PSD este cel mai mare partid din România, afirmaţie care doar constată o realitate, oricât ar fi de neplăcută pentru adversarii acestui partid. Totodată, PSD este la guvernare şi există posibilitatea să guverneze până în 2016, iar Guvernul Ponta să reziste tuturor moţiunilor de cenzură sau tentativelor de alcătuire a unei alte majorităţi parlamentare.

România se află în ochiul furtunii. La Est, Ucraina se află de facto în război, confruntată cu o Rusie devenită total imprevizibilă. În jurul României, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Slovacia, Cehia, sunt filoruse. Turcia, cu a doua armată a NATO după cea a SUA, alunecă tot mai mult pe panta autoritarismului şi islamismului.

Având în vedere realităţile de mai sus, atenţia şi preocuparea aliaţilor atlantici faţă de evoluţiile din PSD este maximă. Acest partid este cuprins de frământări după pierderea alegerilor prezidenţiale şi urmează congresul de la începutul anul viitor. PSD este partidul de guvernământ şi direcţia pe care o va alege va influenţa implicit şi soarta ţării, cel puţin pe termen scurt.

Ponta cheamă „Noua Stângă” în ajutorul său

Victoria zdrobitoare a lui Klaus Johannis împotriva lui Victor Ponta şi mai ales valul popular de mânie care s-a ridicat împotriva PSD între cele două tururi de scrutin l-au făcut în cele din urmă pe Ponta să înţeleagă cum este perceput partidul său de către majoritatea societăţii româneşti, adică de partea acesteia care l-a votat pe Johannis. PSD este văzut ca un partid cu un comportament abuziv, nedemocratic, ostil statului de drept şi luptei împotriva corupţiei, bazat pe alegători defavorizaţi şi captivi sistemului de ajutoare sociale care îi menţine în sărăcie, nostalgici ai fostului regim comunist. Last, but not least, PSD mai este văzut, pe drept sau nu, ca un „partid al proştilor”, susţinut de oameni săraci şi ignoranţi, de vârstnici, prizonieri ai baronilor, respins însă de intelectuali şi de ceea ce se cheamă elită. Adică un partid fără viitor.

Dacă Ponta nu putea înţelege acest lucru, l-au făcut post factum să înţeleagă alţii, cum ar fi sociologul Vasile Dâncu, apropiat de PSD, în interviul „Izolarea de elite a fost cel mai important ingredient din cauza căruia a pierdut Victor Ponta”.

Ca atare, premierul Ponta, în acelaşi timp şi preşedintele PSD, a făcut un apel pe contul său de facebook către ceea ce el consideră a fi o elită de stânga, plecând de la un articol al sociologului Barbu Mateescu, care a scris pe blogul său un imaginar discurs pe care Ponta ar fi trebuit să-l ţină la învestirea lui Klaus Johannis.

Din învăţămintele celor doi sociologi, Dâncu şi Mateescu, Ponta a înţeles doar ce a vrut sau ce i-a convenit, şi a scris pe contul său următorul mesaj prin care invita anumite personaje alături de PSD:

„Este însă încă un mesaj că adevarata reformă a stângii românești nu poate veni doar din interiorul PSD! O să îi rog și invit pe intelectualii de stânga (nu atât de zgomotoși sau agresivi ca cei de dreapta – dar nu mai puțin valoroși) să accepte o contribuție ideologică exterioară la demersul atât de necesar care va avea loc anul viitor!
Mă refer nu doar la autorul acestei opinii, Barbu Mateescu, ci la mulți alții care au curajul să-și asume opțiunea ideologică (Ioana Lupea, Costi Rogozanu, Radu Magdin, echipa de la CriticAtac, ș.a.m.d.) !
Sper să accepte această solicitare pe care o fac din convingere, pentru că nu putem să trăim mereu într-o societate în care apartenența mimată la „dreapta” este un fel de religie obligatorie promovată de zeloși fanatici și farisei ridicoli!”

Confuzia din mintea lui Ponta

După cum scrie preşedintele PSD, Victor Ponta, invitaţia făcută celor pe care-i consideră intelectuali de stânga pare a fi făcută cu scopul de a-i transforma pe aceştia într-un fel de batalioane de asalt împotriva intelectualilor de dreapta, nişte „zeloşi fanatici şi farisei ridicoli”, care sunt „zgomotoşi şi agresivi”.
Problema este că intelectualii, indiferent de calibru lor, au menirea într-un partid nu să lipească afişe, ci să facă ideologia partidului, să răspândească mesajele. Numai că „Noua Stângă” are o ideologie antiromânească, antiamericană şi antiisraeliană, de sorginte rusească pură. Dacă Ponta s-ar asocia cu asemenea indivizi ar pleca pe un drum fără întoarcere. S-ar discredita definitiv în faţa electoratului propriu, dar şi a aliaţilor atlantişti.

Ponta s-a visat un Tony Blair al Balcanilor, sedus de ideologia New Labour a fostului premier britanic. Numai că acesta a fost un aliat profund devotat al SUA, făcând tandem pe arena internaţională cu George W. Bush, un tandem la fel ca Margaret Thatcher – Ronald Reagan sau Winston Churchill – Franklin D. Roosevelt.

Dar Ponta nu poate să facă „New Labour” cu „Noua Stângă”, care se adresează unei nişe microscopice de electorat. Şi ar aliena astfel propriul electorat tradiţional al PSD, care tocmai i-a adus 5.000.000 voturi pe 16.11.2014. Locuitorii satelor, pensionarii, muncitorii, nu ar aprecia delirul antinaţional şi anticreştin al „Noii Stângi”. Şi dacă Ponta vrea să câştige ca Tony Blair voturile tineretului sau clasei de mijloc nu gargara neo-marxiştilor îl va ajuta să facă asta, ci mai degrabă schimbarea practicilor politice şi discursului PSD, aducerea în partid a unor figuri credibile şi, bineînţeles, eventuale realizări ale guvernării.

Geoană la unison cu Ponta

Gluma se îngroaşă însă când vedem că Mircea Geoană, rivalul lui Ponta la şefia PSD împărtăşeşte admiraţia acesuia faţă de „Noua Stângă”, pe care o numeşte apocaliptic „Ultima resursă a Stângii româneşti”. Geoană este scandalizat că Ponta în loc să plece de la şefia PSD, face apel la „Noua Stângă”, faţă de care îşi exprimă la rândul său admiraţia.

Credeam că Geoană, cunoscut ca atlantist convins şi diplomat experimentat avea mai mult discernământ, dar se vede că la PSD toţi sunt o apă şi-un pământ. Sperăm totuşi că Geoană nu va merge până într-acolo încât să adape şi să furajeze „Noua Stângă” din resursele „Aspen Institution”, think tankul Partidului Democrat din SUA, a cărui filială din România o conduce el. But never say never. Aspenul lui Geoană a selectat pentru premiile „Public participation awards 2014” un articol al criticatacului Costi Rogozanu. De altfel Andrei Ţărnea, directorul de la Aspen Institution şi omul lui Geoană a publicat şi el pe criticatac .

De ce Rusia duşmăneşte România

Între România şi Rusia relaţiile au fost întotdeauna tensionate. Motivul nu îl reprezintă numaidecât apartenenţa României la NATO. La urma urmei, şi Ungaria lui Orban este membră NATO dar s-a transformat în calul troian al Kremlinului. Nici bazele americane sau scutul antirachetă nu sunt motivul adversităţii dintre cele două state. Existenţa bazelor şi a scutului este doar o consecinţă previzibilă a aparteneţei României la NATO. În Germania sunt cantonate majoritatea trupelor americane din Europa. Spre deosebire de Mihail Kogălniceanu şi Deveselu, la bazele germane de la Buchel şi Rammstein se află şi bombe atomice americane, dar asta nu deranjează cu nimic relaţia cordială dintre Germania şi Rusia.

Adevăratul motiv al urii şi neîncrederii Rusiei faţă de România îl constituie suspiciunea extremă a ruşilor că ţara noastră ar putea încerca să recupereze Basarabia.

Cea mai mare parte a propagandei ruseşti îndreptate împotriva României vizează exact acest aspect obsesiv pentru ruşi: Basarabia.

„Noua Stângă” – o agentură bolşevică pe axa Bucureşti – Chişinău

Rusia încearcă în mod tradiţional să împiedice unirea dintre România şi Basarabia prin spargerea corpului etnic românesc. Propaganda antiromânească a continuat timp de un secol şi jumătate, pe vremea Imperiului Ţarist, a URSS şi a Federaţiei Ruse, când la cauza Rusiei au aderat şi reprezentanţii „Noii Stângi”. Este vorba de o grupare de indivizi din România şi Republica Moldova, unii având cetăţenie dublă. Reţeaua s-a concentrat în jurul unor site-uri ca Criticatac, Gazeta de Artă Politică ori la teatrul avangardist „Spălătorie” din Chişinău. Probabil că relaţia instituţională cu serviciile ruseşti este excepţia, printre membrii acestei grupări, dar cert este că majoritatea se comportă ca „idioţi utili”, sau „tovarăşi de drum”, cum îi numea Lenin.

Marxiştii de salon poartă obiele ruseşti urât mirositoare

Principalul mesaj al marxiştilor afiliaţi la „Noua Stângă” când vine vorba despre Basarabia este că moldovenii sunt un popor diferit de români, care vorbeşte limba moldovenească. România ar avut întotdeauna o atitudine colonială şi imperialistă faţă de Basarabia şi de dispreţ faţă de locuitorii acestei provincii. Adică exact mesajele ţarului, ale lui Stalin şi Putin. Ideea este simplă, şi ne-o explică Marian Lupu, preşedintele Partidului Democrat din Moldova (PDM), şi moldovenist „european”:

„Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească…Vedem pe garduri, pe pereţi şi în foarte multe blocuri inscripţii : Moldoveni, deci, români. Vorbesc româneşte, deci sunt român. Mă deranjează acest lucru, fiindcă deja acest lucru este de aspect ideologic. Eu văd deja o mişcare în 3 etape. Este o presiune ideologică. Prima etapă este limba. După care, dacă suntem toţi români, teoria a două state româneşti. Şi se încheie cu ultima etapă, dacă sunt două state româneşti pentru ce trebuie să fie două state?”

Între agenţii – sau idioţii utili ai Kremlinului, se detaşează unul dintre cele mai vizibile personaje din rândurile „Noii Stângi”, anume Vasile Ernu, un basarabean care a dobândit cetăţenia română. De altfel Ernu este o adevărată vedetă pe „Lista lui Dughin”, adică lista agenţilor de influenţă ai imperialismului rusesc. Ernu a fost invitat la Omega TV televiziunea online ale Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Acolo a declarat cu neruşinare că România este un stat artificial, o dogmă kominternistă 100%, de pe vremea când agentura străină numită Partidul Comunist din România avea va principal obiectiv dezmembrarea ţării noastre.

Pentru aşa ceva Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu şi să-i retragă bolşevicului cetăţenia română. Lui Ernu, care nu a dobândit cetăţenia română prin naştere, i se poate retrage cetăţenia conform Legii 21/1991, Art. 25, pentru că, aflat în străinătate, a lezat prestigiul României:

(1) Cetăţenia română se poate retrage persoanei care:

a) aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul Romaniei.

În vederea retragerii cetăţeniei române lui Vasile Ernu, ANC ar putea invoca şi alineatul d din acelaşi articol de lege:

d) (persoanei care n.n.) este cunoscută ca având legaturi cu grupări teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formă, ori a săvarsit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională.

Este deja e notorietate publică faptul că Ernu are legături cu membri ai organizaţiilor teroriste, care au şi fost expulzaţi din Republica Moldova pentru asemenea activităţi (aici și aici).

Victoria Stoiciu este o altă marxistă din Basarabia care s-a stabilit în România, unde a devenit una dintre „vedetele” Noii Stângi. Conform dogmelor kominterniste, Stoiciu scrie împotriva „imperialismului cultural” românesc din Republica Moldova. Cu mijloace extrem de precare, cel puţin faţă de fondurile nelimitate pe care le are la dispoziţie propaganda rusească, diferite instituţii din România se străduie să promoveze cultura românească peste Prut. Stoiciu şi superiorii săi sunt extrem de deranjaţi că asemenea activităţi benigne pun în pericol „identitatea moldovenească” a basarabenilor, care ar fi în pericol să fie românizaţi. Iată şi câteva dintre ideile ciuce ale lui Stoiciu:

„de la obţinerea independenţei de către Republica Moldova (RM), politica României faţă de statul vecin a fost una de imperialism cultural, ceea ce s-a dovedit a fi, în cele din urmă, contraproductiv şi ineficient… Faptul că tendinţele imperialiste s-au concentrat covârşitor în zona culturală este şi mai rău decât dacă ele s-ar fi orientat către economic, de exemplu: pe de o parte, imperialismul cultural românesc a întreţinut tensiunile identitare din RM, tensiuni nocive pentru statalitatea moldovenească şi, respectiv, societatea moldovenească…”

Care sunt mostrele de propagandă românească care o deranjează pe Stoiciu cel mai mult şi mai mult?:

„Iată şi câteva mostre de proiecte educaţional-culturale:  editarea volumului „Crimele regimului totalitar comunist în RASSM (1924-1940) şi RSSM (1940-1941 şi 1944-1989)” sau sprijinirea simpozionului „Anul 1940 în istoria românilor”, organizat „cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la dramaticele evenimente ale anului 1940 pentru destinul românilor”.

Şi cea mai importantă urmează în continuare. Stoiciu reproduce sloganul Kremlinului, vechi de decenii: „Român egal faşîst”:

„Într-un anumit sens, se poate afirma că politica culturală a României a subminat funcţionarea statului moldovenesc prin alimentarea unui conflict contraproductiv şi nociv pentru societate. Mai mult, a îngrădit periculos  conţinutul conceptului de românofil, reducându-l la semnificaţiile sale ortodoxiste, anti-comuniste şi şoviniste”.  (sursa: criticatac.ro, 22 august 2012)

Florin Poenaru, un alt criticatac apără din toate puterile moldovenismul, adică efortul  rusesc secular de creare a unei naţiuni artificiale în Basarabia:

„Cu ce ar fi astfel mai diferit efortul Republici Moldova de a-și contura moldovenismul față de efortul multor țări din Europa (precum Franța sau SUA –pentru a păstra referința vestocentrică a acestui text) care sunt angajate în eforturi similare de reconfigurare a naționalității în contextul erodării puterilor statului de către procese globale, pe de o parte, și de influxul de emigranți (adică de forță de muncă ieftină și precară), pe de alta?”

Poenaru scrie că moldovenismul nu este altceva decât „un răspuns local la colonialismul (?) românesc”:

„ideea de națiune moldovenească (dincolo de instrumentalizările ei politice și electorale), care subîntinde existența ideologică a Republicii Moldova ca stat, este totuși o formă de răspuns local la diferitele etape de colonialism  prin care această regiune a trecut –otoman, dar cu precădere rusesc și românesc.”

Poenaru debitează tezele oficiale ale Komintern, conform cărora România este un stat artificial şi colonialist, care a anexat Ardealul, Basarabia şi Dobrogea:

„În raport cu ceea ce numim Republica Moldova azi statul român, format să nu uitam, la aproape jumatate de secol după anexarea Basarabiei, a practicat aceeași politică imperialistă și colonialistă precum cea a Rusiei, diferența fiind doar de putere. Atunci când pentru scurt timp balanța de putere a fost schimbată în favoarea statului roman, in 1918, România a anexat Basarabia (la fel cum a făcut și cu Ardealul înăbușind totodată revoluția comunistă din Ungaria) dovedind astfel o aspirație colonială specifică statului român modern sub conducerea familiei Hohenzollern. Episoadele de colonialism românesc (mai ales în Dobrogea) -limitate ce-i drept de precariatea cronică a statului de-a lungul modernității-, au fost complet trecute sub tăcere de istoriografia ceaușistă.” (sursa: criticatac.ro, 16 august 2012)

Pentru entomologii interesaţi, alte asemenea mostre ale propagandei kominterniste pot fi studiate în secţinea de specialitate a saitului „Criticatac” intitulată sugestiv „Republica Moldova: complexul de superioritate al României” .

Gazeta de Artă Politică şi Teatrul Spălătorie din Chişinău

GdAP este un alt organ de presă al „Noii Stângi” din România. Teatrul Spălătorie este tribuna prin care mesajele antiromâneşti, antioccidentale şi bolşevice sunt învelite în ambalaj artistic. Teatrul „Spălătorie” nu se numeşte astfel pentru că ar spăla bolşevici sovietici ca să-i transforme în stângişti europeni, ci pentru că sediul său se află la subsolul unei spălătorii din Chişinău. GdAP şi „Spălătorie” sunt ochiurile aceleiaşi reţele din care face parte şi Criticatac. „Spălătorie” este baza din Chişinău a lui Rogozanu, Ernu ş.a. locals.md și criticatac.ro.

Gargara despre marxism şi exploatarea capitalistă a criticatacilor bucureşteni şi Spălătorilor basarabeni este doar o perdea pentru promovarea ideilor ruso-bolşevice. Preocuparea lor pentru combaterea românismului şi naşterea noii naţiuni „moldoveneşti” spălate pe creier la „Spălătorie” a fost finanţată şi de Comisia Europeană. Pentru criticataci e „cool”  să ia bani de la CE, simbolul globalizării şi exploatării clasei muncitoare.

Piesa de teatru – de fapt monologul – care a făcut celebră „Spălătorie”  este „Fuck You, Eu.ro.Pa!”, scrisă de Nicoleta Esinencu.

Titlul este programatic pentru „Noua Stângă şi se citeşte „Fuck you  Eu(ropa) şi Ro(mânia) Pa!. Esinencu pretindea că este exasperată de cosmopolitism şi globalizare, fenomene care ar fi pervertit şi înjurătura moldovenească, băştinaşii din Chişinău salutându-se de-acum cu „Fuck You”.  Esinencu fabula, pentru că şi astăzi, la 10 ani de la scrierea piesei respective basarabenii înjură în moldo-rusă sau ruso-moldovenească, după se poate constata ascultând  piesa „Dă-ti-n chizda mă-tii” a trupei „Carla’s dreams”.

Nu limba în care înjură la Chişinău o deranja pe Esinencu, ci Occidentul. Iată ce scrie „revoltată” Esinencu (revoltată împotriva cui?)

„Fuck you America!
Fuck you, Europa!
Fuck!
De ce fuck!
Nici înjurat nu mai înjuri în limba ta.
Băga-te-aş în p**** mă-tii, America!
Băga-te-aş în p**** mă-tii, Europa!
Băga-te-aş în p**** mă-tii de fuck!”

După cum se poate constata, lipseşte tocmai esenţialul, adică „Fuck Rusia”. O altă piesă de succes, post-modernistă şi implicată social” cu care se spală creierii publiculului de la Spălătorie este „Mame fără p***”, creaţie a Nicoletei Esinencu (aici)

Un alt „lucrător pe tărâm cultural” de la Spălătoria este regizorul bucureştean David Schwartz. Scwartz este coatorul unei piese puse în scenă la „Spălătoria” şi intitulată sugestiv „Moldova independentă. Erată”.

David Schwartz, într-un interviu caragialesc de genul „Nu-i aşa că pământul e rotund?” acordat „Gazetei de Artă Politică” a enunțat toate tezele bolşevico-sovieto-putiniste: Unirea Basarabiei cu România din 1918 a fost o anexare, eliberarea Basarabiei din 1941-1944 a fost o ocupaţie fascistă, iar după independenţa R. Moldova din 1991 România a dus o politică colonizatoare faţă de statul de peste Prut. Schwartz este fondator al „Gazetei de Artă Politică”.

Î: Să deschidem discuția cu aspectele din istoria Republicii Moldova care te-au determinat să abordezi astfel subiectele…

R. realitatea moldovenească e foarte diferită de realitatea românească, și încă și mai mult de cea bucureșteană. Vorbim despre o țară cu o altă istorie și cu o altă cultură, chiar dacă vorbim o limbă prin care ne înțelegem.

Î: În România este foarte prezent mesajul „Basarabia pământ românesc” și accentul cade pe pământ, e un fel de ambiție teritorială și de colonialism local. Mi se pare că spectacolul funcționează ca un semn de întrebare adresat acestui tip de gândire.

R: „…În România există o perspectivă mitologizată despre un teritoriu care e, în imaginarul de aici, aproape golit de oameni, există inclusiv gluma care spune că România vrea înapoi Basarabia fără basarabeni. Și știm bine că atitudinea față de basarabenii care vin aici e discriminatorie, tot timpul se fac glume pe seama lor într-un mod jignitor. ..De exemplu, așa-numita administrație românească, așa-zisa unire, a fost de fapt o anexare din partea României în 1918…Și apoi ocupația fascistă din perioada 41-44 a fost cruntă și cu violențe împotriva populației locale care sunt fără egal în istoria României. De asta zic că și perspectiva lor asupra istoriei e foarte diferită… Iar statul român, mai ales din 2004 încoace, a dus o politică destul de dură, colonizatoare, mai ales cultural, în Republica Moldova, prin intermediul unor asociații culturale și civice care profită de pe urma banilor veniți din România și nu fac decât să instige și să stârnească scandaluri interetnice…”

Ca apreciere pentru opiniile sale kominterniste, Schwartz este invitat la TVR, nici mai mult nici mai puţin decât să comenteze semnificaţia Zilei Naţionale a României de 1 decembrie, invitat de purtătoarea frumosului nume românesc Raluca Guslicov, moderatoarea emisiunii.

Cu această ocazie Schwartz enunță la foc automat tezele Komintern despre România imperialistă: „1 decembrie reprezintă unirea, însă, dacă ne uităm la populaţia din Transilvania, constatăm că aceasta nu este prea încântată de această unire. Unirea a adus în România o mulţime de minorităţi naţionale cum ar fi cea maghiară, turcă. În Dobrogea cea mai mare parte a populaţiei era de naţionalitate turcă, turcii fiind mai mulţi decât românii acolo…” –  Schwartz nu uită nici să amintească Tricolorul, că tot era 1 decembrie: “Acum multă lume râde când se afişează drapelul naţional”.

Ioana Lupea, altă muză stângistă a lui Ponta

Printre intelectualii de stânga invitaţi alături de PSD de către premierul Ponta se află şi ziarista Ioana Lupea care îşi face şi ea datoria internaţionalistă şi proletară de a se lupta cu imperialismul şi colonialismul românesc din Basarabia. În calitate de realizatoare a emisiunii „Foc încrucişat” de la TVR, actualmente desfiinţată, Lupea a folosit televiziunea publică pentru promovarea „moldovenismului”, cu Vasile Ernu, pe 6.03.2012.

De la legionari la bolşevici şi înapoi

Unii dintre „intelectualii de stânga” au făcut şi pe legionarii în tinereţe. De exemplu „spălătoreasa” Nicoleta Esinencu, care a activat prin 1992-1994 în cuibul legionar „Căpitanul” din Chişinău.

Imagini rare de la depunerea unui jurământ de iniţiere în cadrul unui cuib legionar pot fi urmărite aici, iar jurământul viitoarei „spălătorese” stângiste şi progresiste poate fi vizionat începând de pe la min 1:50. Colegul şi tovarăşul ei de luptă internaţionalistă, David Schwartz, o fi văzut aceste imagini?

Bineînţeles că pe la 16-17 ani Nicoleta Esinencu era lipsită de discernământ. Nici măcar nu poate fi numită „legionară”. A fost cu siguranţă o victimă, la fel ca şi ceilalţi tineri atraşi în experimentul „Mişcarea Legionară” organizat de Ministerul Securităţii Naţionale, cum se rebotezase KGB din RSS Moldovenească după obţinerea independenţei. KGB-ul moldovenesc a înfiinţat un cuib legionar la Universitatea de Stat din Chişinău cu scopul de a compromite manifestaţiile de masă ale studenţilor şi elevilor împotriva guvernului agrarian care vroia să facă restauraţie sovietică şi să scoată din programa şcolară manualele de „Limba română” şi „Istoria românilor”.

Mark Tkaciuk, fostul ideolog troţkist al PCRM şi prietenul de peste Prut al lui Vasile Ernu a reîncălzit şi el ciorba stătută a diversiunii legionare.

Aparent duşman al legionarilor de la „Noua Dreaptă”, troţkistul Tkaciuk a petrecut cu ei momente plăcute într-o tabără organizată de el la Tătărăuca.

Explicaţia bizarei prietenii este foarte simplă: K.G.B. Fotografia de sus datează din septembrie 2009. La 7 aprilie 2009 clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei au fost vandalizate şi incendiate. În marea masă a studenţilor care protestau paşnic împotriva regimului comunist acuzat de trucarea alegerilor s-au infiltrat acivişti de la „Noua Dreaptă” care, împreună cu agenţi ai KGB din Transnistria travestiţi în ultraşi ai ehipei de fotbal Sherriff Tiraspol s-au dedat la violenţe.Fără niciun temei, Federaţia Rusă a acuzat atunci România de organizarea unei lovituri de stat la Chişinău.

Cei doi tovarăşi de idei ciuce, Vasile Ernu şi Mark Tkaciuk, pot fi admiraţi stând la aceeaşi masă şi vituperând împreună împotriva parcursului european al Republicii Moldova. Vezi video:

Ernu participând la o „măsură activă” a FSB împotriva integrării europene a Republicii Moldova.

Conferinţa a fost organizată la Chişinău de către o asociaţie din Bruxelles care de fapt este o „front organisation” a FSB. Victor Ponta este un susţinător convins al integrării europene a Republicii Moldova în UE şi nu există niciun motiv pentru a susţine contrariul, cu excepţia bizarei invitaţii făcute stângiştilor cu obiele ruseşti de a se alătura PSD.

Criticatacii sunt omuleţi verzi scăpaţi din Donbas

Premierul Victor Ponta, ca un şef de guvern al unui stat UE şi NATO care se respectă este solidar cu guvernul de la Kiev. Numai că „intelectualii de stânga” pe care Ponta îi invită să se alăture PSD luptă pe frontul ideologic împotriva guvernului pro-european de la Kiev mai ceva decât cazacii lui Putin din Lugansk. Pesemne că premierul nu a citit comunicatul critiatac despre evenimentele din Ucraina, care pare luat cu copy paste de pe saitul „Vocea Rusiei”:

„…După toate aparențele, aceste evenimente nu pot fi descrise nici ca o revoluție burgheză împotriva unui leader corupt, nici ca una socialistă a unor mase de oameni ce preiau puterea pentru a-și exprima propriile interese. E, din ce în ce mai clar, o lovitură de stat pregătită în exterior și purtată prin intermediul unui grup de oameni foarte organizat ce exprimă poziții neofasciste și de extremă dreapta…” 

Integral pe criticatac.ro, 24 februarie 2014.

Israel, altă obsesie a „Noii Stângi” dughiniste

Duşmani de moarte ai lumii libere, dughiniştii „Noii Stângi” şi-au făcut o adevărată ţintă din Statul Israel, pe care îl atacă deşi încearcă fără succes să simuleze „ehidistanţa”. Criticatac deplânge ceea ce consideră a fi purificarea etnică a palestinienilor (vedeți criticatac.ro, 29 august 2014) şi dă ca sursă credibilă în acest sens site-ul palestinian „Palestine remembered”.