Stimate Domnule Director,

Dorim să vă solicităm câteva clarificări cu privire la modul în care Fundaţia Konrad Adenauer înţelege să se implice în demersurile de promovare a culturii memoriei în România.

În timpul recentei campanii electorale s-au atins teme legate de trecutul comunist al ţării. În acest context, la începutul lunii noiembrie a.c., ACL a criticat performanţele IICCMER şi apropierea politică de PSD a D-lui Radu Preda.

Ca urmare, Dl. Victor Ponta, primul ministru al României şi totodată candidatul PSD la preşedinţia României, v-a solicitat să confirmaţi sprijinul Dvs. pentru Dl. Radu Preda, directorul executiv al IICCMER, afirmând că acesta ar fi fost numit la propunerea Dvs. şi că, în cazul în care vă retrageţi sprijinul, îi va solicita D-lui Preda să renunţe la funcţia pe care o deţine (https://gov.ro/fisiere/stiri_fisiere/DOC085.pdf).

În răspunsul transmis D-lui Ponta, aţi confirmat sprijinul formal pentru directorul IICCMER şi, prin aceasta, faptul că Fundaţia Konrad Adenauer are un rol în numirea şi menţinerea în funcţie a directorului IICCMER.

Vă rugăm să ne daţi mai multe detalii în legătură cu acest rol al Fundaţiei Konrad Adenauer şi, de asemenea, să specificaţi care au fost criteriile pe baza cărora aţi formulat propunerea Dvs.

Este greu de înţeles mesajul pe care a dorit să îl transmită Fundaţia Konrad Adenauer când a ales să colaboreze cu PSD la numirea directorului IICCMER.

PSD este o grupare provenită din PCR, partidul care a subminat sistematic unitatea românilor, a falsificat istoria ţării şi a impus un regim de represiune sălbatică împotriva celor pe care i-a considerat opozanţi. Dl. Ponta însuşi este un admirator nedisimulat al lui Mao Zedong, Che Guevara şi Ion Iliescu. Dânsul face referire la încercările prin care au trecut rezistenţii anticomunişti pentru a le compara cu neplăcerile prin care trec cei chemaţi să răspundă în faţa justiţiei pentru acte de corupţie. La ultimele alegeri, a fost susţinut chiar şi de Corneliu Vadim Tudor. Un poet de curte al soţilor Ceauşescu, nostalgic al comunismului, cunoscut pentru poziţiile sale antisemite şi extremiste, C.V. Tudor este cel care a perturbat cu vociferările sale şedinţa Parlamentului în care Preşedintele României, pe baza Raportului Tismăneanu, a declarat oficial că regimul comunist a fost nelegitim şi criminal.

Nu întâmplător, electoratul român a văzut în Dl. Ponta exponentul rămăşiţelor regimului comunist şi totodată apărătorul reţelelor de corupţie. Fundaţia Konrad Adenauer nu ar fi trebuit să îi ofere unui astfel de politician ocazia de a-şi proclama „dorinţa fermă de a susţine demersul de cercetare a regimului comunist din România, de conştientizare, la nivel public, a consecinţelor nefaste ale acestuia, de promovare a valorilor democratice şi a statului de drept, precum şi de reparaţie morală şi legală în legătură cu abuzurile şi încălcările drepturilor omului în timpul regimului comunist”.

Fundaţia pe care o reprezentaţi ar fi putut şi să remarce diminuarea vizibilă, în ultimii doi ani, a credibilităţii şi profesionalismului IICCMER, tocmai în urma intervenţiei motivate politic a D-lui Ponta, care, foarte curând după ce a preluat conducerea guvernului, s-a grăbit să îl înlăture de la conducerea instituţiei pe Dl. Prof. Vladimir Tismăneanu, coordonatorul Raportului amintit mai sus.

Recent, publicul a aflat că demersurile IICCMER în legătura cu Lista Torţionarilor au fost doar „un exerciţiu de expunere mediatică”, iniţiat de echipa D-lui Muraru şi ţinut sub tăcere timp de mai multe luni de actuala echipă. Dl. Dinu Zamfirescu – rămas preşedinte al Consiliului Ştiinţific, deși încă nu s-a lămurit contextul unor relatări care par a fi trimise de dânsul la Securitate – ca şi cea mai mare parte a conducerii IICCMER, a avut cunoştinţă de acest revoltător „exerciţiu” şi nu a reacţionat, contribuind la adâncirea confuziei şi arătând că IICCMER nu tratează cu responsabilitatea cuvenită memoria rezistenţei anticomuniste. Din păcate, acesta nu este singurul exemplu. Anul trecut, un nostalgic al URSS, apropiat de cercurile de extremă stânga, a ţinut, la Şcoala de Vară a închisorii Râmnicu Sărat, prelegerea intitulată „Vieţi paralele: muzica alternativă sovietică 1945-1991”.

Subliniem că îndeplinirea unor indicatori şi „expunerea mediatică” nu pot fi decât mijloace, nu scopuri în sine. Asumarea unei responsabilităţi publice în legătură cu memoria eroilor anticomunişti presupune în primul rând respectul faţă de principiile pentru care ei s-au jertfit. Dacă aceste principii sunt relativizate tocmai de aceia care ar trebui să le promoveze, atunci memoria rezistenţilor anticomunişti este deturnată.

Fundația Ioan Bărbuș

Anca-Maria Cernea
Mihaela Florina Bărbuș