Traian Băsescu a participat sâmbătă la ultima conferință de presă pe care a organizat-o în calitate de președinte. În fața jurnaliștilor veniți la Cotroceni, el a prezentat un bilanț al mandatelor sale în fruntea Președinției. Chiar dacă a făcut greșeli și a avut destule nereușite, a reușit să ducă țara în direcția corectă și să îi dea o credibilitate de care avea mare nevoie. Oricâte nemulțumiri am putea avea față de persoana și politicianul Băsescu, trebuie să recunoaștem că România anului 2014 este mult schimbată în bine față de România anului 2004.

Moștenirea

La zece ani de când Traian Băsescu a devenit președintele țării, România se prezintă ca un stat european parte a lumii occidentale, bine integrat în NATO, cu o economie în dezvoltare și o justiție care poate condamna atât politicieni de rang înalt, cât și puternici oameni de afaceri.

Spre Vest

Nimeni nu poate contesta că statul român este astăzi profund ancorat în sistemul de alianțe al Occidentului. Grație contribuției decisive a președintelui Băsescu, România este mai în siguranță ca niciodată în istoria sa. Apartenența la NATO, alianța militară a Vestului, și parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii sunt cele mai puternice garanții de securitate de care ne-am bucurat vreodată. Comparațiile cu iluzia sistemului de alianțe din epoca interbelică nu țin. Baza militară americană de la Kogălniceanu, pregătirile pentru instalarea scutului antirachetă la Deveselu și înființarea unui comandament NATO sunt semne clare că administrația de la Washington tratează cu deosebită seriozitate cooperarea militară cu partenerul său român.

Basarabia

Traian Băsescu a fost primul președinte al României care a luat în serios relațiile cu Republica Moldova. Președintele a vorbit deschis despre identitatea română a moldovenilor, istoria noastră comună și responsabilitățile care îi revin statului român în raport cu basarabenii. Nu s-a ferit să invoce Unirea cu Basarabia, spre groaza moldoveniștilor de la Chișinău, indignarea Rusiei și dezgustul analiștilor „imparțiali” de la București. Cu ajutorul lui Băsescu, Republica Moldova a început discuțiile de aderare la Uniunea Europeană și reapropierea românilor de pe cele două maluri ale Prutului pare din nou posibilă. Atenția acordată de Președinție Basarabiei a avut efecte și în politica românească: chiar dacă ar vrea, nici măcar PSD și PNL nu își mai permit să îi ignore pe românii basarabeni.

Economia

Progresul economic din perioada 2004 – 2014 a fost real, chiar dacă nu mai este perceput astfel după anii de criză prin care am trecut nu demult. Nivelul de trai a crescut, ca și libertatea de mișcare pe piața economică europeană. Producția, exporturile și investițiile străine arată modificări importante în structura întregii economii. Inflația a scăzut considerabil, salariile și pensiile sunt mai mari. Din păcate, guvernele României au ratat șansa de a face din statul român o țară performantă economic, iar aici nu mai este vina președintelui Băsescu.

Creșterea economică, irosită de Guvernul Tăriceanu, s-a dovedit a fi contruită pe baze șubrede. Statul asistențial a fost menținut de partide pentru a se asigura că mai au cu ce mitui electoratul. Datoria externă a crescut pentru a putea fi evitată o eventuală intrare în incapacitate de plată. Autoritățile continuă să taxeze mai cu seamă munca și consumul, iar evaziunea fiscală și munca la negru rămân mari probleme. Nu am scăpat de contractele preferențiale, procesele comerciale sunt lungi și au rezultate greu de anticipat. Legislația este în continuare prost gândită și imprevizibilă, lipsind agenții economici de predictibilitatea atât de necesară oricărui investitor.

Mulți români continuă să lucreze în afara țării și nu sunt semne că în viitorul apropiat ar avea de ce să se întoarcă. În țară nu sunt locuri de muncă destul nici măcar pentru cei rămași acasă. Lipsiți de experiența dată de economia de piață și sătui de vechituri, românii din afară și-au folosit banii mai cu seamă în investiții în imobiliare și electrocasnice, mai puțin în deschiderea de mici afaceri. Crearea de noi locuri mai are de așteptat. Nici măcar banii europeni nu pot să ne salveze. De multe ori ei sunt prost folosiți, fiind direcționați spre proiecte insuficient gândite. Problema fondurilor UE este și una de concepție. Operând redistribuiri de capital la nivelul continentului european, mutând artificial bani dintr-o economie în alta, ele distorsionează puternic piața din România. Salariile plătite și prețurile percepute în proiectele europene sunt semnificativ mai ridicate decât cele din restul sistemului economic național și creează false așteptări în rândul populației.

Despărțirea de comunism

Condamnarea regimului comunist și a ideologiei comuniste este o altă realizare importantă a celor două mandate prezidențiale. Mai puțin pregătit decât Emil Constantinescu în a evalua nocivitatea comunismului românesc, Traian Băsescu și-a luat în serios atributele și a cerut realizarea unui raport oficial care să poată fi asumat de președintele României. Documentul pregătit de Comisia prezidențială condusă de Vladimir Tismăneanu a fost prezentat în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, sub privirile ironice ale liberalilor și spre furia PRM și PSD. Asumat de președintele României, raportul a marcat desprinderea definitivă a statului român de trecutul său totalitar.

Justiția

Puțini au curajul, cinstea sau luciditatea de a recunoaște că Traian Băsescu este principalul personaj politic căruia îi datorăm justiția nu perfectă, dar funcțională, pe care o avem în prezent. Fără lupta sa, niciodată nu am fi văzut în spatele gratiilor un Adrian Năstase, Dan Voiulescu sau Sorin Ovidiu Vântu. Dacă ar fi căzut la învoială cu partidele din coaliția construită în jurul PSD, Băsescu ar fi avut parte de două mandate liniștite. A refuzat să o facă, iar sistemul s-a întors împotriva sa, transformându-l în inamicul public nr. 1. Devenit principala sursă a răului din societate, Băsescu fost supus unor campanii odioase de desființare publică. În ciuda acestor fapte, nu s-a speriat și s-a încăpățânat să rămână principalul scut, chiar și imperfect, al justiției din România.

Nereușite

Nu a avut numai reușite. Câteva merită a fi menționate. Votul uninominal a fost distrus de PNL. În locul sistemului cu unic învingător, liberalii au instituit un sistem de vot mixt care a sfârșit prin a aduce în Parlament un număr ridicol de mare de senatori și deputați. Reforma în sănătate nu a putut-o duce până la capăt – i s-au opus cei care au urlat în stradă că „privatizarea ucide”. De ei s-a folosit atunci Raed Arafat, un personaj cu o presupusă aură de sfânt, pentru a bloca schimbările din sistem. Abia în ultima perioadă, după încă o tragedie prost administrată de sistemul de urgențe pe care îl conduce în Ministerul de Interne, a început și opinia publică să vadă cine este cu adevărat fondatorul SMURD. Revizuirea Constituției a fost mutilată de USL, sfârșind prin a fi amânată pe termen nedefinit. În acest moment, este greu de spus dacă România va deveni o republică prezidențială sau una parlamentară. Tot ce știm e că avem în prezent un semiprezidențialism prost croit.

Capăt de linie

Cel de-al doilea mandat al președintelui Băsescu se va sfârși duminică. Visul inamicilor săi, acela de a-l vedea plecat de la Cotroceni, se va fi împlinit atunci. Adversarii nu vor avea însă prea multe motive de bucurie. Până acum au pierdut toate războaiele pe care le-au purtat împotriva sa. Nu l-au putut învinge în luptele pentru primăria Capitalei, deși au încercat de două ori, în 2000 și 2004. Nici în alegerile prezidențiale nu au avut câștig de cauză. Adrian Năstase în 2004 și Mircea Geoană în 2009 și-au frânt carierele în încercarea de a-l dovedi pe Băsescu. L-au suspendat în 2007, la inițiativa lui Dan Voiculescu, dar referendumul a dat câștig de cauză „dictatorului”. Nu au reușit să scape de el nici măcar prin lovitura de stat din 2012, pregătită tot de fondatorul Trustului Intact. Tulburările din vara acelui an au trecut fără ca Uniunea Social Liberală să poată pune mâna pe Președinție. USL a fost nevoită să se mulțumească doar cu Guvernul.

Dan Voiculescu este astăzi închis, condamnat la zece ani de închisoare după ce a fost găsit vinovat în dosarul ICA. Crin Antonescu și Victor Ponta, altă dată agresivi și ironici, sunt astăzi doi politicieni distruși în războiul cu Traian Băsescu. Au încercat să scape de cel pe care cu atâta dispreț îl numeau „marinar” și au sfârșit prin a deveni irelevanți. Alături de ei s-au compromis rețele întregi, sute de alți politicieni, intelectuali, ziariști și alți oameni publici din România angajați de partea infracțională a conflictului.

Traian Băsescu pleacă de la Cotroceni, dar nu se va retrage la mânăstire, nici nu va pleca pe mare într-un lung voiaj. Din ianuarie va fi din nou pe metereze, implicat în lupta care l-a consacrat ca unul dintre cei capabili politicienii din istoria acestei țări. Abia atunci vor înțelege antibăsiștii că o fi fost rău cu Băsescu la Cotroceni, dar e mult mai rău cu el în opoziție, eliberat de limitările pe care le impune funcția prezidențială.