PREAMBUL Am constatat că românii din America sunt în proporție covârșitoare pro-Trump, în timp ce, dimpotrivă, românii din țară nu știu mai deloc ce a însemnat mandatul lui Trump și sunt prizonieri ai relatărilor puternic polarizate anti-Trump ale presei române. Textul care urmează, în care am strâns ce am aflat despre cele întâmplate în America, de la presa liberă (câtă mai e) sau de la românii de acolo, le oferă celor de bună credință posibilitatea de a se informa, dacă doresc. Dacă nu, să rămână cu informațiile ”mestecate gata” de presa noastră! 

La începutul anului 2020, Donald Trump se pregătea pentru o realegere ușoară, fără probleme. Cei trei ani la Casa Albă însemnaseră multe succes, atât pe plan intern, cât și extern. Nu sunt vorbe în vânt, ci bazate pe sondajul Gallup din februarie 2020, care arăta că Președintele a crescut la 49% acceptare de către americani, față de 45% în ianuarie (în condițiile în care același sondaj constata că mass media americane îi sunt defavorabile în proporție de 92%)! Și asta pentru că economia mergea foarte bine (condițiile economice din SUA sunt considerate excelente sau bune de 63% dintre americani!). Iar Gallup nu este deloc un institut de sondare favorabil lui Trump. Cifrele pot fi verificate aici.

Democrații nu aveau un candidat serios. Republicanii știau deja că Trump va candida din nou, în timp ce la ei abia începeau ”primarele”, cu Bernie Sanders în ”poll position” (mai ales că fusese ”șuntat” în mod mizerabil cu 4 ani în urmă de Hillary Clinton) și Joe Biden, considerat ”mână moartă”, fără mari șanse. O alegere a lui Sanders drept candidat ar fi însemnat înfrângere sigură pentru Democrați, din cauza platformei sale de stânga extremă, care nu avea cum să fie acceptată de toți votanții Democrați.

Strategii democrați erau disperați. Alți patru ani cu Trump la Casa Albă, în plus, cu perspectiva pierderii majorității la Camera Reprezentanților, ar fi însemnat îngroparea proiectului lor, ”Marea Resetare”, pregătit de cei 8 ani de administrație Obama. Care nu era doar proiectul lor, ci al unei importante părți a lumii influente: Uniunea Europeană, Canada, ba chiar și China (Rusia putea fi și ea atrasă, eventual). Și atunci, toate aceste puternice forțe mondiale puteau ele să stea cu brațele în sân? Și nu au stat!

Mai întâi, imediat după instalarea lui Trump, din ianuarie 2016, au fost lansate acuzațiile privind intervenția Rusiei în fraudarea alegerilor americane în favoarea celui ales. Presa a rostogolit cu nesaț aceste acuzații, menite să lipească de imaginea lui Trump o colaborare ascunsă cu Țarul Putin. Se înființează chiar o comisie de anchetă care ar fi trebuit să demonstreze implicarea Rusiei în alegeri. Din păcate pentru Democrați, raportul comisiei este total dezamăgitor: nimic concret!

Echipa lui Trump a încercat să contraatace prin demonstrarea corupției familiei Biden, în special a fiului Hunter, în perioada în care Biden era vicepreședintele lui Obama. Deși dovezile par să fie copleșitoare, presa nu preia nimic, iar FBI are mari rețineri în a întreprinde ceva. Și nici nu întreprinde, chiar până la sfârșitul lui 2020…

Mai mult, totul se întoarce împotriva lui Trump. Discuția lui telefonică cu președintele Ucrainei în care solicita reluarea cercetărilor privind faptele de corupție ale lui Hunter Biden (cercetări oprite pe când tatăl lui Hunter era vicepreședintele lui Obama) devine publică și presa mondială se concentrează pe intervenția lui Trump în favoarea aflării adevărului, nu pe corupția familiei Biden. Ca să nu mai vorbim despre desecretizarea neautorizată a unor convorbiri la nivel foarte înalt. Făcută oare de cine?

Se ajunge astfel la încă o lovitură democrată, pregătită îndelung și lansată în decembrie 2019: încercarea de demitere a lui Trump de către Democrați, motivul fiind discuția cu președintele Ucrainei. Democrații speră să-i diminueze popularitatea lui Trump. Încercare nereușită, pentru că în ianuarie 2020 Senatul respinge ”impeachment”-ul, iar drept efect, Trump pare imbatabil, ba chiar în creștere în sondaje (după cum am văzut mai sus).

Ei și atunci, cum-necum (nu discutăm asta aici), pandemia indusă de noul coronavirus începe din China și lovește cel mai rău taman în SUA! Probabil, doar o coincidență fericită pentru Democrați. Pe de altă parte, pandemia e o amenințare serioasă: duce la închiderea economiei în aproape toate statele americane, iar avansul lui Trump se diminuează. În plus, rău sfătuit, Președintele adoptă o atitudine greșită, după părerea mea, de minimalizare a pandemiei, de nepurtare a măștii etc. El bănuiește că pandemia nu a apărut chiar din întâmplare, dar răspunsul lui este inadecvat, lucru care îi va fi imputat atunci când numărul deceselor ajunge la cifre impresionante. Atunci Președintele se repliază, dar este deja prea târziu: a pierdut puncte importante!

Între timp, Biden începe să fie împins puternic de la spate spre poziția de candidat democrat. Sanders pierde (iarăși) nominalizarea. Dar Biden e slab, pare complet depășit și face gafe enorme. Chiar dacă Trump are mari probleme în gestionarea pandemiei, populația continuă să îl susțină, suficient pentru a fi reales. E nevoie de încă o lovitură de imagine pentru a-l doborî!

Și atunci, apare iarăși un eveniment favorabil campaniei democrate: un interlop de culoare este arestat în mod brutal de poliție, este omorât, iar toată operațiunea este filmată (ce întâmplare!). Poliția în cauză e blamată de întreaga lume! Prilej de luni întregi (7 la număr!) în care violențe stradale ale BLM și Antifa au pricinuit pagube însemnate în multe orașe americane, coincidență, în special în statele cu guvernatori democrați. Trump încearcă să restabilească ordinea, amenință chiar să trimită Garda Națională, pentru că guvernatorii democrați sunt foarte timizi în pedepsirea vinovaților și potolirea jafurilor (da, multe magazine au fost pur și simplu jefuite, fără ca cei vinovați să plătească pentru asta). Sunt și 700 de polițiști răniți, ba chiar cel puțin 23 de victime. Presa americană și cea mondială relatează despre aceste distrugeri, dar tonul e blând, de scuză pentru că, vezi Doamne, oamenii au fost oripilați de atitudinea poliției față de interlopul de culoare. Vedetele de cinema se întrec în a mângâia pe creștet BLM și Antifa. În mai multe țări, chiar și acum, după aproape un an de la evenimentul declanșator, înaintea partidelor sportive se țin OBLIGATORIU momente de reculegere…. Să vă aduceți aminte de bilanțul celor 7 luni de evenimente și de aceste atitudini când vom ajunge la descrierea celor din ianuarie 2021, de la Capitoliu!

Purtat de valul răzbunării interlopului de culoare, Biden face câteva gesturi penibile (se duce la înmormântarea ”eroului”), dar utile electoral și încearcă să prindă avânt cățărându-se pe nenorocirea unui om. Și lucrurile încep, se pare, să se miște în favoarea sa. Sau cel puțin așa încearcă să ne convingă sondajele de opinie, care din acel moment îi sunt din ce în ce mai favorabile. Din păcate, e greu să știm adevărul, pentru că toate marile case de sondaje sunt controlate tot de Democrați (și în 2016 părea că Hillary va câștiga la mare distanță; n-a fost așa). Oricum cifrele foarte umflate, de la sfârșitul lui octombrie, în favoarea lui Biden au fost puternic infirmate de votul din 3 noiembrie.

Vin alegerile! Trump este avertizat, probabil, de experți că voturile prin corespondență vor fi folosite de Democrați pentru a truca alegerile. Încearcă să se opună, nu reușește. Presa îi este total potrivnică, cum a fost timp de 4 ani! Ziua alegerilor e ciudată, sunt multe de spus, dar nu aici. Oricum, din câștigător detașat în statele cheie (”swing states”), Trump devine peste noapte (la propriu) perdant. Chiar dacă ”marele val democrat”, mult trâmbițat de presă, nici vorbă să se întâmple (la alegerile parțiale de senatori și deputați se observă de fapt un mare echilibru, ba chiar o victorie a Republicanilor), la prezidențiale se forțează cu disperare victoria lui Biden.

De fapt, nici măcar nu se terminase numărarea voturilor peste tot când presa americană (ziare, TV, radio), urmată neabătut de cea europeană (România, inclusiv), începe să-l numească pe Biden ”președintele ales”! Mai mult, șefii de state (inclusiv al nostru) încep să-l felicite pentru alegere. Halucinant! Cred că e pentru prima dată în istorie când un președinte este declarat câștigător de .. presă! Care pare a fi astăzi prima putere, nu a patra.

Echipa Trump intentează proces după proces în statele cheie, având probe zdrobitoare că alegerile au fost fraudate (iarăși, nu e locul aici pentru a descrie probele). Dar stupoare! TOATE procesele sunt respinse pe vicii de procedură, FĂRĂ CA ÎN VREUN PROCES SĂ SE ACCEPTE PROBE! Iarăși, premieră mondială. Justiția americană a ”înfrânt”!

Mai rămânea o singură speranță: ședința de validare a voturilor din statele americane, pe 6 ianuarie, în Congresul reunit, sub conducerea președintelui Senatului, adică vicepreședintele Mike Pence. Republicanii sperau că Pence va ține cont de faptul că Justiția practic a refuzat să se pronunțe asupra corectitudinii alegerilor și va propune formarea unei comisii parlamentare de anchetă care să dea un verdict până pe 20 ianuarie. În fața acestei comisii s-ar fi putut prezenta probele, care există în număr enorm, dar n-au putut fi văzute de judecători. Practic, ședința Congresului din 6 ianuarie devenea decisivă! Așa că mulți dintre susținătorii lui Trump au străbătut întreaga țară și s-au adunat în fața Congresului. Aici intervine a doua eroare majoră a lui Trump (vă amintiți, prima a fost cu abordarea inițială a pandemiei): nu s-a gândit că mulțimea va intra în Congres. Era o clădire foarte bine păzită, nu-i așa? Și totuși! În momentul în care s-a aflat că Pence face jocul democraților, un val de mânie a străbătut mulțimea. Iar porțile Congresului s-au deschis și un val mare de manifestanți a pătruns înăuntru. Abia atunci Trump (care îndemnase mulțimea doar să vină în fața Capitoliului, nicidecum să intre înăuntru; iată dovada aici: Nu, Donald Trump nu a instigat la insurecție) a înțeles pericolul și a postat mesaje pe Twiter în care încerca să oprească mulțimea, câteva ore mai târziu, șefii Twiter îi blocaseră deja contul! De fapt, Trump a căzut în capcana întinsă de Democrați cu sprijinul Big Tech (companiile de mare tehnologie)!

Din păcate, au fost victime omenești, inclusiv o femeie (fost ofițer) împușcată la intrare! Va deveni și ea un erou, precum interlopul din primăvara trecută? Nici vorbă! Între timp, manifestanții habar n-aveau că presa mondială îi acuza că au dat o lovitură de stat și se plimbau prin Capitoliu: se pozau la diferite birouri, mai șterpeleau câte ceva. Nici vorbă să se țină de ”lovitura de stat”. În fine, au fost evacuați și ședința Congresului s-a reluat! Cei care puseseră totul la cale puteau fi mulțumiți: misiune îndeplinită! Trump, pus la zidul infamiei de opinia publică mondială! Este scos din toate rețelele sociale, se cere destituirea lui. Cu câteva zile înainte de instalarea noului Președinte. Și de ce? Pentru că ar fi încurajat o lovitură de stat! Care lovitură de stat? Să fim serioși! Și totuși, Democrații își doresc cu ardoare suspendarea doar pentru a-l împiedica pe Trump să mai candideze în 2024. Frica e mare de tot!

Cât privește suspendarea lui Trump de pe rețelele sociale, după primele momente de uluială, în care se auzeau doar vocile celor care aprobau această măsură incredibilă, absolut necompatibilă cu spiritul Internetului, o măsură caracteristică mai degrabă conducătorilor din Coreea de Nord, China sau Rusia, au început să apară mesaje de dezaprobare de la voci puternice și bine informate. Alexandr Navalnîi, oponentul cel mai puternic al lui Putin, salvat la limită dintr-o tentativă de lichidare, a spus că măsurile i se par nedemocratice, iar justificările mincinoase. El, Navalnîi, a primit zeci de mesaje de amenințare cu moartea și nimeni nu a suspendat conturile expeditorilor!

La fel, Elon Musk, poate întreprinzătorul american cel mai de succes din ultima vreme, devenit inclusiv constructor de rachete spațiale, și-a exprimat surprinderea că o asemenea măsură a fost posibilă. De altfel, el a anunțat deja că își mută afacerile din California democrată, care nu îi mai oferă un cadru adecvat, în Texasul republican (și, mai nou, poate chiar secesionist; să sperăm că sunt doar vorbe…).

Aici ne aflăm. Să recapitulăm! Un președinte american este ales în 2016, pe un val popular fără precedent, nu doar în ciuda presei americane și a marilor miliardari, IT-isti și de altă natură, dar și a altor state interesate să se continue multiglobalizarea. Apoi, nu doar că rezistă la conducerea SUA timp de 4 ani, cu toate piedicile de tot felul care i-au fost puse pe parcurs, ci chiar reușește să dirijeze un proces de revenire a țării pe plan intern și extern, cu succese care îi cresc aprecierile pozitive din partea populației. Disperați de succesele din primii 3 ani, oponenții lui Trump apasă pe accelerație. Apare pandemia, cu răspunsul șovăielnic găsit de Trump, apoi evenimentul declanșator al protestelor BLM și Antifa, care răscolesc întreaga țară timp de luni întregi. În fine, se apropie alegerile. Deși sondajele (trucate, ca și în 2016) prevestesc o mare victorie democrată, realitatea e diferită. Așa că oponenții (care cunosc adevăratele sondaje) pregătesc frauda electorală: se mizează enorm pe voturile prin corespondență (pandemia, vezi Doamne!), dar și pe mașinile de vot (se pare, ghidate din străinătate). Cum, necum, democrații reușesc să obțină victoria lui Biden.

Cât o fi de corectă această victorie? Iată o dovadă indirectă că nu a prea fost. Institutul Gallup (tot el, săracul) organizează anual un sondaj pentru a găsi personalitatea cea mai admirată în America. În ultimii 12 ani (da, chiar așa!), la bărbați a câștigat Barack Obama. Culmea, pe 29 decembrie 2020 s-a anunțat câștigătorul pe anul 2020. El este … Donald Trump, cu 39% din voturi, urmat de Barack Obama cu 15% și Joe Biden, cu 6%, Deci chiar dacă adunăm procentajele lui Obama și Biden, tot nu ajungem la cel al lui Trump. Ce ne spune asta oare? Iată linkul la articolul care anunță acest rezultat.

Voi ce părere aveți?