E tînăr, inteligent, atrăgător şi un orator abil. Copii şi adulţi îl omagiază în vers, cîntec şi proză, femei leşină la mitingurile lui şi intelectuali de toate culorile (intelectuale) se predau cu justificări entuziaste sau savante şarmului cuceritor şi promisiunilor irezistibile ale Alesului. Presa e ca o fată mare amorezată de cel mai chipeş băiat din clasă şi face tot ce-i stă în putinţă să îl aleagă preşedinte. Ziua de 4 noiembrie este catalogată drept o formalitate care va consfinţi o nouă eră, pogorîrea Mintuitorului predestinat să conducă turma iubitoare şi docilă.
Stop cadru. Să pipăim puţin „noul” care stă să vină peste noi. Interesant. Aduce cu stofa veche scoasă din dulapul bunicii şi trecută prin presa curăţătoriei chimice, pentru lustru şi ştaif. Nou ca moliile din dulapul bunicii.
Obama nu este „nou”
de Jonah Goldberg — Los Angeles Times, 28 octombrie ’08
O zicală veche spune: cel mai vechi cuvînt din vocabularul politic american este „nou”. Doar în acest sens se poate spune că ar fi ceva nou în privinţa lui Barack Obama.
Obama preferă caracterizarea de „progresist” faţă de „liberal”, deoarece îi permite să dea impresia că renunţă la vechile idei liberale. Însă, în acest caz, o face doar pentru a îmbrăţişa idei şi mai vechi.
America a luat cunoştinţă de viziunea adoptată de Obama de pe vremea lui Woodrow Wilson, primul preşedinte progresist şi primul care a discreditat deschis Constituţia, caracterizind-o drept un obstacol în calea unei guvernări luminate. Ideea sa nouă a fost de a o înlocui cu o „Constituţie vie”, permiţînd guvernării să evolueze dincolo de constringerile constituţionale. Constituţia, se lamentau progresiştii, limitează drastic ceea ce guvernul poate face împotriva cetăţenilor, dar nu specifică ceea ce trebuie să facă pentru ei.
În cuvintele lui Wilson, vechiul concept al individualismului trebuie înlocuit cu un sistem nou în care cetăţeanul îşi „uneşte interesele cu cele ale statului”. Acest lucru ar permite statului să se achite de promisiunea progresistă de a „redistribui prosperitatea în toate direcţiile”. Obama împărtăşeşte credinţa lui Wilson într-o constituţie vie şi a pledat în favoarea unei Curţi Supreme formată din judecători care să fie numiţi funcţie de empatia lor faţă de cei „defavorizaţi”.
Într-un eseu esenţial din ediţia curentă a revistei Claremont Review of Books, Charles Kesler observă că Obama îl mentionează pe Franklin Roosevelt, în volumul autobiografic „The Audacity of Hope”, de mai multe ori decît orice alt politician Democrat în viaţă. Nu este surprinzător, ţinînd cont de faptul că FDR — un veteran al administraţiei Wilson — a avansat viziunea progresistă de guvernare mult mai departe decît însuşi Wilson.
FDR propunea în 1944 o actualizare a Constituţiei cu o nouă „declaraţie de drepturi economice”, care nu definea libertatea drept libertate faţă de intruziunea guvernamentală, ci drept posesiune a bunătăţilor distribuite de guvern. „Oamenii nevoiaşi nu sînt oameni liberi”, proclama FDR. Este o afirmaţie cu care Obama desigur este de acord; consilierul său, Cass Sunstein, a scris o carte în care afirmă că „a doua declaraţie a drepturilor fundamentale” ar trebui să devină principiul definitoriu al politicii americane.
Wilson, Roosevelt şi în prezent Obama — toate ideile lor provin din gindirea lui John Dewey, cel mai important filozof liberal al secolului 20. Dewey considera că „drepturile şi libertăţile naturale există doar în mitologia zoologiei sociale”; mai mult, „controlul social organizat” printr-o „economie socializata” este singura modalitate de a crea indivizi „liberi”. Dewey a cerut ca statismul sa fie predat ca un fel de religie civică în şcolile noastre, astfel încît americanii să fie educaţi în ideea acceptării guvernului drept soluţie la toate problemele lor.
Dewey trăieşte şi în ideile lui Bill Ayers — fostul membru al organizaţiei teroriste The Weathermen — despre reforma educaţională. Ayers, în prezent profesor pe probleme de educaţie la Universitatea Illinois din Chicago, îl invocă adesea pe Dewey pentru a justifica propriul program de îndoctrinare a elevilor din şcolile publice printr-un curriculum de „justiţie socială”. Obama nu scuză atentatele teroriste ale lui Ayers din anii ’70, însă subscrie fără rezerve la viziunea educaţională a lui Ayers. De fapt, munca lui Ayers în domeniul educaţional este principala apărare a candidatului prezidenţial în faţa acuzelor de asociere cu un terorist care nu regretă nimic.
S-a comentat din plin despre remarca lui Obama din conversaţia cu „Joe the Plumber”, anume că lucrurile merg mai bine cînd cineva „redistribuie bogăţia în toate directille”. Campania Obama, cu sprijinul complicilor obişnuiţi din presă, a respins indignată acuzaţiile de „socialism” şi „radicalism”.
Însă cuvintele lui Obama din acea zi în Ohio se potrivesc perfect cu alte afirmaţii din trecut.
Un interviu recent descoperit şi acordat în 2001 postului public de radio din Chicago, revelează continuitatea şi consecvenţa gîndirii lui Obama. Pe atunci legislator în statul Illinois şi instructor la catedra şcolii de drept, Obama a oferit o acuzaţie elocventă la adresa Curţii Warren [Curtea Supremă de Justiţie condusă în anii ’50 – ’60 de către Earl Warren] pe motiv că nu a fost suficient de radicală. Cu toate că forul suprem de justiţie a acordat negrilor drepturi tradiţionale, faptul că nu s-a aventurat în problemele „redistribuirii de bogăţie” a fost o „tragedie”, în opinia lui Obama. „Din păcate”, spune Obama, „Curtea nu s-a descătuşat de constringerile esenţiale impuse de părinţii fondatori şi Constituţie”.
Oficial, Obama declară că nu sprijină un sistem guvernamental de asigurări medicale. Ar părea prea ne-moderat. Dar, în 2003, Obama a declarat în faţa federaţiei sindicatelor americane că „sînt un susţinător al unui sistem universal de sănătate… Şi asta aş vrea să văd. Însă, aşa cum ştiţi cu toţi, s-ar putea să nu ajungem acolo imediat. Mai întîi trebuie să luăm înapoi Casă Albă, Senatul şi Congresul.”
Notă: dacă Obama cîştigă alegerile de săptămîna viitoare, toate precondiţiile enumerate mai sus se vor fi împlinit; colegii săi din Senat şi Congres de abia aşteaptă un „New Deal”. Numai într-o ţară de amnezici ar putea cineva să afirme că sănătatea socializata ar putea fi o „idee nouă”.
Mărfurile vechi nu sînt înnoite la curăţătoria de praf şi pînze de păianjen. În afară de culoarea pielii, Obama nu reprezintă nimic nou. Mai degrabă, simbolizează intoarecerea la o viziune veche despre SUA, care a fost considerată drept „valul viitorului” în urmă cu opt decenii.
Eu unul nu doresc să mă întorc la acel viitor.
Jonah Goldberg este un publicist şi autor conservator care scrie pentru revista National Review. Articolul original poate fi citit aici.
Interviul din 2001 al lui Barack Obama la postul public de radio din Chicago
Romanian
13 comentarii
costin
28 octombrie 2008hmmm… LA TIMES ascunde o caseta in care Obama sarbatoreste cu antisemitul Khalidi si cel mai probabil Ayers si alti oameni de teapa lor
Baietii de la Ace of Spades string bani ca sa mituiasca vreunul din jurnalisti sa le dea caseta. Au strins deja mai bine de $25.000 ????
Gateway Pundit a acoperit povestea live
costin
28 octombrie 2008On Your Marx…Get Set…Uh-Oh
costin
28 octombrie 2008De ce crede Fjordman ca vestul a pierdut razboiul rece si motivele pentru care fenomenul Obama reprezinta Triumful Marxismului in occident.
Lungut dar foarte informativ. Merita putin de efort.
Barack Hussein Obama and the Triumph of Marxism
From the desk of Fjordman on Mon, 2008-10-27 17:08
Tiberiu Florea
28 octombrie 2008http://www.chicagotribune.com/…..0636.story
Foarte amuzant…
emil
28 octombrie 2008Tiberiu, e demential! Man, I’m laughing my socks off! In timp ce citeam articolul si priveam clipul japonezului (imi pare rau ca nu pot sa il „embed” aici) si rideam, mi-am amintit ca acum doua sau trei zile am citit o stire despre un japonez care stringe semnaturi pentru o petitie in care cere parlamentului japonez sa adopte un amendament la legea mariajului. Nu e vorba despre legalizarea casatoriei intre homosexuali. Omul vrea legalizarea casatoriei dintre un japonez si un personaj de benzi desenate – „cartoon character”. Tipul spune ca se simte mult mai atras de lumea bidimensionala si ca ar dori sa se realizeze intr-un mariaj cu mindra lui dintr-un serial de benzi desenate. A strins deja citeva mii de semnaturi…. japonezul obama si japonezul cu nevasta de la pagina 5 din revista de benzi desenate ????
Reproduc linkul tau:
Meet the Japanese Obama
Si asta, de acum citeva saptamini. Campanie electorala tensionata in Brazilia:
‘Barack Obama’ contests Brazil elections against ‘Chico Bin Laden’
Tiberiu Florea
28 octombrie 2008Mai în glumă, mai în serios…
Voi vă daţi seama în cât de puţin timp a ajuns să se vorbească atât de mult de Barack Obama? Oricât de interesată ar fi presa din America, NU e vorba numai de asta… Pur şi simplu, oamenii au luat-o razna şi presa/site-urile/blogurile, inclusiv eu şi voi, am servit ştiri, glume, osanale sau diatribe în consecinţă.
Incredibil cum s-a putut dezvolta comunicarea dintre oameni şi ce putere a ajuns să aibă tehnologia! Mă întreb câtă lume realizează că asta e opera capitalismului şi nu a „împărţitului bogăţiei împrejur”.
Israelianca
28 octombrie 2008Change we need? Obamayoda!
Imperialistu'
28 octombrie 2008Alt …. ???? Or mai fi multi?
israelianca
28 octombrie 2008Vorba lui Lapusneanu …
dr. jones
28 octombrie 2008daca nici asta nu va schimba parerea americanului de rand, pe cuvant daca stiu ce ar mai putea-o face…
http://hotair.com/archives/200…..skyrocket/
In another clip from the same January 2008 interview with the San Francisco Chronicle in which Barack Obama promised to bankrupt anyone foolish enough to build coal-burning power plants, he also made an interesting admission about his entire energy plan. Obama told the editors that his policies would make energy prices “skyrocket” as the energy industry passed along the exorbitant costs of his cap-and-trade policy:
„The problem is not technical, uh, and the problem is not mastery of the legislative intricacies of Washington. The problem is, uh, can you get the American people to say, “This is really important,” and force their representatives to do the right thing? That requires mobilizing a citizenry. That requires them understanding what is at stake. Uh, and climate change is a great example.
You know, when I was asked earlier about the issue of coal, uh, you know — Under my plan of a cap and trade system, electricity rates would necessarily skyrocket. Even regardless of what I say about whether coal is good or bad. Because I’m capping greenhouse gases, coal power plants, you know, natural gas, you name it — whatever the plants were, whatever the industry was, uh, they would have to retrofit their operations. That will cost money. They will pass that money on to consumers.
They — you — you can already see what the arguments will be during the general election. People will say, “Ah, Obama and Al Gore, these folks, they’re going to destroy the economy, this is going to cost us eight trillion dollars,” or whatever their number is. Um, if you can’t persuade the American people that yes, there is going to be some increase in electricity rates on the front end, but that over the long term, because of combinations of more efficient energy usage, changing lightbulbs and more efficient appliance, but also technology improving how we can produce clean energy, the economy would benefit.
If we can’t make that argument persuasively enough, you — you, uh, can be Lyndon Johnson, you can be the master of Washington. You’re not going to get that done.”
deci va dau ajutoare sociale si va trantesc o factura la energie de nu o puteti duce.
dr. jones
28 octombrie 2008azkimosu’ asta ma alege numai pe mine?
are bucurii la mine?
costin
28 octombrie 2008dr. jones. din cind in cind fiecare se trezeste cu cite un comentariu blocat. si mie mi se intampla odata la citeva zile.
costin
28 octombrie 2008daca ar fi alegerile cu citeva zile mai tirziu, sigur nu ar mai avea sanse Obama. acuma, desi banuiesc ca nnu o sa iasa, e greu sa fii sigur.
Obama: We’ll bankrupt any new coal plants
dr. jones, mi-ai amintit de asta: