Alegerile locale, care tocmai s-au desfășurat sub ochii noștri, au reprezentat un nou pas în direcția coagulării sistemului celei de-a III-a Republici (prin „cea de-a III-a Republică Poloneză”, a III-a RP, este desemnat statul polonez actual, sistemul politic rezultat din negocierile de la Masa Rotundă 1989, dintre autorităţile comuniste şi opoziţie, şi din alegerile ce au urmat. Este a III-a RP deoarece reprezintă reluarea tradiţiei Poloniei independente, cea de-a II-a RP, dinainte de comunism. NT). Am scris de multe ori că acesta este un hibrid politic: o oligarhie încrucișată cu anumite proceduri democratice. O astfel de stare, intrinsec contradictorie, nu poate dura mult. Va evolua, fie în direcția democratizării, fie în aceea a înăspririi modelului oligarhic. Primul scenariu se poate realiza în urma unui succes electoral al opoziției, care ar trebui să conducă la consolidarea unor elite alternative, și, ca urmare, la crearea unui pluralism real. A doua posibilitate este putinizarea Poloniei (fără brutalitatea caracteristică modelului rusesc), adică reducerea alegerilor la un ceremonial nesemnificativ și împingerea oricărui fel de opoziție, inclusiv a celei culturale, la o marginalitate strict delimitată.

Am crezut până acum că scenariul mai realist este primul. Ultimele alegeri mă fac să-mi revizuiesc oarecum această părere. Se pare că este posibil ca mobilizarea electorală obișnuită să nu fie suficientă pentru a schimba starea de lucruri prezentă. Elitele care dețin puterea – și mă refer la puterea înțeleasă în sens larg, nu doar politic – au prea mult de pierdut pentru a fi gata să accepte liniștite decizia majorității cetățenilor. Nu spun că ele sunt gata să se scoată armata în stradă, dar modul în care pot influența rezultatele procedurilor democratice este demonstrat de ultimele alegeri locale.

Succesiunea evenimentelor
Exit poll-ul, sau sondajul post-electoral, a arătat victoria opoziției. Acesta este un sondaj deosebit de celelalte. Pe niște foi de hârtie aproape identice cu cele pe care și-au dat votul, imediat după acesta, cei chestionați își repetă alegerea. Sondajul cuprinde aproximativ 90 de mii de oameni și se desfășoară în întreaga Polonie – cercetările obișnuite implică aproximativ o mie de respondenți. Până în prezent, toate exit poll-urile au arătat diferențe foarte mici față de rezultatul alegerilor, astfel încât au fost considerate ca o reflectare a acestora.
De data aceasta, cercetătorii s-au izbit de o deosebită ostilitate la secțiile de votare, din care au fost, de multe ori, pur și simplu dați afară. Este cunoscut faptul că aceasta s-a întâmplat la indicația Comisiei Electorale de Stat (PKW).

După anunțarea rezultatelor exit poll-ului, s-au stricat serverele. Se putea trece la numărătoarea manuală, care se practica înainte. Mai ales că și așa comisiile teritoriale numără în acest fel, și abia la nivel mai înalt rezultatele sunt introduse în calculatoare. Dar PKW nu a luat decizia corectă. Aceasta se putea face și mai târziu, grăbindu-se astfel numărătoarea, dar lucrurile au mers ca melcul, și, ca urmare, am primit rezultatele tocmai sâmbătă, la șase zile de la alegeri.

Procesul însumării acestora a fost un mare haos: la Szczecin, a ajuns în al doilea tur o persoană care nu candidase; PKW a dat rezultatul pentru voievodatul Świętokrzyskie, deși voturile de acolo încă nu fuseseră numărate; Comisia Electorală Voievodală din Katowice a trimis la PKW două protocoale între care exista o diferență de mai mult de 132 000 de voturi etc. Asemenea haos deschide posibilitatea pentru orice fel de manipulări.

Chiar de la început am fost alertați de numărul foarte mare de nereguli semnalate de participanți și de observatori. Se pare că a fost posibilă influențrea rezultatelor pe calea Internetului. (…) Este demn de amintit lipsa unor informații clare privind felul în care trebuia votat. Broșuricile pe care alegătorii le-au primit la urne nu numai că nu erau însoțite de instrucțiuni precise, dar spoturile emise la televiziuni pe această temă pot fi considerate chiar drept dezinformare.

Și încă de la început s-a dovedit că rezultatele alegerilor diferă de exit poll-uri într-o măsura fără precedent.

Puterea juriștilor
În primul rând, problemele au fost cauzate de căderea sistemului informatic. Față de indignarea generală privind acest fapt, „personalitățile cu autoritate” au răspuns explicând că judecătorii care alcătuiesc PKW nu sunt specialiști în informatică. Ei răspund pentru buna desfășurare a procesului electoral. Dar dacă acesta depinde de programul informatic, care a fost comandat în ultimul moment și nu a fost testat?

Șefii celor trei organe judiciare mai importante din țară, Curtea Constituțională, Curtea Supremă și Curtea Supremă Administrativă, la a căror propunere președintele îi numește pe membrii PKW, au declarat că au încredere deplină în aceștia și în procesului electoral. Cum au putut declara aceasta, neavând nicio perspectivă asupra procedurilor electorale? Ei bine, pe principiul fundamental al celei de-a III-a Republici, în care trebuie să conteze părerea personalităților cu autoritate, mai degrabă decât constatarea empirică. Cel mai departe a mers Președintele Curții Constituționale, Andrzej Rzepliński, atunci când, imediat după demisia PKW, i-a proclamat pe membrii acesteia drept victime și i-a atacat pe oamenii politici din opoziție care, după părerea lui, „anarhizează țara”. Cât despre alegeri, el n-a avut nici o obiecție.

Declarațiile celor mai importante organe ale puterii judecătorești din țară au caracterul unor presiuni asupra instanțelor, care vor aborda plângerile legate de alegeri. Juriștii, mai ales judecătorii celei de-a III-a Republici, constituie o castă deosebită, extrem de compactă în interiorul ei. Acest lucru este demonstrat de lipsa judecării nelegiuirilor acestora din vremea comunismului, precum și de impunitatea judecătorilor, confirmată în mod repetat în timpurile noastre. Reprezentanții de bun-simț ai acestei corporații nu sunt cei care dau tonul în ea. Faptul că la Masa Rotundă a fost declarată inamovibilitatea judecătorilor a dus la transferarea sistemului comunist în noile condiții. Juriștii din acea perioadă au fost cei care i-au numit pe cei noi și i-au format după chipul și asemănarea lor.

Propagandiștii celei de-a III-a Republici preamăresc independența judecătorilor ca find desăvârșirea statului de drept. De fapt, aceasta ar trebui să fie doar un mijloc pentru realizarea unui stat de drept. Iar în privința asta, avem o problemă fundamentală.

PKW a fost prezentată ca un frumos exemplu al continuității. Și într-adevăr, unii dintre judecători care șed în ea, funcționau încă în organele electorale ale regimului comunist.
Specificul sistemului electoral al celei de-a III-a Republici este acela că le atribuie judecătorilor în totalitate supravegherea alegerilor. Așadar, reclamațiile privind desfășurarea acestora, în mod inevitabil, constituie acuzații aduse juriștilor care le supraveghează. Nu trebuie să ne mirăm când colegii acestora care judecă plângeri, chiar în cazuri greu de contestat, declară că neregulile nu au afectat rezultatul alegerilor. Și probabil așa vor răspunde și acuzațiilor din prezent.

Președintele cheamă la ordine
Amploarea haosului și a neregulilor a provocat șoc și confuzie. Au vorbit despre ele chiar și mass-media mainstream. Un important politician PO (Platforma Civică, partidul de guvernământ, NT), ministrul Cezary Grabarczyk, nu a exclus repetarea alegerilor. Doamna prim-ministru a tăcut. Până în momentul în care președintele a luat cuvântul și a declarat că punerea la îndoială a rezultatelor alegerilor ne aruncă în „abisurile nebuniei”. Astfel, a chemat la ordine cele mai importante cercuri formatoare de opinie, mass-media și politicienii. Din acel moment, corul acestora, mai mult sau mai puțin coerent, a început să susțină că problema nu o constituie neregulile electorale, ci politicienii din opoziție, care ne cufundă în nebunie, pentru ca, la focul acesteia, să își coacă friptura cu cinism. Nu să spun că anumiți corifei ai turmei mediatice, cum ar fi Jacek Żakowski, acest Jerzy Urban al celei de-a III-a Republici, nu știau dinainainte din ce trâmbiță se cuvenea să sune. Important este că totalitatea grupurilor care formează cea de-a III-a Republică a fost chemată la ordine și disciplină de Komorowski.

Televiziunile au încetat să mai arate scandaluri electorale, sau le-au redus la detalii ridicole și nesemnificative, care nu sunt nimic în comparație cu amenințarea la adresa democrației reprezentată de Jaroslaw Kaczyński. Așa cum se întâmplă în cea de-a III-a Republică, din nou, totul s-a răsturnat cu susul în jos: adică opoziția, care este garantul funcționării democrației, a fost proclamată drept inamicul principal al acesteia. Astăzi, teza dominantă a propagandei pro-guvernamentale este: cea de-a III-a Republică este un stat democratic, deci punerea la îndoială a rezultatelor alegerilor desfășurate în cadrul ei, indiferent de dovezile existente, este un atac la democrație. Apărarea democrației nu constă în exercitarea controlului asupra corectitudinii alegerilor, ci – dimpotrivă – adoptarea cu umilință a oricărui rezultat anunțat de către organul autorizat. Toate acestea încep să amintească pe viu ceea ce se întâmpla în regimul comunist, sau ceea ce se întâmplă astăzi dincolo de granița noastră de est.

Este adevărat că PKW a demisionat, dar membrii săi au fost apreciați, dacă nu ca victime, măcar ca oameni demni, care își asumă responsabilitatea pentru vini ce nu le aparțin și sunt, oricum, nesemnificative.

Un element suplimentar al problemei este arestarea și urmărirea penală a unor jurnaliști, care relatau ocuparea Biroului PKW. Jurnaliștii au fost selecționați. Nu a fost arestat jurnalistul TVN care relata același incident. Este cert este că această stație urma să îl arate într-un fel convenabil puterii. Au fost arestați acei jurnaliști care lucrează în mass-media critice (nu se știe ce caută printre aceștia corespondentul PAP – e o greșeală sau o chemare la disciplină?) adică au fost utilizate standardele lui Putin. Și din nou, acest lucru se întâmplă cu aprobarea cercurilor dominante formatoare de opinie și mass-media. S-a mai făcut un pas în campania împotriva libertății de informare.

Ipoteze
Ceea ce s-a întâmplat în timpul alegerilor locale este un pas destul de important spre lichidarea democrației în cea de-a III-a Republică. Este dificil de stabilit care a fost cauza haosului de la alegeri. Suntem condamnați să presupunem. Iar ipotezele pe care le putem formula sunt mai multe.

Oare totul a pornit de la incompetența PKW, ai cărei membri își consideră munca drept o sinecură lucrativă? Greșelile lor au reușit să deschidă posibilitatea de acțiune pentru grupurile de escroci politici.

Spre o acțiune planificată ar pleda ceea ce s-a întâmplat la alegerile locale anterioare din Mazovia. Acolo s-au folosit broșurici electorale, și acolo a crescut substanțial numărul de voturi invalidate, care a fost asociat cu rezultat mult mai bun al PSL. Acum, această metodă a fost extinsă la nivelul întregii țări. Nu sunt cam multe astfel de cazuri?

Nu cred că membrii PKW, incompetenți și nu foarte dotați intelectual, ar fi fost autorii unei mari conspirații, dar tocmai de aceea, ei au putut deveni un instrument convenabil pentru jocurile unor specialiști mai performanți.

Acum un an, președintele Comisiei Electorale Centrale a Federației Ruse, numit și „Scamatorul”, pentru că a reușit să calculeze mai mult de 100 % sprijin pentru candidații partidului lui Putin, i-a invitat la Moscova, la o conferință comună, pe membrii PKW. Comunicatul părții ruse a apreciat cooperarea dintre cele două comisii. „În timpul vizitei la Comisia Electorală de la Moscova, la o masă rotundă, participanții la conferință și reprezentanții Comisiei Electorale de la Moscova au discutat aspecte legate de organizarea alegerilor, în special crearea de sisteme electorale în Rusia și Polonia.” La reuniune au participat Stefan Jaworski, președintele PKW, precum și secretarul acesteia, Kazimierz Czaplicki.

Nu vreau să spun că ultimele alegeri sunt rodul acestor întâlniri. Cu toate acestea, dacă membrii PKW sunt atât de proști, încât să se lase jucați în acest fel, atunci ei pot fi manipulați în orice fel de către maeștrii ruși. Aceștia din urmă pot fi interesați de consolidarea partidului pro-rus, care este PSL – nu spun că a participat la aceasta conducerea partidului -, dar, mai presus de toate, pentru de escaladarea tensiunii și haosului în Polonia.

Războiul împotriva democrației
Nu mai puțin importantă decât manipularea alegerilor este reacția față de ea a cercurilor dominante ale celei de-a III-a Republici, cu președintele, guvernul și mass-media. Ei au proclamat că și cele mai legitime contestații aduse rezultatelor alegerilor constituie un atac la democrație. În acest fel, puterea autoritară blochează orice mecanism de control. Ne amintim perfect de aceasta din perioada comunistă. Mă uit prin ediția de luni a Gazetei Wyborcza despre alegeri și nu găsesc niciuna din informațiile șocante care pun sub semnul întrebării rezultatele acestora. În schimb, toată pagina a doua este plină de comentariile unor editorialiști ai Republicii a III-a, cunoscuți și decorați de către președinte, stigmatizând cinismul și nebunia opoziției, care ar vrea să verifice nu-știu-ce. Aceleași persoane, înainte de alegerile din 2007, proclamau fără nicio dovadă că PiS dorește să falsifice alegerile și cereau observatori internaționali. Același lucru se întâmplă în toată mass-media mainstream. Nu este, prin urmare, nici o exagerare în compararea acestora cu propaganda comunistă.

După o turbulență de câteva zile, cercurile dominante au ajuns la concluzia că rețeta succesului este încălzirea la maximum a conflictului intern din țară, astfel încât gândirea să fie înlocuită cu lupta dintre două tabere, în care partida lor are mai multe atu-uri. Prin urmare, avem de-a face cu repetarea strategiei de după Smolensk, care a împiedicat accesul public la adevăr. Astăzi obiectul îl fac alegerile, adică procedura de bază a democrației. Deoarece este imposibil de apărat rațional teza că punerea la îndoială a unor alegeri care, într-un fel sau altul – indiferent, conștient sau nu – au falsificat voința cetățenilor, ar fi un atac asupra democrației, trebuie să se declanșeze un război, în care rațiunea să nu mai aibă vreun cuvânt de spus.

De la începutul celei de-a III-a Republici, creatorii și liderii săi, cu gura plină de democrație, subminează, de fapt, sensul acestei orânduiri. În concepția lor, aceasta trebuie să fie supravegheată de către „personalități cu autoritate”, care sunt situate deasupra opțiunilor publicului general. Acest lucru este însoțit de un dispreț puțin mascat pentru poporul care „nu e destul de matur pentru democrație.” Pedagogia rușinii și dresura corectitudinii politice încearcă să-i creeze un complex de inferioritate, care să determine supunerea față de cercurile dominante și agresiunea împotriva celor care se opun tiraniei statu quo-ului. Astăzi este realizată o etapă de cotitură în aplicarea aceastei strategii, în care alegerile urmează să fie înlocuite de războiul progresului („tinerilor educați din marile orașe”) cu adversarii acestuia.

Dacă guvernanților le reușește această manevră, democrația în Polonia va deveni o păpușă de paie.

Traducere: Anca Cernea

Vezi și:
Haos și fraude la alegerile locale din Polonia. Cine profită?