Ziua de naştere a dictatorului cubanez a stat sub zodia reciclării. Împlinirea a 87 de ani a trecut azi neobservată. Idioţii utili păstrează articolele în şpec pentru momentul morţii lui Castro. Nici Ponta, un admirator, nici Critic Atac nu au menţionat evenimentul, iar Vocea Rusiei a dat o simplă ştire. De la Phenian nu știm nimic, căci veştile de la confraţii lor nord-coreeni vor sosi peste o săptămână. Cu vaporul.

Până și Granma International -varianta cubaneză a Scânteii, o Pravda în spaniolă – foloseşte un reciclabil pentru a onora naşterea lui Castro: un discurs al lui Chavez, dictatorul defunct plâns recent de tovarăşii de la Phenian, Teheran, Minsk, Beijung, Moscova şi de aiurea. În rest – tăcere și pe Granma.

Înțelepciune pe măsura bărbii albe

Dar textul reciclat al lui Chavez e interesant. Doar Păunescu şi Vadim ar fi putut pupa atât de mult pe un spaţiu aşa de mic:

Fidel, cel care totul înțelege, este mai înţelept cu fiecare zi ce trece. Înţelepciunea i-a crescut precum barba-i albă. Fidel Castro este Cezarul demnității și socialismului.

Sau asta:

Chipul tău e gigantic, stă veșnic în faţa istoriei popoarelor noastre, iar de acolo, Fidel, nimeni nu va putea vreodată să te scoată.

Ok, înțelegem asta, dar măcar din casă poa’ să-l scoată? Să se vadă că este viu, că altfel iar intră lumea la bănuieli c-ar sta deja de vorbă cu tovarășii Chavez și Ceaușescu.

Fidel e sârb și nemuritor

Din altă depeșă aflăm că Fidel își dedică timpul îmbunătățirii culturilor agricole, navigării pe internet (deși tovarășul Chavez considera Twitter o „unealtă a terorii”) și primirii din când în când a liderilor de state. Aflăm și despre evenimente mărunte dedicate nașterii dictatorului cubanez: lansarea cărții „Fidel Castro, un soldat al ideilor. Tehnologii și media” și a versiunii în limba spaniolă a lucrării „Nemuritorul Castro și descendența sârbă”. Această din urmă țicneală putea fi rivalizată doar de un Iosif Constantin Drăgan. Pe scurt, jurnalista sârbă Dragoslava Koprivica susține că Fidel are strămoși celți, popor care provine din vechii sârbi, care, la rândul lor, au stăpânit lumea între Atlantic și Pacific în 5508 î.Hr.

Opoziția

Dincolo de delir și nepăsare, lucrurile cu adevărat grave sunt trecute cu vederea.

Clerul din Cuba a ajuns să medieze între regim și societatea asuprită (ce diferență uriașă față de curajul episcopilor polonezi care au confruntat dictatura sovietică și comunistă), Guillermo Farinas a reușit abia curând să iasă din Cuba pentru a-și ridica de la Bruxelles Premiul Saharov ce-i fusese acordat în 2010 (Farinas a făcut de peste 20 de ori în greva foamei în închisorile lui Castro.

În 2010, s-a stins, dupa 80 de zile de grevă a foamei,  Orlando Zapata, un muncitor simplu cubanez, negru (interesant că progresiștii nu menționează niciodată rasismul Partidului Comunist Cubanez), prizonier politic în puşcăriile acestui satrap (am scris atunci acest articol: Eroul discret al opozitiei anti-Castro: Orlando Zapata.)

În Cuba au rămas eroi care înfruntă represiunea „Cezarului demnităţii şi socialismului”. Între aceștia, Doamnele în Alb (Damas de Blanco), curajoasele soții, fiice sau mame ale deținuților politici cubanezi sau medicul catolic, pro-life, Oscar Elias Biscet -cu 12 ani de puşcărie ispășiți din cei 25 la care fusese condamnat și care se află acum în arest la domiciliu.  Dr. Oscar Elias Biscet a fost decorat de Presedintele George W. Bush cu „Presidential Medal of Freedom”, cea mai înaltă decorație civilă americană. La Havana, el a înființat Lawton Foundation for Human Rights, care are un site cu informații valoroase.