FUNDATIA IOAN BARBUS

CELE MAI CITITE

Strasbourg, teritoriu interzis pentru libertatea de expresie!

Dacă Robert Spencer de la Jihadwatch și gazdele sale de la organizația pentru drepturile omului Pax Europa, au fost atacați la Stuttgart de către islamiștii aliați cu comuniștii germani, nu de același tratament a beneficiat Pamela Geller la Strasbourg. Aflând lucrul acesta, să nu ne grăbim să tragem concluzia că Strasbourg-ul se numără printre puținele locuri din Europa occidentală în care libertatea de întrunire și de expresie este garantată și în care islamistii și radicalii de stânga neo fasciști sunt ținuti sub control. Pamella Geller nu a fost atacată tocmai pentru ca bandele islamiste și neo fasciste de stânga controlează Strasbourg-ul!

În timpul sumitului NATO găzduit de Strasbourg, islamiștii și fasciștii de stânga au incendiat un hotel și sute de mașini în timpul tulburărilor stradale, așa încât, respectandu-le puterea și forța de reacție, poliția a refuzat să aprobe intrunirea din data de 2 iulie, întrunire organizată de o coaliție de asociații americane și europene pentru apărarea drepturilor omului, în scopul garantării libertății de expresie.

Este incredibil, dar adevărat: autoritățile franceze și europene anulează, nu permit, desfășurarea unei întâlniri publice- întâlnire care avea ca teme principale libertatea de expresie, libertatea religiosă și egalitatea de drepturi pentru toți- pentru că nu sunt în stare să asigure securitatea participanților!! Autoritățile europene se conformează astfel legii islamice, ce reneagă aceste principii! Mesajul transmis: “ Interzis pentru Libertatea de Expresie, Nu-i putem garanta securitatea!“.

Pamela Geller, directoarea Stop Islamization of America, a declarat: “Poliția din Strasbourg nu ne-a putut asigura securitatea. În timp ce fanaticii grupării Antifa, sprijiniți de organizații radicale islamice, și-au anunțat intenția de a organiza o contramanifestație violentă pentru a împiedica astfel întrunirea noastră, autoritățile ne-au anulat autorizația pentru conferință, în loc să ne protejeze contra neo-fasciștilor de stânga și islamiștilor.”

Ca autoritatile franceze- și nu numai – au capitulat în fața violenței, samavolniciei, abuzurilor, a forței oarbe și anarhice, este un lucru știut deja de mulți. Treptat, treptat, însa, din ce în ce mai mulți cetățeni pașnici ai Uniunii Europene își dau seama cu uimire că lumea în care trăiesc s-a schimbat, că autoritățile obligate să vegheze la respectarea legilor, în fața cărora sîntem cu toții egali, nu își mai fac datoria, iar libertatea de exprimare, libertatea religioasă și libertatea de întrunire sînt garantate doar pentru cei „puternici”, adică pentru cei care și le apără sau și le-au impus cu bîta, ranga, piatra și sticla incendiară.


Robert Spencer confruntă idioţii utili în Stuttgart

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Bogdan Calehari

Bogdan Calehari

2 Comments

  1. Costin A.
    30 June 2011

    The “optimism” that the author is referring to concerns the enthusiasm with which American neoconservatives embraced the idea of bringing liberty to the despotisms of the Middle East:

    „Behind this optimism lies a long philosophical tradition that looks upon liberty as the natural birthright of all mankind, a tradition most closely associated with the seventeenth century’s John Locke and the eighteenth century’s Thomas Jefferson, one that has been enormously influential among English-speaking people, especially in America. When President George W. Bush argued that we all want the same things — among which he included liberty — he was echoing this philosophy of freedom. But there is another English tradition about liberty that takes a radically different view of the subject.

    The eighteenth-century Anglo-Irish orator and political thinker Edmund Burke gave the classic formulation of a rival philosophy of liberty when he argued that the unparalleled rights and liberties enjoyed by the English people of his time were not the result of any vague or abstract natural right but were an inheritance from their ancestors. Against those who saw liberty as a universal right of all men, Burke argued that liberty could only flourish among those whose ancestors had fought for it, and who were themselves determined to preserve and cherish the rights and privileges that had been won for them by earlier generations. Liberty was not to be found in bold experimentation, which often destroyed it, but in a kind of political conservationism — that is to say, a careful and alert stewardship over those cultural, political, and religious traditions that were the indispensable condition of the preservation of a free society.

    In the nineteenth and early twentieth centuries, the American conservationist movement sought to protect America’s great natural treasures, such as Yosemite Valley and Yellowstone Park, from destruction through pollution and exploitation. A century earlier, Burke’s political conservationism aimed to protect Britain’s great national institutions, such as Parliament and the Church of England, from reformers who wished to tinker and tamper with them. Behind both conservationist movements, however, was the same insight. Great things that are the work of time, that have arisen organically and through the interplay of many contending and conflicting forces, must be conserved, because once they are gone there is no way of replacing them. For Burke, English liberty was like the Grand Canyon — a serendipitous gift of Providence that no amount of human contrivance could hope to recreate once human folly had allowed it to perish.

    At first sight, these two conflicting paradigms of liberty — Locke’s and Burke’s — may appear to be two sides of a purely speculative dispute, without any serious consequences for the real world. Yet it was the triumph of Locke’s concept of liberty over Burke’s that was ultimately responsible for one of the longest, costliest, and most controversial of all the wars that the United States has ever fought. Had Burke’s view of liberty been dominant in White House circles, Saddam Hussein might still have been overthrown, but there would have been far less extravagant rhetoric about bringing democracy to the Middle East. Indeed, one might argue that the dampening of expectations for democracy in the Middle East reflects a revival of Burke’s emphasis on liberty as a specific cultural tradition prized by some societies but not by others.”
    A Serendipitous Gift of Providence

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *