Noua dispută economică dintre Rusia și Ucraina a apărut după ce forțele proruse au pierdut puterea în statul ucrainean. Luptele de stradă din capitală, folosirea intensă a miliției Berkut și uciderea a numeroși protestatari au afectat profund legitimitatea autorităților de la Kiev. Pe 28 ianuarie, prim-ministrul Mikola Azarov și-a dat demisia, iar câteva săptămâni mai târziu, pe 21 februarie, președintele Viktor Ianukovici a fugit în Crimeea de unde a fost evacuat în Rusia. Puterea a fost asumată de partidele de opoziție, patriotice și pro-Vest, spre nemulțumirea autorităților ruse.

Furios că nu mai are la dispoziție politicieni ucraineni dispuși să îi facă pe plac, Kremlinul a ordonat invadarea peninsulei Crimeea și anexarea sa la Federația Rusă. Pe 1 aprilie, puternica Gazprom, compania de stat rusă responsabilă de exporturile de gaz ale Moscovei, a anunțat că va mări unilateral prețul pentru gazele naturale furnizate Ucrainei. Prețul pentru mia de metri cubi a crescut astfel de la 268 de dolari la 485 de dolari. Refuzul ucrainean de a accepta abuzul rusesc a dus cu sine pedeapsa Moscovei: livrările de gaz au fost întrerupte la jumătatea lunii iunie.

Uniunea Europeană importă aproximativ 30% din necesarul său de gaze naturale, jumătate din cantitate fiind trimisă de Gazprom prin sistemul de conducte care tranzitează teritoriul ucrainean. Alarmată de perspectiva de a putea rămâne fără acces la gaz din cauza prelungirii conflictului economic dintre Ucraina și Rusia, Uniunea Europeană s-a angajat să ajute autoritățile de la Kiev să își asigure un nou contract cu Gazprom.

Jose Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene, și Vladimir Putin, președintele Rusiei.

Pe 30 octombrie, Kievul și Moscova au semnat la Bruxelles, mediate de UE, o înțelegere care garantează livrările de gaze naturale. Potrivit documentului, acestea se vor face până la sfârșitul acestui an la prețul de 378 de dolari pe mia de metri cubi, urmând să scadă în primul trimestru al anului 2015 la 365 de dolari pe mia de metri cubi. Acordul prevede totodată plata în două tranșe a unei datorii de 3,1 miliarde de dolari pe care Ucraina o are față de Gazprom: 1,45 de miliarde de dolari vor fi plătite imediat, iar restul de 1,65 de miliarde de dolari vor fi transferate până la sfârșitul acestui an. Gazprom susține că autoritățile de la Kiev mai datorează alte 2,2 miliarde de dolari, dar s-a arătat dispusă să aștepte verdictul Curții Internaționale de Arbitraj de la Stockolm.

Acordul din Belgia a fost semnat de miniștrii de Energie din Ucraina și Rusia, Iuri Prodan și Aleksandr Novak și Günther Oettinger, comisarul european pentru energie. Directorul Gazprom, Aleksei Miller, și omologul său din partea companiei ucrainene Naftogaz, Andrii Kobolev, au semnat la rândul lor un act adițional la contract.

Reuniți la Bruxelles, Francois Hollande și Angela Merkel au s-au întâlnit în aceeași zi cu liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, și omologul său ucrainean, Petro Poroșenko. Potrivit unui comunicat al președinției franceze, politicienii occidentali și-au reafirmat sprijinul (verbal) pentru continuarea negocierilor „pentru pace” între Ucraina și teroriștii din estul țării. Ei au promis totodată că Uniunea Europeană „va juca pe deplin rolul pentru a facilita punerea în aplicare a acordului” semnat de statul ucrainean cu cel rus. Ce înseamnă acest sprijin devine limpede dacă ne uităm pe declarațiile făcute de Jose Manuel Barroso în ultima sa conferință de presă în calitate de președinte al Comisiei Europene.

„Nu ar putea fi cale mai bună de a-mi încheia mandatul de președinte al Comisiei Europene ca aceea de a anunța un acord foarte important între Rusia și Ucraina, un acord la care Uniunea Europeană a contribuit cu eforturi răbdătoare și hotărâte. Într-adevăr, cu sprijinul solid al Comisiei Europene, Ucraina și Rusia s-au înțeles astăzi asupra datoriei pentru energie și a unei soluții provizorii care să restabilească furnizarea de gaze pe parcursul acestei ierni. Mă bucur că au învins răspunderea politică, logica cooperării și bunul simț economic. Este un pas important spre o politică energetică comună pentru întreg continentul european. Acum nu există nici un motiv pentru ca europenii să sufere de frig în această iarnă.” – Jose Manuel Barroso

Acordul semnat pe 30 octombrie între Ucraina și Rusia reflectă mai puțin interesele ucrainene și mai mult pe cele ale statelor europene dependente de importul de gaze rusești. Germania și Franța, principalii aliați europeni ai Kremlinului, au lovit două păsări cu aceeași piatra. Pe de o parte s-au asigurat că problema ucraineană nu le va strica iarna prin blocarea importurilor de gaze. Pe de altă parte, au convins Ucraina să accepte creșterea prețului pentru mia de metri cubi, cerută încă de la începutul acestui an de partea rusă. În timp ce guvernul de la Kiev va primi – măcar teoretic – gaze naturale, la un preț mai mare decât cel de la începutul anului, UE își va putea vedea liniștită de afacerile energetice cu Rusia.

P.S. Germania a plătit în 2013 aproximativ 366 de dolari pentru mia de metri cubi de gaze naturale rusești. Schema de plată a Gazprom are mai puțin de a face cu economia și mai mult cu politica externă a Moscovei.