Revoluţia cubaneză la 50 de ani – Jineterismo şi La Lucha - În Linie Dreaptă

Când trupele castriste au intrat în Havana pe 1 ianuarie 1959 înlăturând regimul corupt a lui Batista s-a încheiat o epocă istorică, statul cubanez revoluţionar promiţând un viitor de aur locuitorilor ţării, în care nu va mai exista exploatare şi nici inechitate socială sau rasială.

Ernesto Che Guevara, unul dintre conducătorii revoluţiei cubaneze şi-a închipuit că omul nou, produs al revoluţiei, se va dărui total construirii societăţii socialiste, va fi altruist, egalitarist, dăruit muncii şi pur din punct de vedere moral. În lucrarea “Socialismul şi omul nou” din 1965, Che Guevara declară:

”Scopul nostru este să prevenim generaţia actuală, debusolată de conflictele sale, să fie pervertită sau să pervertească noile generatii”.

Revoluţionarii cubanezi au explicat în acei ani că prostituţia, larg răspândită pe insulă – Havana era “capitala viciului” din zona Americilor – este un fenomen propriu capitalismului, una din formele de exploatare a omului de către om care dispare în socialism. Pentru cele 10000 de practicante ale prostituţiei s-au creat programe speciale, cu un oarecare succes la început, cel puţin din punct de vedere oficial. Anii au trecut iar progresul economic şi social pe care corifeii Castro Ruz şi Che Guevara l-au promis în anii de început, n-a produs rezultatele aşteptate, ţara rămânând cu o economie învechită şi foarte puţin competitivă.

La începutul anilor ‘90 s-au întrerupt “ajutoarele fraţesti” venite din afară din pricina colapsului Uniunii Sovietice, care plătea cu miliarde şi miliarde de dolari susţinerea unui regim care era capabil doar să exporte trupe revoluţionare pe alte continente. Cum era de aşteptat, conducătorii cubanezi, cu Fidel în frunte, nu au putut găsi un remediu la lipsurile materiale curente în cărţile lui Marx şi Lenin şi au denumit această perioadă „Special Period in Time of Peace”, o perioadă pentru care nu aveau soluţii miraculoase. Şi fiecare a căutat să-şi găsească propriile alternative la salariul infim dat de stat.

În goana sa după devizele străine, guvernul cubanez a deschis porţile către lanţurile de hoteluri turistice, acceptând oferta mogulului canadian Walter Berukoff care, împreună cu Wilton Properties, a investit peste 400 de milioane de dolari în construirea de hoteluri. Chiar până să înceapă Perioada Specială, s-au înregistrat mărturii cu privire la persistenţa prostituţiei în societatea cubaneză, intrarea în circuitul turistic a ţării prin anii ‘80 intensificând acest fenomen. În Cuba, prostituţia poartă numele de jineterismo, care poate fi tradus prin “a călări pe spatele unui cal” (sau “gold digging” în forma colocvială), iar persoanele care o practică se numesc jineteras – femeile – sau jineteros pentru bărbaţi. Este de remarcat că mare parte a jineteras sunt persoane de culoare, unele organizaţii feministe vorbind despre un fenomen ce are şi implicaţii rasiale.

Dacă prin anii ‘80 veneau circa 250000 de turişti, în 2008 au fost mai mult de 2000000 de persoane care au călătorit în Cuba, mulţi mergând acolo tocmai pentru a beneficia de serviciile jineteras sau a jineteros. Mult timp, autorităţile cubaneze au negat existenţa acestui fenomen, în paralel luînd măsuri pentru pedepsirea cu închisoarea (până la 8 ani!) a persoanelor arestate de poliţie în zona hotelurilor. S-au creat zone turistice speciale, unde cubanezii de rând nu aveau acces, măsură abolită de Raul Castro abia în 2008.

O altă formă de neadaptare a societăţii cubaneze la visul programatic a lui Che Guevara este aşa-numita la lucha – struggle în engleză, luptă în româneşte – ce este un mix de activităţi, de la bişniţa măruntă, până la trafic de influenţă şi alte activităţi ilegale. Ori de câte ori are ocazia, propaganda cubaneză subliniază gradul înalt de şcolarizare a locuitorilor ţării, dar asta nu a împiedicat apariţia unor noi discrepanţe, şoferii de taximentre câştigând mai mult decât avocaţii sau doctorii.

Cu puţine ore înainte de a suna ceasul noului an 2009, eroul Revoluţiei Cubaneze, Fidel Castro Ruz a transmis compatrioţilor următorul comunicat laconic: