În 30 mai, 2008, sit-ul arab liberal Al-Awan a publicat un articol în care ziaristul sirian Abi Hassan descrie o vizită imaginară în Haifa.
MEMRI a tradus şi publicat cîteva fragmente extrem de grăitoare din articolul care deplînge şi ridiculizează ipocrizia lumii arabe, pe care o compară cu o usturătoare ironie cu Israelul, pentru ale cărui realizări autorul nu-şi poate ascunde admiraţia.
Iată deci: Cum aş petrece o zi în Haifa (sursa în limba arabă )
Încă de mic copil am fost îndopat cu ură împotriva Israelului şi dragoste pentru Palestina.
Mă aflu în cursa EgyptAir de la Cairo La Damasc. Pe ecranul din faţa scaunelor pasagerilor se afişează traseul zborului şi denumirile locurile pe care le survolam. Din ce văd pe ecran înţeleg că vom zbura deasupra Palestinei, mai ales deasupra oraşului Haifa. Dar, puţin înainte de a intra în spaţiul aerian al Haifei, de pe ecran dispare traseul zborului şi mai ales oraşul deasupra căruia ne aflăm. În schimb se difuzează anunţuri despre importanţa hijabului şi recomandări ca femelile să nu se abată de la purtarea acestui articol vestimentar, etc.
Am impresia că echipajul de zbor a întrerupt detaliile despre traseu din respect pentru pasagerii sirieni, nu cumva să-i jignească în amorul propriu. Dar nici acum nu înţeleg rostul difuzării anunţurilor despre hijab şi „importanţa” sa tocmai în acest moment şi în acest loc. Să fi dorit „responsabilii” să reamintească „dreptcredincioşilor” aflaţi printre pasageri” că „eliberarea” Haifei începe cu hijabul şi cu purtarea acestuia cu evlavie?
Indiferent de motive, eu mi-am imaginat că avionul a suferit o avarie care a forţat pilotul să aterizeze în Haifa, sau oriunde în Israel.
Ce-aş fi facut? Adevărul e că mi-au trecut prin cap tot soiul de gînduri negre, mai ales că de mic copil, nu numai la şcoala, ci şi în societate, am fost îndopat cu ură pentru Israel şi dragoste pentru Palestina. Şi cu toate acestea, mintea mi-a fost inundată de gînduri satanice extrem de seducătoare pe care nu am reuşit să le izgonesc în pofida gustului lor amar.
Aş vrea să-i întreb pe arabii din 1948 dacă ar prefera să locuiască la Mecca sau la Qom
Daca aş ateriza în Israel, n-aş pierde ocazia să pornesc la plimbare pe străzi şi prin cartiere – fără nici un fel de intenţie de a căuta amintiri despre cei înfrînţi şi obosiţi. Ci mai degrabă aş vrea să văd dacă în oraşele Israelului există cartiere ca Bulaq sau Imbaba din Cairo … Aş vrea să văd dacă există cetăţeni israelieni care locuiesc în cimitire, ca în Cairo, orasul lui Muhammad Hosni Mubarak. Cercetătorii estimează că numărul celor care locuiesc în cimitirele oraşului Cairo se ridică la 500.000.
Nu ştiu dacă în jurul Haifei aş vedea cartiere de săraci ca în jurul Damascului, capitala Siriei.
Da, speram să aterizăm in Haifa, să văd dacă reuşesc sa dau peste o poliţie religioasă asemănătoare cu infama poliţie saudită teroristă şi wahabistă, cunoscută sub numele Autoritatea pentru promovarea virtuţii şi combaterea viciului.
Ce frumos ar fi fost să întîlnesc un rabin pe care să-l întreb dacă el crede că pămîntul e rotund, pentru că toată lumea stie că pînă în ceasul morţii răposatul mufti al Arabiei Saudite, Abd Al Aziz bin Baz, a declarat că oricine susţine că pămîntul e rotund este apostat.
Aş vrea să intreb un politician israelian cum se face ca în Israel sînt alegeri libere şi corecte.
Ar fi fost, fără îndoială, foarte tentant să aterizăm în Haifa. Poate aş fi reuşit să întîlnesc un arab de la 1948 [arab israelian] – nu ca să-l întreb dacă ar fi preferat să locuiască în Gaza sau Cisiordania în loc de „entitatea” artificială, ci ca să-l întreb dacă ar fi preferat să locuiască la Mecca sau Qom în loc de Haifa…
Da, ar fi fost frumos să aterizez în Haifa. Poate aş fi dat de legile de stare de urgenţă ca acelea (devenite permanente) care împiedică dezvoltarea naturală a societătii umane din ţările vorbitoare de limba arabă.
Dacă mi-ar fi surîs norocul să întîlnesc un politician israelian, l-aş fi putut întreba care este secretul că ţara lor – pardon, entitatea lor artificială – este singura unde se ţin alegeri libere şi corecte, si cum se face la ei transferul de putere fără varsare de sînge. Fără să mai amintesc şi faptul că persoanele lor oficiale pot fi trase la răspundere, spre deosebire de verişorii lor arabi…
Nu mi-a trecut nici o clipă prin minte să arunc acest vecin … în mare
[Aş fi vrut să întreb un rabin] dacă rabinii se amestecă în întocmirea programei şcolare, aşa cum o fac patriarchii islamului într-un număr însemnat de state arabe şi islamice – şi dacă prin amestecul lor ridică bariere de netrecut între studenti şi gîndirea raţionala – fără nici un alt motiv decît frica de Allah!
Aş fi vrut să aterizez în Haifa ca să aflu ce părere are clerul evreiesc despre dispreţul exprimat de marele savant Einstein faţă de textul Vechiului Testament (Torah) şi de ce nu se ridică la unison să-l afurisească de la pupitrele lor, aşa cum se face la noi. Aş fi fost ispitit să le cer părerea despre arheologul evreu-israelian care a declarat de curînd că după părerea lui Moise lua droguri.
În final, mi se pare ciudat că nu m-am lăsat furat de gînduri despre exterminarea statului evreu, sau al entitătii sioniste, cum îl numesc unii. Nu mi-a trecut nici o clipă prin minte să arunc acest vecin, care cere prietenia arabilor, şi în secret şi pe faţa, în mare, după cum cer lozincile pan-arabiştilor şi ale islamiştilor. Şi mi se pare ciudat că nu m-am gîndit la nici una din declaraţiile preşedintelui iranian Mahmud Ahmadinejad care ameninţă să extermine Israelul.
M-am lăsat furat de multe vise deşerte în timp ce zburam deasupra Haifei. Visele mi s-au spulberat brusc indată ce am aterizat la Damasc. Aşa am aflat că visele mele au şi ele o limită, chiar dacă sînt numai vise deşerte.
10 Comments
bugsy
30 November 2008@Israelianca,
daca totusi ar fi aterizat la Haifa,….ziaristul arab tot intr/un vis ar crede ca se afla!
Pentru ca, probabil ar fi mers in Hadar, cartierul arab al Haifei, situat imediat langa port, si ar fi fost uimit sa vada cum evreii vin sa faca piata aici, in suk, pentru ca legumele gradinarilor arabi din satele Galileei sunt proaspete si naturale, apoi ar fi vazut aceeasi evreii, ca si multi turisti aflati in vizita in Haifa, ar merge sa manance un delicios falafel la un restaurant arabesc unde patronul te intampina cu „Shalom”, imediat ce/i treci pragul. Ziaristul arab ar fi urcat, probabil, apoi, la Tehnion, celebra universitate din Haifa, sa vada cum studentii arabi isi exercita dreptul democratic de a protesta impotriva decanatului, atunci cand au nemultumiri in ce priveste viata studenteasca. De acolo ar fi mers la plaja publica de la Hoh Ha Carmel, unde tinere familii de arabi vin sa se bucure de soare, mare si nisip alaturi de evrei, crestini si,…, necredinciosi, iar femeile arabe nu ar avea teama ca vreun imam le/ar vedea ca intra cu picioarele dezvelite pana la glezne, in Mediterana.
Daca ar fi vazut toate acestea, poate ziaristul arab ar fi refuzat sa mai urce in avionul de Damasc!
Salutari din Haifa!
Francesco
30 November 2008Excelent Bugsy!
bugsy
30 November 2008@Francesco,
Multumesc!
Fata de ziaristul sirian, eu am avut sansa sa traiesc visul!
israelianca
30 November 2008Merci, Bugsy!
Daca esti in Haifa, nu uita sa vizitezi Templul Bahai (unde n-o sa te intrebe nimeni de religia ta) si minunatele gradini (desi aud ca intra in renovare). De asemenea, iti recomand calduros sa faci o vizita la Universitatea Haifa, la muzeul Hecht, o colectie particulara donata de un colectionar obsesiv. La sectia de pictura este un exponat foarte interesant pictat de Modigliani pe ambele parti, pare-mi-se din lipsa de pinze: http://mushecht.haifa.ac.il/Default_eng.aspx
Cred ca simbata hotelurile ofera un walking tour gratuit de-a lungul promenadei Louis si pe Muntele Carmel. Acum vreo jumatate de an am avut o ghida extraordinara care ne-a povestit extrem de multe lucruri interesante despre istoria orasului, despre templierii germani din secolul XIX, despre bahai, despre casele de arama (da, da) aduse de evreii din Germania, despre tot felul de persoane pitoresti care au locuit in Haifa. Desi turul este in ivrit, ghizii dau si explicatii in engleza pentru turistii straini.
A propos de studentii arabi – deseori isi exprima nemultumirea fata de existenta Statului Israel si aduc in campus steaguri palestiniene, comemoreaza Nakba, etc. Ma intreb la ce universitati si spitale ar fi avut acces daca nu ar fi trait in Israel. Vorba lui Abi Hassan, la Mecca sau Qum. Sau poate la universitati islamice care nu produc un doctor sau un inginer.
Ca sa nu mai vorbim de plaja (hof).
Petrecere frumoasa!
bugsy
30 November 2008@Israelianca,
multumesc pentru informatii. Gradiniile si Templul Bahai le/am vizitat de mai multe ori. Sunt impresionante! La fel si casele templierilor din Hadar. Am vizitat si Universitatea, nu am vazut pictura de care spui tu, in schimb am avut ocazia sa vad mitinguri de protest ale studentilor arabi (asa cum descrii tu). Si nimeni, dar absolut nimeni, nu/i drernaja! Superba privelistea de pe Promenda Louis, o priveliste admirabila cu portul Haifa, pana la dealurile de la granita cu Libanul (de acolo veneau rachetele in razboiul de 30 de zile din 2006). Imi place Haifa, dar si Akko sau Zychron Yaakov, doua orasele din apropierea Haifei.
israelianca
30 November 2008Bugsy, Zichron Yaakov a fost intemeiat de romini acum mai bine de un secol. Aron Aharonson era botanist sau agronom, nu mai tin minte. Aron, Sara – sora lui – si prietenul lor Avshalom Feinberg au intemeiat o celula de spionaj in favoarea englezilor in primul razboi mondial – NILI.
Cind am intrat in casa lor/muzeu din Zichron, am avut impresia ca m-am intors in Romania.
bugsy
30 November 2008@Israelianca,
asa e, Zychron Yakoov a fost intemeiat de colonisti romani (in jur de 100 de tarani din zona Scaieni), adusi in Eretz Isreal de baronul Jakob de Rothchild pentru a infiinta o plnatatie de vita de vie (care este si acum pe rod). Zychron Yaakov si Rosh Pina au fost primele colonii din Eretz Isreal acum 100 de ani (prima generatie care a facut alyia – venirea in Tara Sfanta). Sunt multe gospodarii in Zychron care au unelte si obiecte de lucru care te fac sa te simti ca intr/o gospodarie taraneasca din Muntenia. Este impresionant!
israelianca
30 November 2008Bugsy, pentru a spulbera orice dubiu, e vorba de evrei originari din Romania. Familia Rothschild a cumparat foarte multe terenuri pe care le-a pus la dispozitia celor dornici de a se aseza in Eretz Israel (Tara Israelului)/Palestina. Intr-adevar, a incurajat agricultura si in special cultura vitei de vie. Nu numai viile „lui” sint in rod (dupa multe peripetii si pagube produse de filoxera); fabricile de vinuri infiintate de el functioneaza si produc vinuri dintre cele mai bune. Ai vazut ce frumos impadurit e Carmelul? Trebuie sa le dau credit englezilor. Imediat ce au preluat mandatul s-au apucat sa planteze arbori (nu exita castel sau domeniu in UK care se nu se mindreasca cu un arboretum plantat de lordul X sau lady Y cu foarte mare pricepere) si plante de tot felul pe muntele plesuv, care zacea in lacrimi si in zdrente ca si restul Palestinei.
Poate ai curiozitatea sa arunci o privire peste Haifa si imprejurimi in 1920 plus minus:
http://www.ynetnews.com/articl…..88,00.html
Revenind insa la continutul scrisorii lui Abi-Hassan. Am citit de curind ca un „dascal” la o scoala islamica in Pakistan a declarata ca nimeni nu poate sustine ca ar sti care este distanta intre Pamint si Luna. De ce? Pentru ca inca nu s-a inventat o rigla atit de lunga. Imi vine sa pling, nu alta.
Francesco
30 November 2008Am recitit acest articol si tin sa remarc, pe langa criticile directe adresate regimului lui Hosni Mubarak, si o larga paleta de ironii adresate oricarui stat arabo-musulman.
Venite din partea jurnalistului sirian Abi Hassan, aceste accente ironice-critice aduc putina speranta in legatura cu viitorul. Si daca totusi exista o speranta de pace, acesta nu poate decat sa plece de la ratiune.
costin
30 November 2008Abi Hassan este ca orice om care face un minim de efort sa isi mentina luciditatea intr-un mediu/timp delirant. Este un om deosebit tocmai pentru ca incearca sa isi pastreze normalitatea, la fel cum au fost si sint toti cei care, sub un regim pervers, se opun curentului constatind si exprimind adevaruri evidente. Sint insule izolate de rezistenta la decrepitudine si nebunie, cum erau dizidentii in comunismul ceausist de la noi, sau studentii/”elementele drogate” din piata universitatii, „elemente” maturate miner, reprezentantul normalitatii timpurilor respective. Insule ca acestea vor exista intotdeauna dar vor fi mai mult sau mai putin vizibile in functie de puterea drogului administrat de „cine trebuie”. Drogul administrat eficient si in doze destul de mari duc la situatii in are normalitatea devine tocmai anormalul – normalitatea nu este stabilita statistic cum cred, sau vor sa creada relativistii, pt ca daca un om zice ca 2+2=4 iar 100 zic ca e 5, 2+2 ramine totusi 4. Atunci, statistic, normalitatea este prezenta in 1% din cazuri – iar oamenii ajung, majoritar-statistic sa lupte tocmai impotriva luciditatii si a normalitatii. Normalitatea „normala” este anihilata pe moment de cea statisitica.
Se pare ca in ultimii ani normalitatea tinde sa se desprinda de firesc si sa alunece tot mai mult in staitistic, tot mai mult parerea comuna devine aberanta si deliranta. Astfel, Israelul, singura democratie si singurul stat de drept din Orientul Mijlociu, cu o populatie musulmana de 20%, musulmani care au mult mai multe drepturi decit oriunde in alta parte in Orientul Mijlociu, este acuzat de genocid, apartheid si alte astfel de grozavii.
Europa, injectata puternic de relativism, stingism si islamism, se indreapta DIN NOU spre normalitatea statistica atisemita in procente ce in ultima jumatate de deceniu au explodat pina la jumi-juma in Spania: Europe’s Jewish Problem. Israelul este boicotat in UK, mai nou (nu stiu cit de nou) boicotat si demonizat in Norvegia. Si asta este doar problema evreiasca, pentru ca narcotismul contemporan parca este impotriva a orice este bun, fie acesta crestinismul, capitalismul, liberalismul, libertatea de exprimare, responsabilitate individuala etc.
ETC!!