Spirala Antoniei Maniu

Etichete:

Pormim de aici, de la cele scrise de Antonia Maniu: Să vă dea Dumnezeu să aveţi parte numai de ceea ce le doriţi dumneavoastră homosexualilor, progresiştilor şi tuturor celor care, din varii motive, nu rezonează cu lumea de coşmar pe care o creionaţi aici. Antoniei Maniu îi place să blesteme. Antoniei Maniu îi place … …

Pormim de aici, de la cele scrise de Antonia Maniu:

Să vă dea Dumnezeu să aveţi parte numai de ceea ce le doriţi dumneavoastră homosexualilor, progresiştilor şi tuturor celor care, din varii motive, nu rezonează cu lumea de coşmar pe care o creionaţi aici.

Antoniei Maniu îi place să blesteme. Antoniei Maniu îi place să ia numele Domnului în deşert. Antoniei Maniu nu îi ajunge să se acopere ea însăşi cu epitete jignitoare şi apoi să îi acuze pe alţii de aceasta, ea îşi trăieşte epopeea progresistă ţipând că este agresată, că este terorizată dacă i se aduc argumente că nu are dreptate. Pentru Antonia Maniu nu există crimă mai mare decât aceea de a nu fi de acord sa ţi să impună ceva. Daca îi răspunzi la sofisme, eşti fascist. Daca spui că imaginea unui copil este sfântă, atunci ai creionat o lume de coşmar.

Emil i-a cerut Antoniei Maniu lista dorinţelor noastre conform părerii sale. Priviţi-o si cântăriţi bine fiecare cuvânt. Antonia Maniu face parte din cercul zgomotos care cere puşcării şi stâlpi ai infamiei dacă nu eşti de acord cu ea sau cu Valentina Iancu. O lume în care normalitatea este anormală. Diversitatea nu este o normă, este o realitate structurată pe diverse nivele neegale între ele. În treacăt fie zis, Valentina Iancu nu a răspuns direct. Înteleg de ce. Procurorului-miliţian îi este ruşine în banca acuzării, mai ales cand se ştie vinovat.

Lista Antoniei Maniu:

Lista ceruta:
1. sa vi se spuna/dea de inteles/arata/arunca in fata ca sunteti bolnavi, degenerati, “impotriva naturii”
2. sa fiti considerati cetateni de mana a doua, desi platiti impozitele exact ca toti ceilalti, sa fiti privati de drepturi, discriminati si batjocoriti (de exemplu de catre colegii vostri intru idei si convingeri de la Noua Dreapta)
3. sa fiti apelati drept “cretini” si “militieni” daca indrazniti sa articulati alta opinie decat adversarii vostri ideologici
4. sa fiti acuzati de comunism, kaghebism si alte isme cumplite numai fiindca se intampla sa aveti alta viziune asupra lumii
5. sa vi se serveasca teorii conspirationiste de cea mai penibila factura pe post de argumente si pe urma sa vi se spuna ca vorbiti prostii daca nu le acceptati.

Antonia Maniu, iată răspunsul meu:

Nici eu nu mă consider un degenerat sau bolnav Antonia Maniu pentru că sunt un cetăţean căsătorit la biserică. Deci am o credinţă pe care unii mi-o nesocotesc – ca semn al normalităţii pe care vor să mi-o impună, sau pentru scandal – în Săptămana Mare. A plăti impozite este o datorie catre fisc, nu este o religie. A lua imaginea unui copil şi a o folosi este împotriva naturii. Iar cei care o folosesc, o fac pentru că au o religie a negării. A arunca fascisme, nazisme şi a ne înscrie în banca Noii Dreapte, sunt excese la care se opun cei care ne acuză de filosemitism.

A fi miliţian era o slujbă în subordinea Partidului Comunist, din a carui ideologie a izvorat corectitudinea politică, cu ismele sale care pun majoritatea în inferioritate faţă de minoritate. A avea alte viziuni asupra lumii este o problemă pentru mine dacă îmi impui să tac dacă nu sunt de acord. Punctul 5 este nebulos, eu aş vorbi pe faţă despre panouri publicitare jignitoare la adresa Sarbătorii Floriilor. Şi copiii sunt nişte flori. Şi cele mai preţioase. Nu le murdăriţi şi nu le întinaţi printr-o publicitate nelalocul ei.

Lumea de coşmar de care vorbea Antonia Maniu este o lume normală, în care încăpem cu toţii. Lumea de vis a Antoniei Maniu este o lume de laborator progresist, în care nu mai încap decât clonele care răspund la toate comenzile. Şi care nu zic nu.

Daca te opui cu argumente crezului Antoniei Maniu, atunci îti spune că nu ai dreptul să vorbeşti. Iar dacă, în disperare de cauza, i s-a pus în faţă îndemnul de a face o listă cu “dorinţele” noastre, a facut-o aşa cum ne şi aşteptam. Cu dispreţ, cu ură, punându-ne zvastici pe site. Într-o perpetuă mişcare pe o spirală a furiei, cu braţe din ce in ce mai multe, cu braţe care explodază în alte spirale ale furiei. Nu stiu asupra cui se duce sau s-a dus blestemul, eu, de fapt, noi îi dorim tot binele din lume Antoniei Maniu. Iar blestemul să se ducă pe pustii…

PS. Le cer scuze celor care nu ştiu întreaga istorie a spiralei furiei Antoniei M, devenită Maniu. Totul se află la postarea Valentina Iancu, miliţian LGBT.

Daniel Francesco

Daniel Francesco

Comentarii

  1. AlexandruSpune:

    Răspunde
    mai 17, 2011

    Ii dati prea mare importanta Antoniei Maniu, creionandu-i imaginea de parca ar fi o celebritate. Din punctul meu de vedere era suficienta expunerea si combaterea ideilor la celalalt subiect.
    Pe de alta parte, ma bucur ca tentatia de a o bana sau de a-i sterge „contributia” la topic a disparut. Altfel nu aveam cum sa ne dam seama de marimea elucubratiilor ei. Antonia se inchina la un zeu fals, nu se justifica si face spume. Deh…

  2. Daniel FrancescoSpune:

    Răspunde
    mai 17, 2011

    Factorul declansator nu a fost lista, ci blestemul. Am vrut sa arat cum vorbesc avocatii adevaratei intolerante printre care si Antonia Maniu.

    Inteleg si sunt de acord partial cu reprosul tau Alexandru cu amendamentul ca nu ma intereseaza numele persoanei sau celebritatea, ci ideile.

    Apropo de nume, sau de nickname-ul folosit, o „anumita parte” corecta politic vrea neaparat sa stie cum te cheama, de unde esti etc. Ca sa stie unde si cum sa te atace, ca sa afle o cale de a ajunge la tine, de a gasi pe cineva cu putere asupra ta. In romanele cavaleresti chiar si un actor putea sa se dueleze, nemaivorbind despre vestitii Cei Trei Muschetari. Antonia M. i-a reprosat sfidator lui Vlad M. ca nu isi expune intreg numele. Il voia. Oare de ce?

    Vazand ca s-a expus ridicolului ca Antonia M., si-a completat acest Maniu.

  3. euNukeSpune:

    Răspunde
    mai 17, 2011

    culmea e că proiectul de lege a toleranţei religioase vine de la un uslaş:

    Pentru asigurarea unui climat de toleranta religioasa precum si pentru promovarea respectului intre practicantii tuturor cultelor religioase, cetatenii sunt obligati sa aiba un comportament tolerant si responsabil fata de celelalte culte religioase si fata de practicantii acestora, in spiritul libertatilor constitutionale si al normelor de convietuire sociala”.

    şi

    Prin „comportament intolerant religios” se inteleg acele gesturi, fapte, activitati, discursuri, comunicari scrise ori vorbite, directe sau indirecte care, indiferent de modul de exprimare – public/privat, internet/posta electronica – prin puternica lor incarcatura religioasa, incita la comportamente violente, de negare sau de ridiculizare a drepturilor religioase ori a membrilor altor culte/comunitati religioase recunoscute legal.

    eu cred că se poate sesiza deja caracterul concertat, sistematic al acestor intervenţii de înfierare a poziţiilor creştineşti in diverse chestiuni, nu numai apropo de sexualitate; e de-ajuns să-şi dea careva cu părerea intr-o direcţie refractară, chiar şi in sufrageria proprie că hop şi miliţienii cu gargara si brigadierii cu oprobriu, la canal cu reacţionarii. ca atare, poate nu ar fi rău ca niscaiva asociaţii creştine să se indigneze oleacă şi să depună nişte plîngeri la CNCD, nu de alta, dar saitul de extremă stîngă criticatac primeşte semnăturile unor funcţionari ai statului, ba chiar există cîteva figuri universitare notorii care girează cu numele lor campaniile radicale ale mai tinerilor şi neliniştiţilor activişti. dacă aşa zice penelistul ăla, adică tovarăşul lor de cuget, atunci spirala asta ce a scos la suprafaţă sentimentele ignobile ale propagandiştilor stîngişti poate ar trebui amendată ca instigare la ură religioasă [şi dacă tot se iscă tematica hate speech şi la noi], din moment ce vizează exclusiv opiniile unor intelectuali publici cunoscuţi pentru confesiunea lor. Dacă eu, ca ateu, mi-aş exprima virulent repulsia faţă de afişele respective aş putea paria că niciun tovarăş întru propăşire nu s-ar simţi jiknit şi nu ar mişca un deget ca să mă combată,

  4. nadinaSpune:

    Răspunde
    mai 17, 2011

    Impartasesc parerea lui Alexandru, in ciuda explicatiei.
    E deja destul de multa duritate pe acest site, cred ca e pacat (fiindca va strica si voua si ideilor voastre) o supralicitare a acestui stil combativ… cu tot simbolismul nu scade din impresia de vendeta personala; si mai aveti si altele – cu cei de la criticatac, de ex., care cred ca e mai important.
    Zicea Silvapro la un moment dat ca pe unii pe care ii … „maturati” (nu-mi vine acum alta expresie, formularea imi apartine) ati putea de fapt sa-i castigati de partea voastra fiindca sunt tineri, in formare – ori voi ii faceti sa va urasca desi ei la inceput n-aveau nimic personal cu voi, doar isi expuneau propria gandire din perspectiva lor limitata dar nu solidificata.
    Daca Antonia si-a completat numele mie mi se pare o dovada in plus de maleabilitate, dar dintr-un orgoliu destul de firesc, in ciuda argumentelor voastre, si-a dus pana la capat punctul de vedere cu care era obisnuita dinainte de-a intra in discutie cu voi.
    Cred ca e exagerat sa-i luati numele de la comentarii si sa i-l puneti intr-un titlu de articol. (o insemnati cu fierul rosu fara sa fie cazul; „blestemul” ei si „binecuvantarea” voastra seamana foarte bine pentru ca e o cearta in care de fapt nici ea nu va blestema nici voi n-o binecuvantati… va transformati unii pe altii in simboluri inamice)
    Iar „ideea” acestui articol nu e atat de excelenta ca sa justifice… poate ar merita reluata mai concis si mai neutru (adunand mai multe exemple, mai multe cazuri). In comentarii e altceva, acolo intr-adevar apar noutati utile – dar nu in acest articol. Parerea unui cititor (recent).

  5. MihSpune:

    Răspunde
    mai 17, 2011

    @1 si 4:

    Si eu am avut tentatia sa comentez in acelasi fel:”parca e prea mult”.
    Dar am o problema. Au fost destule momente in istorie, inclusiv si mai ales, de data relativ recenta, cand „e pre mult” (in combaterea unor tendinte si chiar evidente – declaratii, atitudini, actiuni), s-a dovedit a fi „prea putin”, dar din pacate, prea tarziu, cand raul ireversibil se petrecuse deja.
    Bolile morale grave, ca si cele fizice, impun reactii/solutii terapeutice ferme, radicale…

  6. calehariSpune:

    Răspunde
    mai 17, 2011

    Nadina pomeneste , in comentariul ei plin de suflet , de : ” un plus de maleabilitate „. Am citit si comentariul lui Mih , cu care sunt intru totul de acord , si am intalnit expresia ; ” parca e prea mult ” . Gandurile m-au dus in urma cu 21 de ani cand admiram in prima jumatate a lui 90 , si din pacate nu numai eu , la oameni ca Radu Campeanu si Ionescu Quintus ( dau numai doua nume ) diplomatia , eleganta , umorul si ” un plus de maleabilitate ” , fata de – acum li s-ar spune talibanii – Corneliu Coposu, Ticu Dumitrescu,sau Ion Puiu despre a caror cerbicie , credeam ca ” parca e prea mult „. Ii rog acum pe cei trei si nu numai pe ei , sa ma / ne ierte , pentru cele cateva luni de orbire . Ne scuza faptul ca, pe atunci , nu stiam ce stiau ei. Multi au aflat cand ” raul ireversibil se petrecuse deja „(@5).
    Pe vremea Pietii Universitatii stateam de vorba zilnic, la ” baricada ” cum ii ziceam noi , cu oamenii de bine , fanii tovarasului Iliescu , care veneau ” sa-si expuna propria gandire din perspectiva lor limitata dar nu solidificata ” (@4). Nu peste mult timp ne-au ” maturat ” la propriu , desi atunci cand venisera sa-si imprastie printre invective si scuipati ” ideile „, li se raspunsese civilizat, cu argumente.

  7. nadinaSpune:

    Răspunde
    mai 17, 2011

    Am zis ce-am zis fiindca m-am recunoscut in gandirea Antoniei, asa cum intelegeam eu insami „dreptatea” nu demult, abstractizand si neacordand importanta cuvenita realitatii.
    Daca Antonia iubeste adevarul, pentru ea poate fi acesta un bun punct de trezire. Dar atunci n-ati gresit voi catalogand-o in fel si chip? Iar daca nu o intereseaza… atunci cum ati eradicat problema? (ati creat intr-adevar un exemplu din care sa invete altii, un nou exemplu; era deja acolo la comentarii; si cand ajunge sa semene prea mult cu o rafuiala personala nu va mai serveste)
    In ce priveste vigilenta n-am eu a va da lectii.
    Am apreciat ca l-ati aparat pe Mihail Neamtu.
    Ar merita ca si voi sa fiti aparati de altii fiindca imi dau seama cat de usor puteti fi gresit intelesi. Poate atunci n-ati mai fi asa tensionati… dar ziceti ca asa trebuie sa fiti, poate.

  8. Daniel FrancescoSpune:

    Răspunde
    mai 17, 2011

    Poate ca „punctul de trezire” de care vorbeste nadina exista sau va exista, important este sa ne pastram echilibrul. Si asta n-o putem face decat daca apelam la spiritul critic in care privim realitatea.

    Despre spiritul critic s-a exprimat foarte simpatic (si tot cu un recurs la un nume) Andrei Plesu:

  9. Gabriel B.Spune:

    Răspunde
    mai 17, 2011

    Cred ca acest site are rolul sa tina steagul drept. E important sa nu fie „maleabil”. E important ca cineva sa tina cat de cat o linie dreapta!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *