Duminică au avut loc primele alegeri libere din istoria Egiptului. Poporul egiptean şi-a exercitat liber puterea la referendumul pentru modificarea Constituţiei.

Amr Moussa, lider al Ligii Arabe, naţionalist secular şi anti-islamist (dar nu mai puţin antiamerican), creditat de sondaje ca favorit în viitoarea cursă prezidenţială a votat NU şi a făcut campanie împotriva adoptării amendamentelor.

ElBaradei, favoritul presei progresiste şi al Frăţiei Musulmane în timpul manifestaţiilor anti-Mubarak, creditat de sondaje cu 3-4% în viitoarea cursă prezidenţială a făcut campanie împotriva adoptării amendamentelor. A încercat să voteze NU, dar în faţa secţiei de votare a fost întîmpinat de o parte a poporului însetat de democraţie cu salve de pietre şi papuci.

Copţii, intelectualii şi tinerii liberali, proprietarii de conturi de facebook au făcut campanie împotriva adoptării amendamentelor. O bună parte a alegătorilor din oraşele mari nu au participat la vot (sună cunoscut?) sau au votat NU.

Rezultatele: rata de participare la vot – 41%, DA – 77.2%

Fraţii Musulmani au avut preşedinţia Comitetului pentru modificarea Constituţiei şi au fost singura mişcare importantă care a susţinut adoptarea amendamentelor („Dacă votaţi NU sînteţi slugile Americii şi ale lui ElBaradei, dacă votaţi DA sînteţi slujitorii lui Allah” – simplu şi la obiect). Fraţii Musulmani este singura mişcare „social-politică” cu filiale pe întreg cuprinsul (în general rural) al ţării (excluzînd fostul partid prezidenţial al lui Mubarak, acum parţial destructurat).

Conform rezultatelor referendumului, următoarele alegeri libere şi democratice vor avea loc „cît se poate de repede„, astfel încît armata să poata realiza transferul de putere către civili „cît se poate de repede„, iar munca la noua constituţie şi societate libere şi democratice să poată începe „cît se poate de repede„. De către cei care vor cîştiga liber şi democratic, desigur.