Era de aşteptat ca votul din Senat de joi 6 august să-i fie favorabil lui Sonia Sotomayor, cele 68 de voturi pentru venind de la toţi democraţii plus 9 republicani. Ceilalţi 31 de republicani, printre care şi John McCain au votat împotrivă, cazul Sotomayor delimitând o falie de partizanat politic cu democraţii decişi să-l servească pe Obama.

Barack Hussein Obama a ieşit imediat la rampă lăudând acest vot al Senatului că pe o confirmare a faptului că „judecătoarea Sotomayor are capacitatea intelectuală, temperamentul, istoria, integritatea şi independenţa mentală că să servească aşa cum trebuie în cea mai înaltă curte de justiţie din ţară.”

Cu ani în urmă judecătoarea Sotomayor s-a definit ca un “copil perfect al discriminării pozitive”, iar acastă poveste, din salt antidiascriminare în salt antidiacriminare a condus-o către cea mai înaltă funcţie din ierarhia judecătorească. Într-o altă postare, am trecut în revistă o parte din vederile partizane sau înguste ale judecătoarei Sotomayor. John McCain a reamintit în cursul audierilor din Senat că Preşedintele Bush a încercat să-l numească pe judecătorul Miguel Estrada – tot latino – în Curtea de Apel a Districtului Columbia, dar democraţii s-au opus invocând „filozofia judiciară” pe care o avea candidatul şi nu au ţinut cont de milioanele şi milioanele de cetăţeni americani de origina latino-americană.

Iată ce spunea cu ani în urmă Sonia Sotomayor despre felul în care a ajutat-o discriminarea pozitivă:

„Eu sunt copilul perfect al discriminării pozitive. Sunt portoricană, născută şi crescută în sudul Bronxului. Punctajele de la teste nu erau chiar aşa de mari ca ale colegilor mei de la Princenton şi Yale. Nu erau foarte departe, dar nu aş fi putut să reuşesc la acele institutii”.

Stoutcat de la Grandrants vă propune un cantecel de preamărire pentru Sonia Sotomayor With love and respect. Deci, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, Oda pentru Sonia: