Scrisoare către Papa

Etichete:

Cu prilejul sărbătorii islamice Eid El-Fitr de la sfârşitul lunii Ramadan în acest an de pe 13 Octombrie 2007, un număr de peste o sută de înalţi clerici, cadre universitare şi alţi intelectuali islamici au adresat o scrisoare deschisă celor mai înalţi prelaţi creştini din lume, reprezentând toate orientările religioase. După cum se spune … …

Cu prilejul sărbătorii islamice Eid El-Fitr de la sfârşitul lunii Ramadan în acest an de pe 13 Octombrie 2007, un număr de peste o sută de înalţi clerici, cadre universitare şi alţi intelectuali islamici au adresat o scrisoare deschisă celor mai înalţi prelaţi creştini din lume, reprezentând toate orientările religioase. După cum se spune în preambul, această scrisoare deschisă vine să evoce acea scrisoare deschisă trimisă de 38 de teologi islamici acum un an pe adresa Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea. Anul trecut, Papa Benedict al XVI-lea a umplut de furie mass-media si a scos în stradă mulţimile islamice când a citit o frază dintr-o scriere veche aparţinând unui împărat bizantin creştin-ortodox în care se arăta că religia islamica nu a adus nimic bun în lume. Papa şi-a revizuit spusele ulterior, dând satisfacţie formală islamiştilor, dar acest apel vine pe fondul unei dezbateri mult mai largi, în care teologii ar trebui să aibă un cuvânt important.

Scrisoarea deschisă vine să statueze că nu poate exista pace pe pământ fără să existe pace între cele doua religii ce formează peste 55% din populaţia globului, deci religia islamică şi cea creştină. Conform ideii celor 130 de învăţaţi musulmani, baza acestei păci între cele două religii o constituie două coordonate comune: existenţa unui singur Dumnezeu şi dragostea de aproapele nostru. Fiind o scrisoare concepută de teologi, argumentările sunt extrase atât din Coran cât şi din Biblie, cu un accent deosebit pe primul, bineînţeles. Dacă la început unicitatea lui Dumnezeu pare clar exprimată pentru ambele religii, teologii islamici nu puteau să treacă peste motoarele lor ofensive la adresa religiei creştine. Citatele din Coran subliniază liniile de forţă ale ofensivei religioase dintotdeauna ale islamului, adică:

  • Faptul că dumnezeul lor, Allah, este unic şi nu este reprezentat sau asociat cu nici o altă formă de dumnezeire; citatul coranic “‘There is no god but God, He Alone, He hath no associate” este edificator sub acest aspect. Adepţii islamului au inventat şi propovăduiesc că Dumnezeul creştin ar avea doi “asociaţi”, pe Sfântul Duh şi pe Cristos (acesta din urma cu statut temporar, pe durata vieţii, deşi nici aici nu s-au străduit să meargă până la limita logicii). Pe cale de consecinţă, creştinii sunt dispreţuiţi în islam ca fiind de fapt adepţii unui pseudo-cult al unui Dumnezeu unic, nefiind monoteişti puri, ci tot un fel de politeişti. Întotdeauna a fost incriminat cultul icoanelor şi al sfinţilor de către musulmani, ca fiind dovezi ale… idolatriei creştinilor! Nu trebuie uitat că atât Vechiul Testament cât şi Noul Testament sunt decretate de Coran ca părţi ale adevărului revelat, dar într-o formă coruptă, “stricate” de imixtiunea oamenilor. Coranul şi numai Coranul ar fi cuvântul nealterat al lui Dumnezeu, asta le spune musulmanilor… Coranul! Cu privire la acest aspect, hai să ne punem şi noi întrebarea firească: prin ce s-a manifestat dumnezeirea în revelaţia islamică? Prin faptul că este o religie militantă, că este organizată aproape militar? Că a învins în Arabia Saudită şi apoi s-a întins ca urmare a cuceririlor şi masacrelor? Coranul a fost transcris după ce s-au adunat atât mărturii verbale cât şi fragmentele de coji de copac, piele, pietre, os pe care erau scrise – desigur la repezeală – discursurile unui om lovit de boli psihice şi de o dorinţă de putere şi mărire, Mohamed. Când a fost organizat Coranul ca scriere teologică? După moartea lui Mohamed, printr-o acţiune de forţă a califului Abu-Bakr care a ordonat unui scrib, Zayd Ibn Thabit, să adune toate mărturiile revelaţiei islamiste „collecting it from parchments, scapula, leaf-stalks of date palms and from the memories of men who knew it by heart”. Ce a facut apoi Abu-Bakr? A ordonat distrugerea celorlalte colecţii de revelaţii ale lui Mahomed transcrise de alţii! În condiţiile în care ştiutorii de carte erau foarte puţini (inclusiv Mohamed!), acţiunea de distrugere a altor scrieri sau mărturii concurente Coranului oficial nu a fost prea grea şi nici nu a durat prea mult.
    Citatul coranic din scrisoare adresat creştinilor (dar şi evreilor, fiind vorba de Poporul Cartii) şi anume: „Say: O People of the Scripture! Come to a common word between us and you: that we shall worship none but God, and that we shall ascribe no partner unto Him, and that none of us shall take others for lords beside God. And if they turn away, then say: Bear witness that we are they who have surrendered (unto Him).” – (Aal ‘Imran 3:64) – nu este un îndemn la unitate în diversitate, ci unul de supunere, de a trece la islam.
  • Musulmanii aderă fără echivoc la ideea că Mohamed a fost ultimul profet şi cel mai mare. “The best that I have said—myself, and the prophets that came before me” spune Mohamed ca o subliniere la profesiunea de credinţă islamică. Nu este momentul să facem o analiză în detaliu al modului în care experienţa contactului cu religiile iudaică şi creştină a influenţat gândirea lui Mohamed. Ce este de subliniat la Coran este faptul că, de exemplu, pe lângă versete de relativă apreciere la adresa lui Isus, vin şi versete care neagă creştinismul. Astfel, în Noul Testament se arată că Isus a înviat din morţi şi că a vorbit atât cu apostolii cât şi cu alte persoane. Coranul afirmă că nu este adevărată învierea lui Isus, că de fapt nişte hoţi ar fi furat trupul său. Pe cale de consecinţă, credinţa creştină în învierea lui Isus şi în caracterul dumnezeiesc al său este greşită, este doar o invenţie a oamenilor. Declarându-se ultim profet, Mohamed a dat ordin de fapt prin revelaţiile sale ca să fie şterse de pe faţa pământului celelalte religii. Pe patul de moarte, Mohamed a ordonat atacul asupra Siriei, zonă creştină în acea vreme, sub stăpânirea bizantinilor. Atac ce nu s-a oprit nici astăzi pentru că era vorba de atacul asupra altei religii: creştinismul!
  • Spre deosebire de Noul Testament, citatele coranice ce vor să stabilească o corespondenţă deplină între comandamentul creştin al dragostei faţă de aproapele nostru sunt de fapt directive de dragoste numai faţă de cei de aceeaşi religie, adică de religie musulmană. Să nu uităm că evreii sunt arătaţi ca fiind porci (cel mai nesuferit şi odios animal în islam), iar creştinii ca fiind idolatri.

    Unele publicaţii arabo-musulmane se întreabă de ce această scrisoare nu primeşte un răspuns de la autoritatea religioasă catolică sau de la alţi înalţi ierarhi creştini (nu de la cei aflaţi sub autoritatea statelor islamice) ortodocşi sau reformaţi. Este doar o întrebare ipocrită, deoarece şi scrisoarea este ipocrită. În scrisoare se face referire la ceva ce chipurile ne uneşte, dar se arată în acelaşi timp că numai Coranul vorbeşte o singură limbă. Sfânta Scripură este pomenită doar prin sublinierea traducerii unor cuvinte din aramaică, greacă sau ebraică ce nu ar avea corespondent egal, universal. Cele doua comandamente creştine, unicitatea lui Dumnezeu şi dragostea faţă de aproape, primesc replica tăioasă că Dumnezeu este doar Allah şi că dragostea poate exista doar în măsura în care este vorba de musulmani (nu direct, ci pe cale de consecinţă), ceilalţi oameni de altă credinţă putând fi toleraţi în măsura în care se… supun.

    Daniel Francesco

    Daniel Francesco

    Comentarii

    1. Imperialistu'Spune:

      Răspunde
      noiembrie 7, 2007

      Nu am intalnit nici un raspuns al BOR. Ultima declaratie de pe patriarhie.ro are ca subiect romanii din Italia.

      Se pare ca exista un site special pentru A common word between us . Raspunsurile crestinilor sunt listate aici.

    2. FrancescoSpune:

      Răspunde
      noiembrie 7, 2007

      Nici nu cred ca BOR va raspunde precum nu cred ca se va raspunde la Vatican. Musulmanii cred intr-un Allah cu 99 sau mai multe nume (si rad de bietii crestini care au doar Trinitatea lor), iar dragostea fata de aproape se traduce in opresiunea fata de aproape.
      Am gasit intr-o forma concentrata (de catre musulmani piosi, teologi de seama ca si cei care au scris pretinsa scrisoare de buna-intelegere) o insiruire de concepte religioase crestine si musulmane comparate pe:
      http://www.islam101.com/religi…..islam.html
      Aceasta este de fapt scrisoarea pe care orice teolog musulman ar adresa-o lumii crestine!

    3. FrancescoSpune:

      Răspunde
      noiembrie 7, 2007

      Exista acum un site cu raspunsuri:
      http://www.acommonword.com/ind…..=responses

    Lasă un comentariu

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *