Întâlnirea celor doi întâistătători, cel al Bisericii Catolice și cel al Bisericii Ortodoxe Ruse era oarecum previzibilă având în vedere traiectoriile și evoluțiile lor, larg cunoscute pentru deciziile considerate de mulți nepotrivite pentru fișa postului fiecăruia, dacă nu de-a dreptul scandaloase pentru creștinii care știu ce o fost și ce este comunismul. Cei doi au la antecendente gesturi și declarații care nu lasă loc de interpretare: sunt ambii apropiați ai comunismului și nu au probleme cu trecutul violent al acestei nebunii criminale care a însângerat, alături de nazism, întreg secolul trecut. Mai mult, patriarhul, într-o Biserica asociată regimului Putin (și solid subvenționată de guvernul acestuia), e de ceva vreme într-o perpetuă campanie de captatio benevolentiae internă și externă pentru Kremlinul care luptă sa evite izolarea, care izolare e efectul direct al războiului pe care Putin îl poartă cu lumea civilizată și, până la urmă, cu lumea întreagă.
Papa Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Teoctist (1999, București)
Orice comparație a acestei întâlniri dintr-o țară, în prezent comunistă, cu venirea Papei Ioan Paul al II-lea în Romania, de unde comunismul a fost îndepărtat cu vărsare de sânge, este cel putin nepotrivită. În 1999, la București, chiar a fost o întâlnire extraordinară, o vizită istorică făcută de de Primul Ierarh al catolicismului despre care există de atunci, în Biserica Catolică, un consens general ca e un om providențial cu mult har de sfințenie, un erou învingător în lupta impotriva celui mai criminal totalitarism. Un ierarh apostolic venit pe pământ apostolic, într-o țară care nu de multă vreme scăpase de perioada neagră a național-comunismului, unde a slujit Sfânta Liturghie pentru o imensă mulțime de români, adunată la Podul Izvor, dar și pentru românii catolici și greco-catolici de pretutindeni.
În Cuba, noul papă Francisc nu a venit la slujirea lui Dumnezeu, ci a venit să îl întâlnescă pe Patriarhul Kiril pentru un transfer de onorabilitate către Biserica Rusă, dinspre Biserica Catolică, pe fondul unui schimb de amabilități între camarazi care au dus și duc aceeași luptă. Treaba a fost făcuta la Havana (deși marea lovitură de PR nu prea a ieșit, căci lumea cam știe cine e Kiril), Papa i s-a adresat Patriarhului Kremlinului ca unui conducător al întregii Biserici Ortodoxe, lucru la care rușii visează cu ochii deschiși când spun că Moscova este A Treia Romă, de unde întreg creștinismul ar trebui păstorit. În fine, e o țară unde se bea mult, așa că nu e de mirare când rușii produc câte o ciudațenie ca asta.
Acum, problema nu e că Patriarhul Kiril vrea să faca Moscova A Treia Romă, problema e ca nu cumva Papa Francisc să vrea să facă Roma o A Doua Moscovă (lucru dealtfel imposibil, e vorba de Biserica apostolica, dar temerile există și sunt și motive pentru asta).
PALC
text primit la redacție
13 Comments
Costin Andrieş
17 February 2016Am gasit asta la polonezi, dar nu e deloc de ras.
via GIPHY
Cristian C
17 February 2016Capitala Europei Unite- Bruxelles, a devenit a doua Moscova, apoi Washington, tocmai ca să poată subjuga Roma. Dar ei uită că Isus a zis: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi biserica Mea”. Deci, Biserica este a lui Cristos, iar chiar dacă Roma ar fi cucerită sau e în curs de cucerire, „porțile iadului nu o vor birui”- Biserica. Porțile iadului care sunt tot mai vizibile la Moscova, vor fi închise definitiv cu a doua venire lui Cristos. Noi creștinii așteptăm Ierusalimul ceresc, toate celelalte localități de pe glob sunt doar locații temporare în drum spre patria cerească. Iar chiar dacă aeroportul ar fi tocmai un loc de decolare spre înălțimi, nu cu avionul se va ajunge în cer, chiar dorind să-l imite pe sf. Ilie, mai ales că unul din cei doi a primit un avion de vânătoare cadou de ziua sa. Oare ce va fi vrând să vâneze, că Isus și-a ales apostoli pescari și nu aviatori?
Mihaela Bărbuş
17 February 2016Ce aveti, draga, cu omul? Are si el grija de planeta si de pinguini.
http://www.hotnews.ro/stiri-in…..guinii.htm
Sampalean
17 February 2016Daca cele doua Biserici crestine nu au fost capabile, timp de 1000 de ani, sa se reunesca intru Hristos, incearca acum s-o faca intru marxism-leninism. Adica intru Satana. Caci, ideologia comunista nu este altceva decat, asa cum o numea parintele Staniloaie, o satanologie.
Cred ca aceasta este lepadarea de credinta, care a fost prorocita.
Anca Cernea
17 February 2016Înțelegerea de la Havana e o veste proastă și pentru români, nu numai pentru ucraineni și cubanezi – care sunt afectați de ea nominal.
Pentru românii greco-catolici este evident de ce – dacă greco-catolicii ucraineni, incomparabil mai numeroși decât noi, sunt astfel sacrificați pe altarul dezastruoasei Ostpolitik a Vaticanului, la ce susținere putem să ne așteptăm noi, dacă o fi să mai vină iar vremuri de încercare?
Pentru românii ortodocși, e foarte rău că rușii vorbesc și în numele lor, de parcă ar avea vreun drept să-i reprezinte, iar această pretenție rusească este acceptată și girată de Papa.
În pragul Sinodului Pan-Ortodox care va avea loc în acest an, poziția rușilor este întărită de acest show de acreditare a lui Kiril de către Francisc. Orice întărire a poziției rușilor la acel Sinod se face în dauna BOR și a celorlalte biserici ortodoxe care nu se aliniază în spatele regimului criminal al lui Putin.
În interiorul BOR acționează o foarte agitată grupare rusofilă. Printre alte „realizări” ale ei se numără la loc de cinste atacarea sistematică și discreditarea oricăror forme de dialog, cooperări și contacte, nu mai zic de rugăciunea împreună cu creștinii de alte confesiuni din România.
Adică, rușii sapă relația BOR cu catolicii – care dădea atâtea speranțe în urma vizitei lui Ioan Paul al II-lea în țara noastră, și care e acum, practic, uitată, datorită eforturilor anti-ecumenice ale rusofililor din BOR – , ca să ia Kirill caimacul.
Mesajul e : 1. voi, românii, să nu care cumva să vă rugați cu ereticii ăia de catolici, că vă contaminați de rătăcirea Apusului și vă mănâncă osânda veșnică; dacă PF Daniel face vreun gest frățesc față de catolici, riscă să-și audă iar texte că e mason, vândut Occidentului 2. lăsați-l pe tătuca Kirill la înaintare, negociază el cu Papa în numele vostru, că el are voie.
Mihaela Bărbuş
17 February 2016Figura cu grija faţă de creştinii din Orient concomitent cu condamnarea „uniatismului” e o culme a ipocriziei. În Siria o mare parte din creştinii persecutaţi sunt tocmai melkiţii, care sunt ortodocşi şi greco-catolici.
https://www.youtube.com/watch?v=BQg1wef9Cdg
Anca Cernea
17 February 2016Practic, documentul numește cam doi dușmani: consumismul și uniatismul. Hai, poate și secularismul. Nu islamul, nu marxismul clasic de tip URSS, nici varianta sa culturală, produsă tot în URSS, dar pentru export, în Lumea Liberă (ca să o roadă din interior și să o facă ușor de cucerit).
Doar că, în lumea reală, creștinii suferă nu din cauza meteoriților, nici a „încălzirii globale”, nici a alimentației nesănătoase, nici a ghinionului.
Ei sunt persecutați activ, de cineva.
De cine?
1. De islam, a cărui violență congenitală a fost potențată și utilizată ca armă împotriva Civilizației Iudeo-Creștine de către URSS, din vremea lui Andropov până la kaghebiștiii de azi – de care Kirill nu e deloc străin. Așa că nu era de așteptat să condamne Kirill islamul pentru că masacrează creștini. Iar Papa Francisc crede și mărturisește că Islamul e „religia păcii”.
2. De marxismul clasic, în Coreea de Nord, China și… Cuba. Dar Kirill, care vine din kaghebeul cel mai pur, nu are probleme cu marxismul clasic. Dimpotrivă, chiar crede că ar trebui valorificate părțile bune ale experienței sovieticce, și chiar l-a decorat pe tov. Ghenadi Ziuganov, șeful Partidului Comunist din Rusia – ăla care pune coroane la monumentul lui Stalin.
Iar Papa Francisc nu se simte jignit dacă e făcut marxist, pt că „el cunoaște câțiva marxiști cumsecade”. Cine or fi ăia? Păi după cum s-a îmbrățișat cu toți șefii marxiști din America Latină, Mujica din Uruguay, Maduro din Venezuela, Dilma din Brazilia, și nu în ultimul rând cu Fidel Castro însuși, după cum a primit cu bucurie crucifixul pe fond de seceră și ciocan de la Evo Morales, văzând în el „hermeneutica protestului” unui om care „lupta pentru libertate”, după cum a încurajat mișcările revoluționare, inclusiv pe cele mai violente (ca MST din Brazilia), putem deduce la cine s-a referit când a zis „marxiști cumsecade”- dar numai cumsecade nu sunt indivizii respectivi, mulți dintre ei au foarte multe crime pe suflet.
Așadar, nu era de așteptat ca Papa sau Kirill să aibă ceva de spus împotriva marxismului. Ar fi fost și o chestie lipsită de tact, deoarece gazdele întâlnirii, care se deranjaseră pregătind tratația, erau oamenii Partidul Comunist din Cuba. Nu vorbești de funie în casa călăului.
3. De marxismul cultural, principalul ingredient ideologic ce stă la baza secularismului celui mai agresiv manifestat în Occident – și din cauza căruia creștinii suferă. El este cea mai de seamă sursă de inspirație a atacurilor la adresa vieții și familiei, chestii de care vine vorba în document, dar nu se știe de unde vin – extratereștrii care ar citi documentul ar putea crede că probabil de la consumiștii de americani.
Dar cum o să condamne Kiril marxismul cultural, când acesta a început pe linia Lenin – Komintern – Georg Lukacs – Școala de la Frankfurt – pe de o parte, și Lenin-Gramsci de cealaltă parte. Doar Kirill prețuiește trecutul sovietic!
Cum o să condamne Papa Francisc marxismul cultural, când el se arată atât de prietenos cu teologia eliberării, o variantă reprezentativă a acestuia, plăsmuită direct de KGB. Fostul card. Bergoglio s-a declarat discipol al lui Lucio Gera și Alberto Methol Ferre, l-a primit la Roma pe Gustavo Gutierrez, și, în general, a susținut în toate predicile temele favorite ale teologiei eliberării din vremea noastră, „justiția socială” anticapitalistă și grija pentru „Madre Tierra”, amenințată chipurile de „încălzirea globală”. (Când citeam prin 2013 că Leonardo Boff se lăuda că Papa Francisc i-a cerut cărțile lui despre mama-planetă, ca să se inspire pt o viitoare enciclică ecologistă, am crezut că minte, cum mint toți comuniștii – ca să se dea mare, sau ca să-l compromită pe noul Papă. Dar acum, ce mai pot să cred?…)
Sau, cum o să condamne Kirill/Francisc atacurile la adresa creștinismului, vieții și familiei, venite dinspre ONU – creație la baza căreia au stat kaghebiștii din URSS și kaghebiștii din SUA (v. istoria lui Alger Hiss), și care astăzi promovează, printre altele, sincretismul neo-păgân new-age-ist, (sintetizat de minți luminate precum cea a lui Gorbaciov), socialismul global, agenda LGBT-gender (manifestări ale marxismului cultural) și controlul populației. Pe Kirill nu are cum să-l deranjeze componenta de inspirație kaghebistă a ONU. Iar Francisc nu știe ce să mai facă să sprijine orice are legătură cu ONU.
Toiu
17 February 2016Anca, Mihaela:
De acord cu voi in 99% din ce ati spus.
Am totusi mici nuantari si adaugiri:
Sacrificarea greco-catolicilor nu este o noutate pentru noi, greco-catolicii. „Ostpolitik a Vaticanului” nu a inceput, din pacate, cu Papa Francisc. La ora asta nici macar nu ma mai emotioneaza/enerveaza desconsiderarea (cand nu este chiar blamarea) greco-catolicilor de catre eminentele cenusii de la Vatican.
Trebuie recunoscut ca prin acest document Ostpolitik-ul Vaticanului atinge noi culmi de „civilizatie si progres”. Pentru ca:
1. Aceasta desconsiderare apare intr-un moment extrem de delicat pentru intreg spatiu religios din Ucraina. Daca tu vii cu barda cand ar trebui sa ai in mana bisturiul iese ce-o iesit.
2.Nu este doar o desconsiderare (in principal) a BGC din Ucraina. Repet, acest lucru nu mai este demult o noutate. Este o desconsiderare si poate chiar o stopare-cel putin pe termen scurt- a unui dialog mai sincer si, in consecinta, mai rodnic duhovniceste (ca sa folosim un termen ortodox) cu alte Biserici Ortodoxe. Este adevarat, mai putin numeroase. De altfel se pare ca asta este cam singurul criteriu valabil pentru diplomatia Vaticanului: cantitatea.
Reactia cea mai inteleapta a avut-o capul BGC din Ucraina:
La final, PF Sviatoslav a răspuns la o întrebare privind reacția credincioșilor ucraineni la semnarea documentului de către Papă și Patriarhul rus. A admis că „textul a provocat o profundă dezamăgire între mulți dintre credincioșii noștri”. Dar a continuat: „Îi încurajez pe credincioși să nu dramatizeze această declarație și să nu îi exagereze importanța pentru viața Bisericii. Am trecut prin mai multe astfel de declarații și vom supraviețui și acesteia. Trebuie să ne amintim că unitatea și comuniunea noastră deplină cu Sfântul Părinte, Succesorul Apostolului Petru, nu este rezultatul unei înțelegeri politice sau a unui compromis diplomatic, sau al clarității unui text de declarație comună. Această unitate și comuniune cu Petru de astăzi este o problemă de credință.”-Caholica
Perfect de acord ca atata timp cat tu condamni efectul dar nu semnalezi cauza (ca sa nu-ti superi prietenii progresisti de la ONU si de aiurea) importanta unui asemenea document scade foarte mult.
Dupa cum arata, acest document pare a fi scris de propagandistii lui Putin. Chiar as fi curios sa stiu cam cu ce a contribuit partea catolica la acest document. Din pacate nu cred ca documentul ar fi fost sensibil diferit.
Eu, in toata chestia asta, am vazut ceva foarte pozitiv.
Se stie ca in Biserica Ortodoxa Rusa exista destui credinciosi, inclusiv o buna parte din cler, care mai cred si la ora asta a istoriei ca Papa este un fel de Satana. Este perfect posibil ca intalnirea asta frateasca sa le fi zdruncinat un pic conceptiile de secol XI.
In rest, documentul acesta va ramane in istorie ceva de genul „declaratia comuna din Aeroportul din Havana-2016”.
P.S. Ambele parti par extrem de multumite de ce a iesit. Putin iese din izolare si pare a fi oarecum validat, Papa este fericit de intalnirea „istorica” dintre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa (?!). Sa-i spuna careva ca intalniri de genul acesta au mai fost prin sec XX, si nu cu Patriarhul UNEI Biserici Ortodoxe ci chiar cu Primus inter pares. Iar in secolul asta chiar el s-a intalnit (daca nu ma insel) cu Patriarhul de la Constantinopol. ????
Mihaela Bărbuş
17 February 2016Date şi POZE ref. la întâlnirile dintre papi şi patriarhii de la Constantinopol
https://www.apostolicpilgrimage.org/meetings-of-popes-patriarchs
@Toiu Ref. la Ostpolitik, sigur că nu e nouă, dar nici nu trebuie să ne obişnuim cu asta. Critica lămureşte lucurile şi nu dăunează laturii spirituale.
Toiu
17 February 2016Mihaela,
Da sigur, trebuie semnalate si criticate toate pozitiile astea.
Remarcam doar ca este doar un element dintr-o multime care se mareste pe zi ce trece.
Nici nu s-a uscat cerneala pe document si Papa a mai facut un pocinog: a inceput sa se lege de zidurile lui Trump cu o impetuozitate pe care am asteptat-o si sperat sa se manifeste in probleme de genul avort sau casatoriile homosexuale in intalnirile cu Obama.
N-a fost sa fie, poate data viitoare.
Sa speram ca, si din aceasta cauza, ar fi foarte bine daca ar iesi un republican.
Sa te tii atunci de critici si pus lupa pe Cruz, Trump sau cine o fi!
Toiu
17 February 2016Vin cu o adaugire la comentariul de mai sus.
Trebuie sa fim corecti si sa subliniem si partile bune din luarile de pozitie a Papei.
Papa in discursul tinut in fata Congresului American a subliniat importanta familiei traditionale si faptul ca „nu pot să-mi ascund îngrijorarea cu privire la familie, care este amenințată, poate mai mult ca niciodată înainte, din interior și din afară. Relații profunde au fost puse în discuție, precum și baza însăși a căsătoriei și a familiei. Eu pot doar să propun din nou importanța și, mai ales, bogăția și frumusețea vieții familiale”.
Mihaela Bărbuş
17 February 2016Una calda, una rece nu e o linie de admirat la un Papa. Nu era mai simplu si mai credibil sa fi facut ce trebuie in gospodaria proprie, adica la Sinodul care a trecut si lasat in urma lui ceata si sminteala? (Si sa vezi in martie cand o publica documentul lui…) L-aş fi crezut mai mult dacă îl sprijinea clar pe cardinalul Burke, şi nu pe Wuerl.
Toiu
17 February 2016Mihaela,
Ultima adaugire (sic!) vine in urma unui comentariu ce nu a aparut (intarzieri in moderare) inca.
Acolo faceam vorbire de o lipsa de reactie a Papei in fata lui Obama.
Mi s-a parut cinstit sa dau SI citatul din Congres. Nu vreau sa fiu incorect-prin omisiune.
De Burke ce sa mai zic? Nici macar nu trebuia sprijinit neaparat. Se descurca Burke si fara prea mare ajutor.
Nu doar ca nu l-a sprijinit dar a facut ce nu trebuia sa faca sub nicio forma: sa-l traga pe linie moarta.