Premierul polonez Mateusz Morawiecki explică într-un articol din Washington Examiner – Why my government is reforming Poland’s judiciary – argumentele reformării sistemului de justiție din Polonia, reforme care au fost făcute în România cu un deceniu în urmă de către Monica Macovei și Traian Băsescu.
În 11 noiembrie, la Varșovia, 60.000 polonezi au celebrat în stradă Ziua Independenței.
Delirul mediatic care a urmat a subliniat dilema cu care se confruntă Polonia modernă și necesitatea unei comunicări clare și directe a conducerii Poloniei cu aliații și prietenii.
Pentru aproape toți participanții, marșul, un eveniment care se desfășoară cu regularitate din 2010 încoace, a fost liniștit, senin și nepolitic. Cu toate acestea, un mic grup de extremiști antisemiți și rasiști – care nici măcar nu a fost văzut de majoritatea participanților la marș – a atras cu pricepere atenția jurnaliștilor internaționali și a fotografilor.
Tradiția politică poloneză nu se bazează pe identitate etnică sau sectară, ci pe o cultură comună care celebrează libertatea umană. Dar, afișând bannere odioase și strigând slogane respingătoare, acest grup a marcat evenimentul în întreaga lume.
Înalți oficiali și liderul partidului de guvernământ au denunțat imediat acele elemente anti-liberale și rolul pe care l-au jucat în acea zi. Dar pentru o țară situată într-o zonă atât de precară precum Polonia, asemenea neînțelegeri pot submina securitatea națională și suveranitatea. Iar acest din urmă an a dovedit-o cu prisosință.
De-a lungul întregului an, ne-am confruntat cu o mare neînțelegere privind planurile noastre de a reforma structura profund defectuoasă a justiției din Polonia. La jumătatea lui noiembrie, la mai puțin de o săptămână după marș, invocând acele acuzații [n.n. marșul a „60.000 fasciști, neonaziști, suprematiști albi” a acuzat atunci eurodeputatul Verhofstadt, vezi VIDEO], Parlamentul European a făcut, în premieră, primii pași pentru a sancționa o țară.
Este timpul să ne explicăm mai bine, deoarece cauza noastră este dreaptă.
Nicio națiune democratică nu poate accepta la nesfârșit ca una din puteri să fie la adăpost de sistemul de „checks & balances” și să nu dea socoteală publicului. Aceasta e situația sistemului judiciar din Polonia zilelor noastre. Iar acest eșec de guvernanță (foarte specific, de altfel, Poloniei), originile și consecințele sale au fost arareori discutate sau înțelese în Europa și America.
Sistemul favorizează nepotismul și corupția
În negocierile din 1989, de la Masa Rotundă, între comuniștii polonezi și opoziția democratică, președintelui de atunci, generalul Wojciech Jaruzelski – omul care a condus pentru sovietici guvernul Poloniei în timpul Legii marțiale – i s-a permis să desemneze un întreg nou set de judecători comuniști care să deservească instanțele post-comuniste. Acești judecători au dominat sistemul nostru judiciar timp de un sfert de secol. Unii sunt în funcții și acum.
Și până în ziua de azi, un consiliu de elită de 25 judecători, dominat de 15 judecători de curți de apel sau de rang superior, numește toți judecătorii, își numește inclusiv propriii succesori. Nici un judecător de primă instanță ori vreun oficial ales nu poate participa la vot. Președintele poate accepta sau respinge nominalizații. Sistemul favorizează nepotismul și corupția.
În 2016, un judecător, cămătar în timpul liber…
De exemplu, în 2012, în mijlocul crizei economice, austerității, în timpul unei înghețări a salariilor la nivelul întregului sector public, un grup de judecători au dat în judecată guvernul invocând încălcarea acordurilor de muncă. Au dat statul în judecată unii în instanțele celorlalți, obținând daune fiecare de la fiecare.
În 2016, un judecător, cămătar în timpul liber, nu a putut fi urmărit penal. Colegii săi au tot deliberat imunitatea sa judiciară până când a intervenit prescripția, iar judecătorul a îmbrăcat din nou roba nepedepsit. [n.n. Marek Szociński-Klein, împrumuta un om de afaceri cu dobândă de 40%. Când afaceristul nu a mai putut plăti, judecătorul s-a transformat în recuperator. Comisia disciplinară a tergiversat cercetarea până a intervenit prescripția, și aceasta calculată ciudat de către colegii judecători.]
Iar anul trecut, unui reputat profesor de drept, decan în universitatea sa, i-a fost refuzat accesul în magistratură, pentru ca anul acesta pe locul respectiv să fie numită o persoană cu calificări inferioare, dar fiu al unui judecător aflat acum în funcție. [n.n. e vorba de prof. Karol Franciszek Kliczka, un reputat universitar, decan al Facultății de Drept a Universității din Wroclaw. Deși prof. Kliczka a obținut cele mai multe voturi la adunarea generală a judecătorilor din Wrocław, CSM-ul l-a preferat pe un tânăr necunoscut, fără aceeași pregătire, Piotr Paweł Kieres, fiul lui Leon Kieres, fost senator al partidului liberal al lui Donald Tusk, în opoziție, acum judecător la Curtea Constituțională.]
Mai mult, judecătorilor le sunt atribuie cauzele de către colegii lor apropiați, fără vreo supraveghere publică. Favorurile merg către prieteni. Rivalii au parte de răzbunări. În unele dintre cele mai bănoase dosare se cere mită. Uneori procedurile sunt tergiversate la nesfârșit în favoarea inculpaților bogați și influenți. Prea adesea justiția nu a fost disponibilă și pentru aceia care nu au conexiuni politice, nici conturi grase. Ca și pentru alte chestiuni, guvernul a fost ales – și ales cu majoritate puternică – pentru a reforma acest sistem găunos.
Pachetul nostru de reforme include:
- obligația repartizării aleatorii a cauzelor, punând astfel capăt obiceiului „shopping”-ului judiciar;
- termene limită obligatorii pentru soluționarea dosarelor;
- obligarea judecătorilor de a pronunța soluții în dosarele pe care le-au început, nu de a pasa dosarele, astfel încât reclamanții să primească în timp util compensații;
- obligarea judecătorilor de a-și publica veniturile, ca protecție împotriva mitei și a corupției.
Parlamentul și guvernul dezbat acum cel mai potrivit mod de a numi și sancționa judecătorii. Mulți sunt de părere că votul privind numirile de judecători nu trebuie restrâns la o castă redusă de magistrați de rang înalt, ci deschis tuturor judecătorilor din țară.
Statutul de magistrat va rămâne pe viață sau până la pensionare, dar vârsta obligatorie de pensionare în UE pentru toți angajații din administrație poate fi aplicată sistemului nostru judiciar.
Înființarea unei camere disciplinare a judecătorilor, avocaților și procurorilor este în discuție, unii susținând implicarea în juriu a cetățenilor.
De asemenea, intenționăm să punem capăt stimulentelor necuvenite care permit anumitor judecători să obțină venituri mari pentru puțină muncă.
Departe de a fi radicale, aceste reforme, și altele similare pe care Polonia le are acum în vedere, sunt practici firești în toate democrațiile occidentale. Departe de a fi dictatoriale sau de a afecta independența justiției, așa cum unii acuză, reformele vor introduce exact tipul de „checks & balances” pe care toți liberalii îl prețuiesc în propriile lor democrații.
Suntem convinși că modificările pe care le cântărim acum nu numai că vor contribui la reclădirea încrederii cetățenilor noștri în sistemul judiciar, ci și vor da siguranță investitorilor că orice litigii sunt soluționate echitabil și în timp util în instanțe.
Traducere de Gelu Trandafir
2 Comments
Anca Cernea
21 December 2017despre judele cămătar, Marek Szociński-Klein, din Lublin:
Judecătorul Marek Szociński-Klein i-a împrumutat bani unui biznesman, Jacek Skowroński, din Lublin, cu dobândă de 40%.
Au fost mai multe împrumuturi, de fiecare dată judecătorul trecând în contract sume mai mari decât cele pe care i le împrumuta în realitate lui Skowroński, ascunzând astfel dobânda.
Când acesta din urmă a ajuns în sapă de lemn și nu a mai putut să plătească, judecătorul s-a transformat în recuperator, a venit peste el cu scandal, făcând circ de față cu lume.
Curtea Disciplinară din Lublin a stabilit că într-adevăr judecătorul Marek Szociński-Klein a comis aceste fapte, anume: activități economico-financiare la care nu avea dreptul, ca judecător, obținând astfel venituri ilicite, acordarea de împrumuturi cu dobândă mult mai mare decât cotele de pe piață, ceea ce constituie cămătărie, plus comportament de natură să submineze demnitatea calității de judecător.
Doar că nu l-a sancționat, pt că faptele s-ar fi prescris, Szociński-Klein rămânând în continuare în funcție.
Termenul de prescriere era de 3 ani de la ultima faptă. Procesul s-a tărăgănat, pronunțarea s-a dat în iul 2014. Acuzarea susținuse că ultima faptă a avut loc în 2013. Curtea a socotit însă din 2011, pt că atunci Szociński-Klein i-a denunțat contractul lui Skowroński.
surse
Gazeta Wyborcza Lublin, 28 iul 2014
http://lublin.wyborcza.pl/lublin/1,48724,16388249,Sedzia_lichwiarz_pozyczal_na_procent__Ale_kary_uniknie.html
Fakt, tabloid Ringier Axel Springer, 27 sep 2016
http://www.fakt.pl/wydarzenia/polska/sedzia-lichwiarz-uniknie-kary/wnwdm3z
Anca Cernea
21 December 2017În aprilie 2017, KRS, CSM-ul din Polonia, a avut de ales între cei doi candidați rămași în finala cursei pentru funcția de judecător la Curtea Administrativă Voievodală Wrocław:
Prof. Karol Franciszek Kliczka, Decanul Facultății de Drept, Administrație și Economie Wroclaw, cu o uriașă experiență științifică și juridică, în instituții ale administrației publice și trezoreriei,
și tânărul și necunoscutul Piotr Paweł Kieres, fiul lui Leon Kieres, fost senator al Platformei Civice (PO, partidul lui Tusk, stânga liberală, aflat acum în opoziție), actualmente judecător la Curtea Constituțională.
Deși, KRS reține și faptul că, dintre toți candidații care s-au prezentat pentru acest post, Prof. Kliczka era singurul care obținuse mai multe voturi pentru decât împotrivă la ședința Adunării Generale a Judecătorilor Curții Administrative Voievodale Wrocław, totuși decide că Piotr Kieres este mai apt să slujească în funcția respectivă decât Prof. Kliczka.
sursa: https://wpolityce.pl/polityka/337222-nasz-news-tak-krs-promuje-swoich-czyli-syn-sedziego-kieresa-lepszy-niz-profesor-prawa-na-stanowisko-sedziego-sadu-administracyjnego-we-wroclawiu