„Cel mai recent raport despre studenţii musulmani britanici, produs de Centrul Pentru Coeziune Socială, serveşte doar la îmboldirea bigoţilor şi demagogilor predispuşi să semene discordie în rîndul poporului britanic. Autorii raportului nu se pot ascunde în spatele unui aşa-zis sondaj ştiinţific pentru a-şi justifica agenda proprie de a crea orice, dar nu coeziune socială.” — Declaraţie comună semnată de: Wes Streeting – preşedinte, Sindicatul Naţional al Studenţilor | Dr. Muhammad Abdul Bari – secretar general, Consiliul Musulman Britanic | Pav Akhtar – Egalitatea Naţională Rasială, UNISON | Khurshid Ahmad – preşedinte, Forumul Musulman Britanic | Milena Buyum – vice-preşedinte, Adunarea Naţională Împotriva Rasismului | Ahmad al-Rawi – Asociaţia Musulmană Britanică | Faisal Hanjra – preşedinte, Federaţia Societăţilor Islamice Studenţeşti, şi dată publicităţii de Veghea Islamofobiei, o remarcabilă organizaţie dedicată eradicării epidemiei islamofobice care macină intens fibra societăţii britanice.

„Raportul este slab metodologic, nereprezentativ şi mai ales subminează munca pozitivă depusă de societăţile islamice din toată ţara.” — Faisal Hanjra, preşedinte al Federaţiei Societăţilor Islamice Studenţeşti.

„Raportul reflectă deformările şi prejudecăţile unui centru de studiu de dreapta – nu reflectă vederile studenţilor musulmani din Marea Britanie. Participanţii la acest sondaj au răspuns la o serie de întrebări vagi şi tendenţioase.” — Wes Streeting, preşedinte al Sindicatului Naţional al Studenţilor.

„Întrebarea referitoare la omorîtul în numele religiei nu face nici o distincţie de sens. Dacă, de exemplu, o ţară este atacată, invadată şi ocupată, iar oamenii luptă în baza credinţei lor religioase, este aşa ceva acceptabil?” — Hizb-ut Tahrir, organizaţie al cărei scop declarat este instaurarea Califatului mondial.

Universităţile UK, o organizaţie reprezentînd administraţiile universităţilor din Marea Britanie, a declarat că rezultatele studiului nu constituie „o reprezentare corectă a vederilor împărtăşite de studenţii musulmani britanici”.

Dar ce studiu şi care au fost rezultatele?

Se numeşte ‘Islam on Campus: A survey of UK student opinion’ şi a fost dat publicităţii de Centrul Pentru Coeziune Socială, un think-tank conservator de cercetări sociale din Marea Britanie. Studiul este bazat pe interviuri cu studenţii, participare la discuţii şi activităţi studenţeşti organizate de universităţile observate, iar componenta principală este un sondaj de opinie comprehensiv condus de YouGov, una din cele mai reputabile firme britanice de sondaje sociale. Au fost colectate răspunsurile a 600 de studenţi musulmani şi 800 de studenţi ne-musulmani din 12 universităţi cu cele mai active societăţi islamice studenţeşti reprezentînd, în spusele lor, marea majoritate a celor 90 de mii de studenţi musulmani din Marea Britanie. Din setul de instituţii de învăţămînt superior fac parte universităţile din Birmingham, Leeds, Leicester, Manchester, iar din Londra, London School of Economics, Imperial College şi School of Oriental and African Studies.

Aici se găseşte sumarul studiului.
Acesta este studiul complet.

Urmează cîteva statistici extrase din sumarul acestui studiu. Notă — în general, cifrele se referă la procentaje din numărul total de studenţi musulmani participanţi la sondaj, indiferent de afilierea sau nu cu o societate islamică universitară. Însă acolo unde se specifică studenţi islamişti este vorba despre o cifră reprezintînd procentajul din numărul de studenţi afiliaţi cu o societate islamică universitară. Evident, în acest caz este vorba despre un subset din numărul celor 600 de musulmani participanţi la sondaj. În aceste cazuri, autorii studiului evidenţiază variaţii în rîndul studenţilor musulmani, funcţie de participarea la activitatea societăţilor islamice universitare.

32%

consideră că omorul în numele religiei este justificat. Apropo, întrebarea era astfel formulată.
Este vreodată justificabil omorul în numele religiei?
1. Da, pentru a păstra şi promova acea religie.
2. Da, dar numai dacă religia respectivă este atacată.
3. Nu, nu este niciodată justificabil.
4. Nu ştiu.

60%

dintre studenţii islamişti consideră că omorul în numele religiei este justificat.

40%

doresc introducerea legii islamice – sharia – în Marea Britanie.

33%

doresc înfiinţarea Califatului mondial.

58%

dintre studenţii islamişti doresc înfiinţarea Califatului mondial.

55%

doresc un partid islamic care să reprezinte interesele musulmanilor în parlamentul britanic.

43%

cred că islamul este compatibil cu o societate seculară.

40%

cred că nu este acceptabil ca bărbaţii şi femeile musulmane să socializeze liber.

50%

ar respinge decizia unui prieten de a părăsi islamul.

24%

nu cred că bărbatul şi femeia sînt egali în faţa lui Allah.

89%

cred că bărbatul şi femeia ar trebui să fie egali.

59%

consideră că femeia trebuie să poarte hijab (basmaua islamică).

78%

consideră că este posibil să fie în egală măsură britanici şi musulmani.

25%

nu au nici un fel de respect, sau puţin respect, faţă de homosexuali.

79%

au declarat că îi respectă pe evrei.

66%

şi-au pierdut respectul faţă de guvernul britanic datorită participării la războiul din Irak.

20%

şi-au pierdut respectul faţă de societatea britanică în general.

57%

cred că membrii musulmani ai forţelor armate britanice ar trebui să poată refuza participarea la operaţiuni militare în ţări islamice.

Cîteva răspunsuri la acest sondaj sînt încurajatoare. Majoritatea sînt deprimante. Însă altceva merită evidenţiat. Respondenţii nu sînt imigranţi proaspeţi, marginalizaţi social şi economic ori victime ale vreunei politici de discriminare sau ghetoizare. Respondenţii sînt tineri născuţi, crescuţi în Marea Britanie şi mai ales beneficiari deplini ai libertăţilor şi prosperităţii din ţara lor. Aceşti tineri şi familiile lor fac parte din clasa de mijloc şi reprezintă în toate privinţele mainstreamul musulman britanic. În cîţiva ani, aceşti tineri vor deveni parte importantă a capitalului uman educat, cu responsabilităţi, putere de decizie şi sferă de influenţă, adică în posesia tuturor elementelor care imprimă direcţia de dezvoltare în orice societate.

Etapa post-creştină şi post-democratică a Marii Britanii nu este un capăt de istorie. Ca orice etapă, duce undeva. Este o tranziţie către altă etapă iar natura destinaţiei nu este deloc greu de estimat. În lipsa unui efort politic şi cultural masiv în viitorul apropiat, sau a unei reacţii disperate pe termen mediu, de exemplu un conflic civil de proporţii, Marea Britanie navighează ferm către un ţărm luminat de o semilună permanentă.

Killing for religion is justified, say third of Muslim students
A third of Muslim students back killings
One third of British Muslim students say it’s acceptable to kill for Islam
Radical Islam gains ground in campuses