10 comentarii

1. 

   Francesco

   20 martie 2010

   Profesorul arh. Augustin Ioan si-a expus parerile pe tema referendumului elvetian in revista Dilema. H/T pentru Blogul lui Danut. Citez din articolul Minarete:

   …
   Casa şi gospodăria lui Mahomend de la Mecca au slujit drept arhetip moscheilor de pretutindeni. Casa necunoscutului din Ierusalim, unde Iisus s-a dus să sărbătorească Paştele dimpreună cu ucenicii săi şi în a cărei cameră de oaspeţi s-a săvîrşit cina cea de taină – euharistia întemeietoare – este prima biserică creştină. Feluritele traduceri ale Bibliei încearcă să ne-o descrie. Nu e o casă sărmană şi, din ea, camera de oaspeţi este cea mai aleasă încăpere; cu toate acestea, nu e un palat. E aşternută pe jos cu covoare, în felul locuinţelor orientale, ne spune Biblia Luther. Domesticitatea şi atributul public sînt coprezente în camera de oaspeţi. Pe scurt, există un temei biblic serios spre a privi starea bisericilor bulgare sub turci nu doar ca pe o pedeapsă, ci şi ca pe transformarea acesteia într-un privilegiu simbolic. Ele sînt, de asemenea, vizibile în peisaj, în ciuda interdicţiei, ca supra-case.

   Dintre cele vechi, de dinaintea turcilor, unele biserici au scăpat necircumcise (pentru cei ce nu au văzut încă Messembria, revelionul e un bun moment să o facă). Altele – nu. Dar ceea ce este interesant este că, după 1877, renaşterea bulgară a avut, probabil, cea mai vizibilă consecinţă: refacerea turlelor de biserici (acompaniată, nu rareori, de demolarea minaretelor sau a moscheilor cu totul). Insist: s-au refăcut turle şi acolo unde nu erau deloc înainte de turci sau unde nu erau atît de multe… Cum se întîmplă, unui exces i se răspunde cu excesul recuperării.

   Prin urmare, iată experienţa răsăriteană în materie de toleranţă arhitecturală sacră. Imperiul Otoman a fost tolerant, dar nu excesiv şi, oricum, nu în aceeaşi proporţie peste tot, ci, probabil, în conformitate cu procentele etnice şi precedente militare neplăcute. Paradoxal, acolo unde erau mai mulţi turci, îşi permiteau să fie mai liberali. Pe de altă parte, turcii, care taman şi-au amintit că e musai să îi pedepsească pe elveţieni acolo unde îi doare mai tare, retrăgîndu-şi, adică, banii din băncile acelora, bine ar face dacă şi-ar aminti – dacă tot fac anamneză colectivă – ce au făcut strămoşii lor cînd au avut puterea peste creştini şi, mai ales, cum îi tratează – acum, nu cu secole în urmă! – pe cei din Patriarhia Ecumenică, fix la Istanbul.

   Presa zgîndăreşte cu noi sondaje din alte ţări occidentale, care ar putea fi tentate de referendumuri similare. Parcă văd că, după acest episod de arătat colţi şi muşchi, iar vor circula pe Internet petiţiile greceşti pentru reintroducerea în cultul creştin a Sfintei Sofii, iar vor fi demonstraţii, nu-i aşa, spontane la Patriarhia Ecumenică şi tot aşa, într-o spirală a urii care este, probabil, cel mai anti-religios dintre sentimentele umane…

   Reply

2. 

   despina

   20 martie 2010

   Din intamplare am ascultat o mare parte din emisiune.
   Lucrurile care cred ca ar trebui facute:

   -Amenajarea ca un punct de „Remember” in cladirea securitatii din Piata Palatului
   -Cladirea unei mici Biserici a Revolutiei Anticomuniste undeva in Piata Universitatii ( acolo au murit oameni,o simpla Troita nu este suficienta)

   Nu neaparat cu bani de la stat

   Reply

3. 

   Francesco

   20 martie 2010

   Propuneri interesante Despina.

   Nu inteleg de ce oamenii vor sa uite acea parte din istoria noastra, de ce se considera ca „ne-am facut datoria” fata de trecut schimband doar numele unor strazi si permitand accesul in zona Primaverii, plus Cotroceni. Poate ca exista o neintelegere in privinta monumentului de la Varsovia construit in timpul conducerii fratilor Kaczynski, dar ideea ca nu exista in Bucuresti un monument al Revolutiei, sau al momentului decembrie 1989, cum vrem sa-i spunem, nu este buna. Este o lipsa pe care nu o putem imputa doar politicienilor.

   Reply

4. 

   despina

   20 martie 2010

   Din ce-am auzit in interviu inteleg ca vor face ceva de acum inainte ,in acest sens.
   Ce sa mai spun?
   Sa asteptam sa vedem ce mai iese la iveala dupa deschiderea arhivelor-au trecut 20 de ani.T Maries este inca in greva foamei-asa am inteles-tocmai pentru a putea copia arhivele.
   Ceva se ascunde,dar tot vom afla.Se pare ca c vom avea surprize.
   Asa ziceu cei de la B1TV-R Moraru.

   Atunci ne vom explica si de ce, dupa 20 de ani inca nu avem un monument al Revolutiei-ar fi de fapt un monument impotriva comunismului ….

   Reply

5. 

   Mihail Neamtu

   20 martie 2010

   Propunerile sunt binevenite. Multumesc mult.

   1/ Va trebui amenajat un memorial la Rimnicu-Sarat (3h fata de Bucuresti, in comparatie cu 10 ore fata de Sighet). Acest lucru e o urgenta – memorialul RS e in proprietatea Institutului.

   2/ Orice propunere pentru Bucuresti are nevoie de lobby pe linga primarul Oprescu. Sunt motive sa credem ca acest proces nu va fi usor. Totusi, in vara acestui an vom organiza o mare expozitie la Palatul Parlamentului prin care sa celebram Revolutia anticomunista.

   Orice propuneri aveti, le puteti trimite pe adresa Institutului:

   Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc
   Str. General David Praporgescu nr. 33, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020968

   Reply

6. 

   Imperialistu'

   20 martie 2010

   Nu avem monument al Revolutiei din acelasi motiv pentru care nu avem lustratie, Despina: tovarasii sunt printre noi si ne conduc cu la fel de mult spor in pseudo-capitalism ca in comunism.

   Multumim pentru interventie, domnule Neamtu. V-ati gandit sa porniti niste conturi pentru donatii publice in vederea realizarii acestor monumente? Nu cred ca ar fi o idee deloc rea, sunt sigur ca ar fi destui care ar contribui.

   Reply

7. 

   despina

   20 martie 2010

   Pseudo capitalismul asta ne macina !
   Asteptam deschiderea arhivelor-poate asa sa avem un fel de lustratie – sa stim adevarul gol golut.

   Reply

8. 

   Francesco

   20 martie 2010

   In martie 1990 a fost inlaturat bustul lui Lenin din fata Casei Presei Libere, dar pe soclu a ramas un V, ca semn al victoriei Revolutiei. A fost o masura pompieristica, nu pentru ca victoria nu a fost importanta, ci pentru ca ar fi trebuit comandat si realizat un Monument care sa evoce suferintele din perioada comunista. O statuie a unui dizident (de exemplu Gheorghe Ursu) ucis ar fi fost mult mai potrivita, ar fi fost un omagiu si un punct de referinta.

   Oare nu avem sculptorii si arhitectii care sa imagineze un astfel de monument? Nu cred. Lipsesc ideile sau troneaza nepasarea?

   Reply

9. 

   costin

   20 martie 2010

   ideea cu casa poporului transformata in circ, mall, hotel, piscina, cazinou, bar, bazar, cum a sugerat Augustin Ioan este o mai veche fantezie de-a mea. o aripa as rezerva-o unei impunatoare gropi de gunoi. cunosc oameni tineri care se simt mindri de casa poporului, de aceasata monstruozitate pentru care au fost distruse mii de case din centrul bucurestiului, pentru care au murit oameni, opera unui om bolnav. si da, in general se stie atit de putin despre acest hangar de lux ce ar rezista unui atac nuclear, incit pot trece pe linga el simtind mindrie.. „a fost rau, dar a facut si ceausescu ceva, metrou’.. casa poporului, plus ca toata lumea avea salam cu soia cind ii era foame”. de ce nu se fac vizite din scoli la locurile astea, in care se explica tinerilor cu mp3 playerul in urechi, piercing si rasta ce a fost acolo inainte si cum casele oamenilor au fost darimate pentru a satisface grandomaniile unui om bolnav?

   Reply

10. 

    despina

    20 martie 2010

    Am cunoscut personal 2 intelectuali -avocati-tata si fiu care locuiau acolo ,li s-a demolat casa si au muri apoi, unul cate unul

    Reply