Cu prilejul sărbătorii islamice Eid El-Fitr de la sfârşitul lunii Ramadan în acest an de pe 13 Octombrie 2007, un număr de peste o sută de înalţi clerici, cadre universitare şi alţi intelectuali islamici au adresat o scrisoare deschisă celor mai înalţi prelaţi creştini din lume, reprezentând toate orientările religioase. După cum se spune în preambul, această scrisoare deschisă vine să evoce acea scrisoare deschisă trimisă de 38 de teologi islamici acum un an pe adresa Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea. Anul trecut, Papa Benedict al XVI-lea a umplut de furie mass-media si a scos în stradă mulţimile islamice când a citit o frază dintr-o scriere veche aparţinând unui împărat bizantin creştin-ortodox în care se arăta că religia islamica nu a adus nimic bun în lume. Papa şi-a revizuit spusele ulterior, dând satisfacţie formală islamiştilor, dar acest apel vine pe fondul unei dezbateri mult mai largi, în care teologii ar trebui să aibă un cuvânt important.

Scrisoarea deschisă vine să statueze că nu poate exista pace pe pământ fără să existe pace între cele doua religii ce formează peste 55% din populaţia globului, deci religia islamică şi cea creştină. Conform ideii celor 130 de învăţaţi musulmani, baza acestei păci între cele două religii o constituie două coordonate comune: existenţa unui singur Dumnezeu şi dragostea de aproapele nostru. Fiind o scrisoare concepută de teologi, argumentările sunt extrase atât din Coran cât şi din Biblie, cu un accent deosebit pe primul, bineînţeles. Dacă la început unicitatea lui Dumnezeu pare clar exprimată pentru ambele religii, teologii islamici nu puteau să treacă peste motoarele lor ofensive la adresa religiei creştine. Citatele din Coran subliniază liniile de forţă ale ofensivei religioase dintotdeauna ale islamului, adică:

Spre deosebire de Noul Testament, citatele coranice ce vor să stabilească o corespondenţă deplină între comandamentul creştin al dragostei faţă de aproapele nostru sunt de fapt directive de dragoste numai faţă de cei de aceeaşi religie, adică de religie musulmană. Să nu uităm că evreii sunt arătaţi ca fiind porci (cel mai nesuferit şi odios animal în islam), iar creştinii ca fiind idolatri.

Unele publicaţii arabo-musulmane se întreabă de ce această scrisoare nu primeşte un răspuns de la autoritatea religioasă catolică sau de la alţi înalţi ierarhi creştini (nu de la cei aflaţi sub autoritatea statelor islamice) ortodocşi sau reformaţi. Este doar o întrebare ipocrită, deoarece şi scrisoarea este ipocrită. În scrisoare se face referire la ceva ce chipurile ne uneşte, dar se arată în acelaşi timp că numai Coranul vorbeşte o singură limbă. Sfânta Scripură este pomenită doar prin sublinierea traducerii unor cuvinte din aramaică, greacă sau ebraică ce nu ar avea corespondent egal, universal. Cele doua comandamente creştine, unicitatea lui Dumnezeu şi dragostea faţă de aproape, primesc replica tăioasă că Dumnezeu este doar Allah şi că dragostea poate exista doar în măsura în care este vorba de musulmani (nu direct, ci pe cale de consecinţă), ceilalţi oameni de altă credinţă putând fi toleraţi în măsura în care se… supun.