Născut în 1783 la Turda, Basiliu Rațiu este considerat protopărintele familiei Rațiu, „Pater Patrum Familiae”.
Basiliu, strămoșul liderului PNȚ Ion Rațiu de la a cărui moarte au trecut astăzi 20 ani, a fost prim canonic al mitropoliei greco-catolice a Blajului, colaborator apropiat al primului Mitropolit Alexandru Șterca Șuluțiu, discipol al lui Petru Maior și protopop unit de Turda.
Basiliu Rațiu a fost trimis în judecată de unguri în 1868. Era acuzat de „înaltă trădare”, fiind unul dintre semnatarii „Pronunciamentului de la Blaj”, memoriu prin care liderii românilor ardeleni protestau contra incorporării Transilvaniei în Ungaria.
Când a fost trimis în judecată la 85 de ani, bătrânul canonic al Blajului a spus:
„În Pronunciament nu este decât adevărul. Eu bucuros mor în temniță pentru adevăr.”
În 1868, temându-se de revolte, Curtea Imperială de la Viena a dispus întreruperea procesului.
24 ani mai târziu, nepotul de frate al lui Basiliu Rațiu, Ioan Rațiu, întemeietor și președinte al Partidului Național Român din Transilvania, avea să fie închis în urma Memorandumului din 1892 adresat împăratului Franz Iosef, rămânând și el celebru prin fraza:
„Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, ci se afirmă.”
Nedreptatea
În 1948, comuniștii l-au arestat pe părintele care slujea acolo, Coriolan Sabău, din familia Rațiu. Dorința ctitorului Basiliu Rațiu fusese ca la această biserică să slujească preoți uniți din nobila familie transilvană. Părintele Coriolan Sabău a pătimit 17 ani în închisorile comuniste, fiind trimis apoi cu domiciliu obligatoriu în satul Lupșa de pe Arieș, jud. Alba.
Comuniștii au confiscat Biserica Rățeștilor și au dat-o Bisericii Ortodoxe care nu a retrocedat-o nici până astăzi Bisericii Greco-Catolice.
Amănunte despre acest rușinos moment al istoriei recente găsiți aici:
Prepozitul canonic Basiliu Ratiu – O viata dedicata bisericii si Neamului Romanesc