Creştinismul s-a născut în Orientul Apropiat. Faptul nici nu mai trebuie amintit, e arhicunoscut. Până în secolul 7 devenise dominant în zonă, dar după pătrunderea furtunoasă a Islamului arab şi retragerea Bizanţului, marchează o restrângere dramatică, creştinătatea continuând să convieţuiască cu islamul, dar cu statut de populaţie tolerată, supusă, de rangul doi.
Nu intru în toată istoria bogată şi fascinantă a creştinătăţii din zonă. Mă voi referi aici numai la evoluţiile actuale.
În secolul 20 încă, oameni geniali, intelectuali în toate domeniile, activişti sociali si politici, artişti, cântăreţi, toţi din rândul creştinilor, se remarcau în peisajul cultural al zonei, ca să nu mai spun de aportul proeminent al creştinilor în economie. Poetul Khalil Jubran, ideologul Michel Aflak, întemeietorul partidului Baas şi al mişcării pan-arabe, istoricul şi omul politic George Antonius, cântăreţele libaneze Nancy Ajran şi Fairouz, fostul diplomat al lui Sadam, Tarik Aziz, scriitorul Emil Habibi, regizorul egiptean Yusuf Shehein, politicianul Butrus Rali, sunt numai câteva nume. Aceste nume sunt bine cunoscute în zonă şi trezesc admiraţie, uneori sunt controversate, dar rămân mari.
Iată o relicvă muzicală, un cântec al creştinilor libanezi, intitulat „Slăviţi glasul Domnului” (Şubhu el ho kolo), cântat de către Fairouz, parţial în limba arameică (varianta „asiriană”), limba unei părţi a creştinilor orientali:
Purificarea zonei de creştini avansează în ritm accelerat. Şi unde traiesc azi cei mai multi creştini originari din zonă? Opt milioane în Brazilia, 1,1 milioane în Mexic, trei sferturi de milion în Chile, o jumătate de milion în Canada, un numar important şi în Argentina. Dar în acele locuri îşi pierd treptat identitatea şi se asimilează.
La sfârşitul lunii trecute, bande de terorişti au pătruns într-una din bisericile mari din Bagdad, au luat ostateci şi când trupe irakiene au pătruns înăuntru s-a produs o baie de sânge. Nu e clar focurile cui au ucis zecile de creştini din biserică, dar un lucru e clar, nu mai e loc pentru creştini in Orientul Apropiat musulman. Iata un clip de la funerariile celor asasinaţi la Bagdad.
Organizaţiile musulmane au decis să cureţe regiunea de nemusulmani, oricare ar fi ei. Ar face-o cu mare plăcere şi cu Israelul…
Şi unde sunt personalităţile din rândul creştinilor din zonă în această situaţie? Tac ca să-şi salveze pielea, ba chiar se alătură conducătorilor locali în turbarea lor împotriva Occidentului şi Israelului, în speranţa că o să le ajute la ceva.
O reacţie naturală pentru acesti înecaţi, care au fost abandonaţi si trădaţi de marea lume creştină sau cu amintiri creştine, avansată, civilizată, mai umană, dar putredă până la oase. E aceeaşi lume care în demenţa corectitudinii politice şi a rău mirositoarelor sale interese va fi dispusă să-şi trădeze orice aliat, din moment ce a fost capabilă să-şi trădeze fraţii întru credinţă.
S-a terminat cu era convieţuirii arabilor creştini in zona. Fiind expuşi şi lipsiţi de apărare, le rămâne ca cea mai buna alegere să plece în alta parte. Din spaţiul Autorităţii Palestiniene au emigrat în ultimul deceniu multe mii de creştini în Brazilia şi Chile (Betleemul a încetat sa mai fie oraş creştin), din Egipt copţii fug (atunci când pot obţine paşaport), la fel şi creştinii din Irak, unde li se ard bisericile. Copţii, care mai reprezintă încă o proporţie remarcabilă din populaţia egipteană sunt făcuţi să se simtă ca nişte paria.
Singurul loc în care creştinii mai trăiesc în linişte este Israelul, dar şi acolo se află sub presiunea mişcărilor islamice ce activeaza (din păcate legal) în rândul populaţiei arabe, adică a vecinilor lor din sat sau din cartier.
Chiar şi Libanul, constituit odinioară ca o insulă creştină în zonă, s-a transformat într-un arhipelag de insuliţe aproape înghiţite de mareea verde a islamului care urmează să se transforme foarte curând într-un tsunami, prin decizia pe care a luat-o deja istericul Nasralla, sprijinit de nu mai putin istericul preşedinte islamic Ahmadinejad, de a se înstăpâni definitiv în acea ţară. Şi atunci exodul creştinilor de acolo se va inteţi.
Oare din ce cauză Islamul radical îi persecută pe creştini mai mult în ultima perioadă? Răspunsul e logic, conform cu logica arabă.
Pe de o parte a existat oricum din totdeauna dorinţa Islamului de a domni în fapt ca religie unic legitimă (Coranul o defineşte ca atare), mai cu seamă acolo unde el este dominant politic. Elementul nou îl constituie însă faptul că Occidentul a ridicat în mod clar mâinile de pe problema confraţilor creştini orientali. Occidentul este acum preocupat de relaţiile cu musulmanii care-l invadeaza treptat şi de implicaţiile internaţionale ale reacţiilor sale la acest fenomen si astfel, fără nicio remuşcare, şi-a lăsat fraţii întru credinţă din Orient în voia soartei. Nici măcar proteste de complezenţă nu se mai aud. Şi să nu uităm nici de interesele economice si strategice care contribuie la abandonarea creştinilor orientali, ca factor nerelevant, în favoarea bunelor relaţii cu satrapii.
În aceste condiţii, neavând în propria zonă („Dar es Salaam”, adică „Casa Păcii”) nici măcar un singur semafor roşu în faţă, teroarea islamică se înteţeşte. Sunt aruncate în aer biserici, se trage în creştini când se iveşte câte o împrejurare potrivită, iar comunităţile lor sunt permanent hărţuite.
Organizaţiile musulmane au decis să cureţe regiunea de nemusulmani, oricare ar fi ei. Ar face-o cu mare plăcere şi cu Israelul…
Şi unde sunt personalităţile din rândul creştinilor din zonă în această situaţie? Tac ca să-şi salveze pielea, ba chiar se alătură conducătorilor locali în turbarea lor împotriva Occidentului şi Israelului, în speranţa că o să le ajute la ceva.
O reacţie naturală pentru acesti înecaţi, care au fost abandonaţi si trădaţi de marea lume creştină sau cu amintiri creştine, avansată, civilizată, mai umană, dar putredă până la oase. E aceeaşi lume care în demenţa corectitudinii politice şi a rău mirositoarelor sale interese va fi dispusă să-şi trădeze orice aliat, din moment ce a fost capabilă să-şi trădeze fraţii întru credinţă.
Sic transit gloria mundi.
Gloria… dar a existat ea vreodată înafara propriei imaginaţii?
15 Comments
andrei1205
23 November 2010bine zis „dementa corectitudinii politice”
milioane de crestini merg sa se rasfete all inclusive la bodrum si antalia (pe de o parte) iar ei pe 11 sept ies in Stanbul cu miile sa sarbatoreasca desantat cu AKM-urile in sus ca atunci cand a luat Galata cupa UEFA
bine, turcii sunt inca buffer zone da’ nici ei nu se simt prea bine …. n-ajunge deci ca sunt in NATO main’poimaine ii bagam si’n UE …. imi povestea un amic care tocmai s-a intors din Iordania, la Petra erau zilnic sute de autocare cu occidentali care stateau cuminti la rand si cotizeaza disciplinat la falafel si humus … prea corect nu?
Andrei
23 November 2010„ei pe 11 sept ies in Stanbul cu miile sa sarbatoreasca desantat cu AKM-urile in sus”
Huh?!? Se vede din rostirea dvs. ca „dementa (in)corectitudinii” se aplica si la dreapta.
Trecand peste exagerarea referitoare la turcii secolului XXI, inainte de a deplange soarta crestinismului in Orientul Mijlociu, sa ne uitam la Vest: Franta, Suedia, Cehia mai sunt ele oaze de crestinism trait jertfelnic, in acord cu traditia?
Ce sa mai spunem de SUA, unde apostazia atinge culmi de neimaginat cu miscari gen Martorii lui Iehova, Mormonismul sau bisericile neo-protestante care aloca milioane de $ pentru a distruge biserica crestina din interior (prin „misionari” trimisi in Romania de pilda) .
Corneliu
23 November 2010@Andrei #2, ai dreptate cu „apostazia”, cum o numesti, din Occident. Procesul nu e de azi si nici de ieri-alaltaieri, ci e un proces lent si inceput de multa vreme. Dar el nu se produce datorita presiunii insuportabile a vreunei alte entitati sau religii, ci este, sa-i zicem, intern.
Ceeace se petrece cu crestinii din Orientul Apropiat este cu totul altceva.
Poate ca indiferenta tarilor occidentale fata de ce se petrece in Orient e determinata si de indiferenta fata de credinta sau de reminiscentele de credinta ale propriilor popoare.
andrei1205
23 November 2010de acord ca secularizarea atinge (si este de deplans in aceeiasi masura) cote de alarma si in tarile occidentale …. si asta face ca lupta de fpt sa se duca pe mai multe fronturi ….. de acord ca in Turcia „sec.XXI” exista (si sunt binevenite) minti luminate care intretin un oarecare echilibru si trebuie salutat si incurajat …. insa toate acestea la un loc nu pot nega evidenta …. ca agresivitatea si ultimatumurile date sub spectrul atentatelor face ca pe nesimtite sa ne fie rusine chiar frica sa ne inchinam sau sa iesim cu lumanarea in strada in noaptea Invierii …. azi Danemarca tre’ sa-si ceara scuze pt niste caricaturi, maine trebuie sa inghitim in sec cand Brahma-putin-ejad ataca Israelul
mai am argumente pentru ceea ce zici tu @andrei#2
sa-i lapidam pe croati si bosniaci care au indraznit sa se ia in piept cu sarbii (in vreme ce acestia trageau cu tancurile fara discernamant in bisericile deopotriva catolice sau moschei), sa-i linsam pe ceceni pana la exterminare ca au indraznit sa se puna cu panslavismul moscovit …. saracii argentinieni trebuiau lasati sa-si soarba linistiti tequila in Falkland iar D-na de Fier trebuia condamnata si nesustinuta energic si, de ce nu, astazi Coreea de Nord ar trebui aplaudata pentru ca (crudul adevar) sunt atei si sunt si ei creatura Domnului, iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac!
Corneliu
23 November 2010@Andrei1204 #4
Cu turcii, asa cum incep sa se profileze in ultimii ani, as avea rezerve mari.
Arogantza neo-otomana a premierului Erdogan, manifestata in cateva prilejuri in ultimul an, apropierea sa suspecta de factori extrem islamisti ca Iranul si Hamasul, ca si multe alte semne mici si insistente, nu indica ca mintile luminate evident existene acolo sunt cele care decid.
Erdogan nu e pur si simplu inca o persoana ce conduce Turcia. El se afla in fruntea partidului islamic de guvernamant.
Ca sa stim unde ne aflam.
abbu
23 November 2010@Poate ca indiferenta tarilor occidentale fata de ce se petrece in Orient e determinata si de indiferenta fata de credinta sau de reminiscentele de credinta ale propriilor popoare.@
Nu numai in Orient.
Sunt de acord cu Andrei ca fragmentarea religiei in secte si grupari influenteaza negativ dar nu hotarator.
Raul este in interior.
Raul este in trecerea de la toleranta-intelegere-convietuire-acceptare la ultima treapta care o vedem astazi -desfiintare.Iar tema din pacate, nu ocupa titlurile primelor pagini ale mass mediei.
Preoti crestini decapitati in India. Politia egipteana aresteaza si tortureaza in Cairo convertitii de la islamism. Atacuri asupra bisericilor in Pakistan. In Coreea de Nord, preotii risca in orice clipa condamnarea la moarte.
In Pakistan, peste 5 milioane de crestini traiesc ca paria, aspirand la cariere cum ar fi curatatul toaletelor. Tot acolo, potrivit legislatiei, un mahomedan poate sa depuna marturie in justitie impotriva unui crestin; invers, nu.
In Egipt, coptilor le este interzis prin lege accesul la functia de sef al statului, accesul la universitatea de elita a tarii si sunt impiedicati in mod legal sa patrunda in randurile politiei si armatei.
Si lumea tace.Informatia este fragmentata si pana la marea masa a crestinilor, dispare in neant.
Europa si America nu sunt capabile sa-si poarte lor de grija,a salva crestinii din Orient este deja prea mult pentru ei.
Incep sa ma gandesc serios si la alta cauza,unde exemplul musulman ar trebui sa ne dea de gandit.
Minimalizare,ridicularizare,caricaturizarea credintei,credinciosilor si cartilor sfinte cu prea mare usurinta.
Prin bresa asta, largita de toleranta excesiva si de promovarea drepturilor agresorului si mai putin a victimei, se strecoara fundamentalismul islamic,inarmat pana in dinti si pus pe distrugere, asa cum a facut pe tot parcursul istoriei unde in urma lui nu a ramas piatra pe piatra din vechile civilizatii.
Paul
23 November 2010Corneliu
23 November 2010@paul #7
Q.E.D.
Corneliu
23 November 2010Vreau sa adaug inca un citat pe langa cel adus de Paul:
Si acum exceptionalul articol din care vin ambele citate.
Philip Yancey: A Living Stream in the Desert
Merita citit.
corneliu oren
23 November 2010cata vreme guvernele ii accepta pe imigrantii musulmani cu tot cu ideile lor stupide , in scurta vreme (20-30 de ani, zic eu) crucea de pe steagul (de exemplu) suediei va disparea (ca sa nu ofenseze o parte a populatiei, de alta religie), femeile normale, care nu isi vor acoperi tot corpul in afara de ochi, vor putea fi violate in voie (ei considerind purtarea pantalonilor ,expunerea fetzei sau a parului de catre femei ca pe o invitatie la sex), bisericile vor fi „moscheizate”- cum e cazul celebrei moschei din istanbul, toata lumea va manca oficial doar berbec si cus-cus si va bea alcool doar pe ascuns.
sa nu uitam ca sporul natural al populatiei de religie musulmana este chiar si in tarile dezvolate, de cca 5 ori mai mare decat al celorlalti (ca sa nu mai spunem de tarile lor, unde se inmultesc ca iepurii- sper sa nu-i jignesc pe iepuri).
singura chestie buna, pe care sigur noi nu o vom mai prinde, e ca atunci cand vor islamiza toata lumea, isi vor taia gaturile intre ei sau vor muri de foame si prostie.
corneliu oren
23 November 2010mai ar fi fost ceva:
cand (acu cativa ani) teroristii au luat ostateci calugarii de la Bethlehem si au stat in Biserica Nasterii, cacxxdu-se in biserica luni de zile, desi erau wc-uri acolo, ati auzit cumva sa ii mustre cineva? nu papa, nu guvernele vestice, nu nimeni. fiecare se gandeste ca „la noi nu o sa vina”.
am fost de un Craciun la Bethlehem: impresia ? un trib de musulmani mizerabili, majoritatea beti, chiuind si impingindu-se care mai de care in fata sa il vada de aproape pe Arafat (care traia pe atunci), care venea „sa se roage” fiindca nevasta-sa era crestina.
cam ca Obama Barrack Hussein care o are pe maica-sa baptista, cum s-a tot laudat in campania electorala, pt ca apoi sa recunoasca ca e musulman.
chiar daca unii sunt mai curajosi decat restul, per total omenirea e lasha. lasitatea face ca vina sa cada pe victima, mai ales cand victima respectiva e in curtea altuia.
singura sansa este ca israelul sa se simta suficient de amenintat sa isi ia salvarea in propriile maini (se vede deja ca sunt cam singurei), ca sa ii dea inapoi pe arabeti cu vreo suta de ani.
Doamne ajuta!
calehari
23 November 2010corneliu oren @10. Profetic ” peisajul ” descris . @11 Doamne ajuta !
Vlad M.
23 November 2010corneliu oren
???? ???? Te trec la citate, sa stii.
Corneliu> Gravitatea problemei nici macar nu este constientizata in lumea asa-zis civilizata (aflata in plin proces de recarede in barbarie). Nu am vazut prea multe reportaje televizate care sa arate starea de fapt din Orient… Era de asteptat, desigur, doar nu ne dorim sa trezim lumea din dulcele somn al islamofiliei. Pe occidentali ii sperie atat de tare ideea ca Islamul ar putea fi o amenintare religioasa si civilizationala, incat prefera sa adopte politica strutului: ne facem ca nu vedem pericolul, maybe it will go away. Apoi se mira ca lumea islamica ii dispretuieste. Si inca ceva: cum ar putea sa te pretuiasca cineva care vede ca singurul tau crez este acela ca refuzi orice crez? In prostia lor „universitara”, vesticii nici nu isi dau seama ca in ochii islamistilor un ateu este de o mie de ori mai dezgustator decat cel mai turbat crestin, tocmai pentru ca ateul, spre deosebire de crestin, crede in NIMIC.
The Anonymous
23 November 2010Nu-s eu prea tare la istorie, dar de unde ati scos aberatia ca virgula crestinismul s-a nascut in Orient, fie el apropiat sau indepartat?! Doar pentru ca Iisus s-a nascut in zona?
Vlad M.
23 November 2010A trait, a predicat, a murit, a inviat, primele comunitati crestine acolo au aparut – nimicuri d’astea.