The Pogues și Kirsty MacColl – Fairytale of New York

Basm din New York (Shane MacGowan, 1988)

E Ajunul Crăciunului, gagică dragă
În fundul unei crîșme
Un hodorog îmi zice, nu mai prind eu altu’
Și începe să cînte
Rare Old Mountain Dew
I-am întors spatele
Și visez la tine

Azi am avut o mînă bună
Era opșpe la unu
Am o presimțire că
Anul ăsta va fi anul nostru
Îți urez în gînd Crăciun Fericit
Te iubesc copilă
Văd timpuri mai bune
Văd vremea cînd visele noastre se vor împlini

Alții au maşinile cît crîșma asta
Alții au deja fluvii de aur
Prin tine bate vîntul
Nu-i de stat să te prindă pe-aici bătrînețea
Cînd m-ai luat de mînă prima oară
Era Ajunul Crăciunului, era ger și
Tu îmi promiteai
Că Broadway-ul m-așteaptă

Erai arătos
Erai frumoasă
Regina New York-ului
Cînd trupa se oprea din cîntat
Strigau cu toții bis
Ne legăna Sinatra
Beţivii ne cîntau în cor
Ne sărutam pe la colţuri
Noaptea întreagă dansam

Băieții din corul NYPD
Cîntau „Galway Bay”
Iar clopotele vesteau
Ziua de Crăciun

Eşti un vagabond
Un om de nimic
Eşti o drogată, o gioarsă bătrînă
Zaci acolo, tragi să mori în jegul ăla de pat
Băi amărîtule, băi vierme,
Băi nimeni, poponar nenorocit,
Da’ să-ți bagi Crăciunul Fericit în fund
Mă rog lui Dumnezeu să fie ultimul împreună

Aș fi putut fi și eu cineva
Da, ca oricare altu’
Mi-ai furat toate visurile
Pe care le aveam cînd te-am găsit
Le-am ţinut cu mine, draguță,
Le-am așezat lîngă ale mele
Da’ nu le pot face pe toate de unul singur
Visurile mele, se învîrt toate numai în jurul tău