Pentru a fi un caricaturist de succes, talentul la desen este necesar, dar nu suficient. E nevoie de multă imaginaţie, dar şi de o anumită capacitate de pătrundere a evenimentelor. Probabil din acest motiv am avut întotdeauna o slăbiciune pentru caricaturi, mai cu seamă pentru cele pe teme politice, şi o admiraţie sinceră faţă de caricaturişti.

Accesul la internet mi-a înlesnit semnificativ accesul la arhivele unor adevăraţi artişti. Doi dintre ei, Allen Forkum şi John Cox, m-au impresioant în mod deosebit. Timp de câţiva ani, din 2003 până în 2008, au publicat pe Cox & Forkum, o dată la câteva zile, political cartoons de cea mai bună calitate. Decizia de a-şi suspenda colaborarea mi-a lăsat un gust amar, dar între timp l-am descoperit pe Michael Ramirez, iniţial pe Townhall, ulterior la el „acasă”, pe IBDEditorials.com.

Şi aşa ajungem la subiect nostru. Barack Hussein Obama este probabil viitorul preşedinte american, iar imaginea sa publică a fost distorsionată îndeajuns de mult astfel încât să îl transforme pe acest avocat din Chicago, lipsit de realizări şi cu o istorie mai mult decât discutabilă, într-un personaj mesianic, posesor al unor calităţi nemaiîntâlnite şi deschizător al unei noi ere. Obamania este un fenomen în sine, iar presa americană a contribuit semnificativ la acest nou cult al personalităţii.

Mass-media este cu adevărat a patra putere în stat. Cu ea alături de tine, nu mai contează nimeni şi nimic, nici măcar istoria şi adevărul. Întocmai ca în celebra 1984, trecutul întunecat este rescris, prezentul este denaturat şi oricine poate fi pus la punct. Victoria lui Obama este mai mult decât o victorie a demagogiei, este o victorie a conştiinţelor adormite, o victorie a minciunii asupra adevărului.

Închid paranteza şi mă reîntorc la excepţionalul Michael Ramirez, cel care surprinde discursul defensivo-aiuritor al lui Barack Obama într-o caricatură cât o mie de cuvinte.

P.S. Obama şi mentorul Wright, în caricaturi.