„După execuție, trupul lui Che a fost legat de un elicopter și dus departe, ca un Iisus Hristos modern, murind din nou pentru umanitate.” („Looking for the Revolution”)

Dan Oprescu, turnător dovedit la Securitate, e cel care a condus dezbaterea de marți a festivalului de film „dedicat democraţiei şi drepturilor omului” de la Muzeul Țăranului Român, Why Democracy.

Primul film al zilei de marți a fost Looking for the Revolution, produs de Rodrigo Vazquez și faimoasa anticapitalistă, Naomi Klein.

Rodrigo Vazquez, calcă pe urmele eroului său, Che Guevara, „cel mai vestit revoluționar”. Pe parcursul filmului abundă înfierările revoluționare la adresa neoconservatorilor americani (cum am mai văzut și în România). „Inima filmului și a luptei lui Che Guevara” este justiția socială (eufemism pentru socialism), confruntarea colonialismului și a imperialismului american, revoluție pentru dobîndirea justiției sociale.

Personajul principal e un grup de femei, organizate într-un sindicat socialist care a susținut candidatura comunistului Evo Morales ce le promitea locuri de muncă.

„Începînd cu Rusia anului 1917, femeile au devenit inima Revoluției, și inima acestui film, de data asta democratic”, se aude vocea entuziastă a lui Rodrigo Vazquez. Planul de reformă agrară al lui Evo Morales care presupunea naționalizarea resurselor naturale (parcă am mai auzit și de asta), e prezentat ca o soluție la problema sărăciei și a inegalităților sociale. Reformei lui Morales se opuneau elementele dujmănoase, clasa mijlocie, bogații, coloniștii, care se temeau de instaurarea unei dictaturi populare: „lunga și întunecata istorie a colonialismului bolivian se va încheia prin revolta indigenilor care vor lua puterea de la yankei, bogații, rasiști și coloniști”.

Cîștigarea alegerilor este marcată de fermierii plantei de cocaină printr-un minut de reculegere pentru Che Guevara.

„Poporul cu steagurile lui întîmpină conducătorul ce coboară scările pentru a le aduce revoluția pe care și-au dorit-o… minunat!”… e una dintre nu puținele scene de entuziasm tovărășesc din acest film de o deșănțată propagandă comunistă. Prezentat marți 7 august la Muzeul Țăranului Român.

Dezbaterea sterilă cu turnătorul la securitate Dan Oprescu am părăsit-o după 10 minute și două glume cu „succesuri”, făcute pentru copii isteți, care se prind.

„Evo Morales, maimutzoiul care mesteca frunze de cocaina la ONU (link) e tare grijuliu cu dioxidul de carbon si cu drepturile lu’ ma-sa, natura, dar e asasin de oameni.

Aici, pe scurt, in engleza, un exemplu: istoria masacrului din Pando, 2008, pus la cale de Morales.
https://www.novoboliviano.com/therealevo/index.php?id=107

Morales a trimis civili inarmati (pro-guvernamentali, un fel de mineri) ca sa atace alti civili, neinarmati (opozanti ai guvernului). Politia nu a facut nimic pentru a impiedica violenta si a-i indeparta pe agresori. Mai tarziu a venit armata si a tras si ea in aceiasi civili neinarmati. S-a lasat cu morti si raniti, si cu o multime de refugiati politici, care au cerut azil in Brazilia. In final si in concluzie, armata l-a arestat pe prefectul de Pando, Leopoldo Fernandez, oponent al lui Morales. De atunci Fernandez este tarat prin tribunale in modul cel mai stalinist cu putinta si nimeni din mainstream media internationala nu se sinchiseste de soarta lui.

Regimul Morales a reinstaurat prin constitutia din 2009 “justitia indigena”, o colectie de obiceiuri de o cruzime cu totul si cu totul precolumbiana. Pe scurt, “dreptul” indigen se bazeaza pe principiul linsajului.

Olavo de Carvalho enumera inversiunea subiect-obiect printre caracteristicile de diagnostic psihiatric ale mentalitatii revolutionare:

Daca in actul de ucidere a unui dusman al revolutiei, revolutionarul este victima sacrificata, deci in mod automat victima care a fost dusa la zidul de executie devine calau. Prin urmare, subiectul actiunii devine obiect si obiectul devine subiect. (…) nazistii nu s-au considerat nicioadata calaii evreilor, ci mai degraba victime. In mod special Himmler, care era responsabil cu lagarele de concentrare, de fiecare data cand trimitea un convoi de evrei la un lagar de concentrare, striga, gandind: “Priviti cruzimea pe care acesti ticalosi ne obliga sa o infaptuim. Am putea trai fara ea, dar ei ne obliga sa o infaptuim.” Exact asa gandesc si comunistii, si asa a gandit si Che Guevara.
Perversiuni definitorii ale mentalității revoluționare”

UPDATE: Adevarul istoric despre crimele lui Che Guevara, citate din Che Guevara, acest „Iisus modern” care moare iar si iar pentru pacatele noastre:

“Hatred as an element of the struggle; a relentless hatred of the enemy, impelling us over and beyond the natural limitations that man is heir to and transforming him into an effective, violent, selective and cold killing machine. Our soldiers must be thus; a people without hatred cannot vanquish a brutal enemy.”

“In fact, if Christ himself stood in my way, I, like Nietzsche, would not hesitate to squish him like a worm”. (corectie: Nietzsche avea admiratie pentru Iisus)