dreptei europene e complicata de aparitia Estului, o zona adusa în Europa cu enormul handicap de crestere provocat de tirania socialista dar si un spatiu care se astepta sa gaseasca în Vest valorile pure ale capitalsimului si democratiei. În locul lor, Estul a constat si constata, cu surpriza, ca gaseste, de multe ori, prescriptii socialiste adoptate sub pretextul „ modernizarii dreptei”. De aici, iritarea discreta a cîtorva din liderii politici rasariteni prezenti la Congresul PPE, la Varsovia. E vorba, în primul rînd, de Donald Tusk, Primul Ministru al Poloniei si gazda întîlnirii, care a ridicat fara întîrziere problema Estului si a vizibilitatii sale reduse în planurile anti-criza ale Europei ( mai exact, ale nucleului franco-german). Tusk a trimis decis la experienta dezastrului socialist al anilor 1945-1989. Mesajul cuprindea, nerostit, întrebarea: de ce cocheteaza dreapta europeana cu socialismul? Lasînd la o parte efuziunile romantice ale lui Silvio Berlusconi, tema si întrebarea n-au fost sesizate. (…)

Doua teme majore au fost tratate cu o retorica de mare comoditate. În primul rînd, chiar criza care ar putea îngenunchia economiile europene (mult citatul adapost al zonei euro e mai mult o diferenta statistica, în masura sa demonstreze ca statele cu economii slabe sînt mai vulenrabile). În mare, Prim Ministrii si Ministrii de Finanate prezenti la Varsovia au conchis ca marea criza economica e “ceva” american, nu european, si cu asta gata. Ideea e, pur si simplu, un amestec de protectionsim analitic si superstitie: ce se naste în alta parte nu ne poate atinge, mai ales daca refuzam sa deschidem ochii. Singura exceptie de la acest consens pasiv a venit de la Jean Cluade Junker, cu un discurs patrunzator despre declinul economiilor ca reflectare a declinul general al valorilor.

A doua problema e mantra Tratatului de la Lisabona. Toti liderii politici de la Varsovia au vorbit de necesitatea adoptarii Tratatului. Nimeni nu a înregistrat esecurile dictate de opozitia populara la adoptarea Tratatului. Cîtiva vorbitori au demonstrat ca stiu, totusi, ceva despre esecurile francez, irlandez ?i olandez dar au decis ca e mai simplu sa puna aceste corec?ii pe seama „nationalismului” si a „extremismului”. E o idee de-a dreptul comica. Europa nu poate folosi aceasta ipoteza neserioasa, daca îsi doreste cu adevarat sa se situeze în realitate.”

Versiunea integrala pe blogul lui TRU.
 

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Traian Ungureanu

Traian Ungureanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *