Institutul Legatum este o organizaţie independentă ce se ocupă cu studiul şi promovarea principiilor care conduc la prosperitate economică şi creşterea libertăţii umane. O iniţiativă recentă este studiul anual intitulat Indexul Prosperităţii Globale. Acesta măsoară prosperitatea în numeroase ţări, sub formă de bogăţie materială, organizare instituţional-juridică şi satisfacţia de viaţă a cetăţenilor. A fost dată publicităţii ediţia pe anul 2010, în care sunt analizate 110 ţări, care cuprind 90% din populaţia mondială.

Autorii studiului consideră că prosperitatea are două componente majore: bunăstarea materială reprezentată de indici economici obiectivi şi bunăstarea resimţită ca stare de spirit a cetăţeanului, reprezentată de indici subiectivi care constau în percepţia unor factori precum gradul de împlinire, libertate şi încredere în instituţii şi semeni. Au fost urmăriţi opt indici principali:

• Economia – o economie stabilă sau în expansiune asigură dimensiunea materială necesară realizării bunăstării.
• Iniţiativa particulară şi Oportunitate – un climat antrepenorial în care cetăţenii se pot dedica ideilor noi şi pot profita de ocaziile care se deschid pentru a-şi îmbunătăţi viaţa.
• Guvernare – o societate guvernată eficient se bucură de creştere economică naţională şi bunăstarea cetăţenilor.
• Educaţie – este baza pe care se construiesc societăţi prospere.
• Sănătate – o infrastructură puternică ce promovează sănătatea fizică şi mentală a populaţiei duce la productivitate şi venituri sporite.
• Securitate naţională şi Siguranţa publică – societăţi în pericol datorită ameninţărilor externe sau climatului de nesiguranţă creat de infracţionalitate regresează în termeni economici şi de bunăstare individuală.
• Libertate individuală – atunci când cetăţenii beneficiază de drepturi de exprimare, credinţă, asociere şi autonomie personală, ţara lor cunoaşte o creştere economică şi de bunăstare socială.
• Capital social – reţelele sociale şi coeziunea existente într-o societate atunci când oamenii au încredere unii în alţii au un efect direct asupra prosperităţii unei ţări.

Graficul de ansamblu, pe ţări şi continente:

Imaginea de mai jos prezintă schimbările faţă de 2009 pentru o serie de ţări europene. Unele ţări, printre care şi România, au înregistrat o scădere a indexului de prosperitate în 2010. România s-a clasat pe locul 51 în 2010 din 109 de ţări analizate în total, iar în rândul ţărilor europene se află printre ultimele. În spatele României urmează, în ordine: Bielorusia, Rusia, Ucraina, Macedonia şi Moldova. Câteva ţări europene nu au fost cuprinse în acest studiu, cum ar fi Serbia, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru şi Albania.

O serie de detalii pentru fiecare sub-index.

Economie (67/109)   Starea macroeconomică nu este bună. În timp ce rata oficială a şomajului este de 4,4%, pe locul 29 în Index la nivel global, doar jumătate dintre români au declarat că au fost într-un loc de muncă plătit sau neplătit în 2009, plasând România aproape de media internaţională pe această variabilă. Inflaţia este de aproape 8% şi nivelul brut al economiilor interne, de aproximativ 21% din PIB-ul ţării, înseamnă doar locul 60 în Index. Capacitatea cetăţenilor de a plăti pentru cazare şi o alimentaţie adecvată este sub media la nivel global, lăsând în jur de şase cetăţeni din zece nemulţumiţi cu standardul lor general de trăi, iar un procent chiar mai mare pesimist cu privire la viitor. România ocupă locul 99 în lume pentru opinia cetăţenilor cu privire la perspectivele de locuri de muncă locale şi în ce priveşte aşteptările lor de creştere în viitor. Creşterea anuală a PIB-ului de 7.4% în perioada 2004 – 2008 este foarte mare, dar este de asemenea asociată cu instabilitate pe termen scurt şi subliniază stressul social. În timp ce România ocupă locul 15 în lume ca o destinaţie pentru investiţiile străine directe, se plasează aproape de media la nivel mondial privind alte măsuri de creştere. Ţara se află pe locul 57 în lume pentru capitalul fizic la dispoziţia lucrătorilor, indicând faptul că productivitatea este moderată, şi locul 45 în ceea ce priveşte proporţia de exporturi originare în sectoarele high-tech. Piaţă internă este de mărime mijlocie, România ocipand locul 49 în lume pe această variabilă. Sistemul bancar este îngrijorător: 13,8% din împrumuturi sunt total neperformante, iar ţara ocupă locul 100 din lume pentru încrederea populaţiei în instituţiile financiare.

Iniţiativa particulară şi Oportunitate (50/109)   România are un nivel moderat de inovare. Se plasează în treimea superioară a Indexului în ce priveşte veniturile din drepturi de autor şi proporţia din exporturi care provine din sectorul de Tehnologie a Informaţiilor şi Comunicaţiilor. Cheltuielile pentru Cercetare şi Dezvoltare ca procent din produsul intern brut pun România pe locul 51 la nivel internaţional. Cu toate acestea, climatul general de antreprenoriat este relativ bun. Costurile de iniţiere a unei afaceri plasează ţara pe locul al 26-lea din coadă la nivel global, iar aproape opt români din zece consideră că zona lor locală este favorabilă pentru a începe o afacere. Accesul la tehnologie este în general bun, cu 114 telefoane mobile la 100 de persoane. Lăţimea disponibilă de bandă internet plasează ţara în top 20, deşi numărul de servere sigure, pe cap de locuitor, este mai puţin impresionant; locul 52 pe această variabilă sugerează o infrastructură moderată pentru antreprenoriat. România ocupă locul 36 în Index cu privire la dezvoltarea economică între diferite grupuri socio-economice, dar aceasta nu se traduce în mobilitate: proporţia de cetăţeni care simt că munca din greu nu aduce recompense adecvate este a cincea cea mai mare din toate ţările.

Guvernare (65/109)   România se plasează în treimea de sus cu privire la nivelul democraţiei comparativ cu restul ţărilor. Sistemul de checks and balances este relativ bun. România ocupă locul 25 în ce priveşte constrângerile cu care politicienii se confruntă în încercarea de a influenţa politica. Cu toate acestea, concurenţa în ramurile executive şi legislative se află doar în jurul mediei internaţionale, iar calitatea guvernării este slabă. România ocupă locul 65 în lume pentru eficienţa guvernării, indicând un guvern relativ instabil şi o aplicare defectuoasă a politicilor asumate. Vârsta fragedă de 12 ani a regimului constituţional din prezent indică, de asemenea, puncte de instabilitate. Aprobarea activităţii guvernului de către cetăţeni plasează România pe locul 101. Încrederea cetăţenilor în guvernare este de asemenea scăzută; România se află printre ultimele zece ţări din Index în această privinţă. De asemenea mică este şi aprobarea faţă de eforturile de a reduce sărăcia şi de protejare a mediului înconjurător. Percepţiile de corupţie în guvern şi mediul de afaceri sunt deosebit de ridicate, poziţionând România pe locul 93 după această variabilă. Domnia legii în general este percepută în jurul mediei internaţionale, la fel ca şi gradul de reglementare a mediului de afaceri. Cu toate acestea, în timp ce aproximativ patru din cinci români au încredere în armată, mai puţin de trei din zece persoane au încredere în sistemul judiciar. Există, de asemenea, scepticism pe scară largă cu privire la onestitatea procesului electoral, cu România pe locul 69 după această variabilă. În timp ce drepturile politice plasează ţara în jumătatea superioară a Indexului, mai puţin de unul din zece români au exprimat îngrijorarea sau nemulţumirea faţă de un funcţionar public în anul anterior sondajului din 2009, indicând faptul că oamenii nu văd rostul participării la viaţa politică.

Educaţie (43/109)   Accesul la educaţie plasează România în jurul mediei internaţionale. Ratele de înscriere la învăţământul de nivel primar şi secundar pun ţara pe locurile 51 şi 53 în Index. Există egalitate între femei şi bărbaţi în învăţământul primar şi secundar. În sălile de clase primare există un raport de 17 elevi pe profesor. Accesul la învăţământul superior este bun, România ocupă locul 31. Cu toate acestea, românii sunt relativ nemulţumiţi de învăţământul aflat la dispoziţia lor şi de aceea ţara se află pe locul 69 după această variabilă. Mai mult, proporţia românilor care simt că copiii lor au ocazia să înveţe şi să crească în fiecare zi este sub media internaţională: ţara ocupă locul 74 după această variabilă. Forţa de muncă românească are o educaţie de bază solidă, cu o medie de 3.3 ani de şcolarizare liceală pe cap de locuitor, dar posedă prea puţine cunoştinţe de specialitate, cu numai 0.8 ani de învăţământ terţiar în medie pe cap de locuitor.

Sănătate (53/109)   România se plasează în jurul mediei internaţionale cu privire la rezultatele medicale de bază, inclusiv rata mortalităţii infantile, incidenţa de subnutriţie şi speranţa de viaţă. Disponibilitatea de paturi de spital este mare, de 654 la 100.000 de oameni, iar ratele de imunizare, inclusiv cele pentru rujeolă, sunt bune. Însă, deoarece cheltuielile de sănătate pe cap de locuitor sunt cu puţin peste $500, deci sub media internaţională, această infrastructură se poate dovedi greu de menţinut. În plus, ţara se confruntă cu o serie de provocări de sănătate publică. Numai în jur de şapte din zece români au acces la instalaţii sanitare adecvate şi o proporţie similară sunt nemulţumiţi de calitatea apei potabile din zona în care trăiesc. Decesele cauzate de boli respiratorii sunt în jurul de mediei la nivel global, dar infecţiile de tuberculoză sunt ridicate, punând ţara pe locul 77 la nivel global. Mai mult decât atât, judecat subiectiv, poporul român are o sănătate foarte proastă fizică şi mentală. România ocupă un loc aproape codaş în Index pentru satisfacţia cu sănătatea personală. Aproape trei din zece români raportează de probleme de sănătate care îi împiedică să ducă o viaţă normală. Ţara se află printre ultimele 20 din Index cu privire la cât de bine-odihnită este populaţia şi ce procent dintre respondenţi au fost îngrijoraţi cu o zi înainte de a fi chestionaţi. Aceasta în ciuda potenţialului odihnitor al imprejurimilor: ţara este în treimea superioară a indicelui pentru satisfacţia cetăţenilor cu frumuseţea împrejurimilor naturale.

Securitate naţională şi Siguranţa publică (43/109)    România se confruntă cu o serie de provocări de securitate naţională. Deşi găzduieşte mai puţini refugiaţi decât media internaţională şi se confruntă cu o instabilitate demografică sub medie rezultată din disputele de frontieră, de proprietate sau de ocupare a terenului, de acces la puncte de vânzare de transport, de control al unor puncte religioase sau istorice, sau de proximitate faţă de riscurile de mediu, numărul de grupuri care exprimă nemulţumiri comunale este oarecum mare. Gradul de violenţă politică de stat plasează România pe locul 63 din Index, indicând o societate relativ reprimată. Ţara suferă, de asemenea, de pe urma unei emigraţii peste medie a categoriei de profesionişti şi intelectuali: frustrările de natură economică şi politică sunt o slăbiciune posibilă în ceea ce priveşte securitatea. România are o rată relativ scăzută a criminalităţii, cel puţin prin prisma standardelor globale: 3.9% din românii chestionaţi au fost agresaţi în 2008 şi 8.8% au fost victima unui furt, plasând ţara pe locurile 39 şi respectiv 23 în Index, după aceste variabile. Datele privind atitudinea faţă de securitate sunt amestecate: în timp ce ţara s-a clasat pe locul 21 pentru disponibilitatea oamenilor de a vorbi deschis despre opiniile lor politice, abia dacă mai mult de jumătate dintre români s-au simţit în siguranţă mergând pe jos spre casă pe timp de noapte, plasând ţara pe locul 67 după această variabilă.

Libertate individuală (49/109)   Românii au un nivel destul de bun al libertăţilor civile, iar ţara se înscrie în media la nivel mondial în ccea ce priveşte oferta civică, indicând faptul că libertatea de exprimare şi credinţa, drepturile de organizare şi de asociere şi autonomia personală sunt destul de bine respectate. Cu toate acestea, ţara se află pe locul 87 cu privire la satisfacţia cetăţenilor faţă de libertatea lor de alegere. Datele legate de percepţiile de toleranţă socială sunt amestecate: cei şase din zece români care simt că zona lor locală este tolerantă faţă de imigranţi plasează ţara pe un loc median în Index, dar cei şapte din zece care consideră România drept tolerantă faţă de minorităţile etnice şi rasiale pun ţara pe locul 39, o poziţie mai bună la nivel mondial.

Capital social (94/109)   Nivelul general al capitalului social din Romaia este foarte scăzut, în perspectivă globală. Procentul de 15.7% din 2008 al persoanelor care au încredere în alţii poziţionează ţara pe locul 70 după această variabilă. România s-a clasat pe locul 98 din Index pentru donaţii în scopuri caritabile şi între ultimele zece ţări atât în ce priveşte nivelul de ajutor acordat străinilor cât şi al nivelului de voluntariat. În timp ce aproximativ patru din cinci români au declarat că ar putea conta pe un prieten sau o rudă pentru ajutor în vremuri de nevoie, acest lucru situează ţara abia pe locul 78 la nivel internaţional. După rata de căsătorie România ocupă locul 21 în Index, dar doar 36% au frecventat un loc de cult religios în săptămâna precedentă chestionarului, sugerând un potenţial scăzut de acces la reţelele religioase şi plasând România pe locul 72 după această variabilă.