FUNDATIA IOAN BARBUS

Ce citim şi de ce? Umanizarea prin reflecţie

De nenumărate ori am avut de răspuns la această întrebare, măcar nouă înşine. Sinceră sau formală, întrebarea ce şi de ce citim ceva anume lansează provocări, incită, este ca un interogatoriu sau un interviu, depinde. Ne şi plictiseşte sau ne enervează când suntem întrebaţi, dar suntem în general curioşi să vedem ce răspunsuri dau alţii.

Mai uşor ar fi să răspund la întrebarea de ce citesc ceva anume. De regulă din curiozitate, dar această regulă se aplică atunci când nu sunt obligat să o fac dintr-un anume interes legat de slujbă. Mă văd ţinând în mână o carte, ziar sau revistă, din întâmplare sau pentru că mi-a fost recomandată de cineva, mamă, amic sau prietenă. Sau pentru că am văzut un articol elogios despre acea carte. Doresc să impresionez? Ei da, sunt la zi cu lectura, sunt în grupul celor ce nu scapă de modernitate, de efemer sau de pasiunea unei zone intelectuale! Nu este cazul meu, era doar o înfloritură, mă voiam în pielea altuia.

Se fac statistici cu privire la lectură şi acestea sunt unele dintre puţinele care ne atrag atenţia. Citim din ce în ce mai mult în format electronic, viaţa în reţeaua-reţelelor pulsează, se multiplică, ne divide sau ne ajută să nu ne simţim singuri, da, să nu fim marginalizaţi. Sala de lectură a unei biblioteci sau metroul, trenul, cititul în parc sau în autobuz creează un tip de solidaritate, de înţelegere, de simpatie. Monitorul este o cale către lipsa de consens în privinţa lecturii, chiar cititul este altfel. Dar şi lectura unui anume tip de publicaţie este de discutat. De câte ori n-am auzit întrebarea: „Cum de citeşti mizeria-porcăria-tâmpenia asta?” Cu referinţă la un nume de revistă sau de ziar, să zicem dintr-o zonă marginală a politicii sau a moralei.

Mai uşor este dacă am rămâne în spaţiul cărţilor. Ele sunt de bază, lectura ca generalitate duce şi la reclamele de pe autobuze, ce dau un sens doar activităţii de publicitate, nu şi pentru o construcţie interioară. Cultură urbană propune şi noutăţi, de exemplu stencils-urile, pe care le privim cu curiozitate, cel puţin. Unele ating culmi de noutate şi ingeniozitate, sunt o altă expresie artistică, cine ştie…

Dar eu, cât citesc şi ce citesc? Sunt mulţumit de cât citesc? Păi, destul de greu să dau doar un singur răspuns. Aşa cum fac şi alţii, dau vina pe puţinătatea timpului pentru a mă justifica. Sunt oare aşa de multe oferte sau nu mă organizez cum ar trebui, pierd timpul citind sau îl pierd când nu citesc cutare sau cutare, asta sau ailaltă. Am încercat şi audiobook-urile, de accord şi cu acestea, când sunt în mişcare, în trafic, prefer însă atunci când nu sunt responsabil cu condusul. Deci audiobook-urile – aflate la interfaţa dintre teatru radiofonic şi literatură – sunt cel mai puţin favorizate în cazul meu, asta este. Unora li s-ar părea că citesc enorm, dar mă ştiu un leneş sau un pigmeu pe lângă alţii. Ar trebui să fim sinceri în lectură, pentru că fiind liberi să alegem ce, avem libertatea şi în ceea ce priveşte cantitatea. Calitatea lecturilor – ce depinde de carte şi de actul reflecţiei asupra a ceea ce citim – asta este altă poveste.

Oricum, cumpăr mult mai multe cărţi decât reuşesc să citesc efectiv. Mereu amânate sau întârziate, lecturile se răzbună în felul lor. Ne dau satisfacţiile mai târziu sau mult prea târziu, dezamăgirea nu prea intră în statistici sau se uită. Acum câţiva ani m-a uimit când cineva făcea observaţia că au cam dispărut bibliotecile personale din apartamente sau case. Lumea se uită la televizor, numărul de canale a crescut la 10, iată că la obor s-au vândut 500 de biblioteci personale. Numărul de canale prin cablu a ajuns la 30, raportul (nu îl veţi găsi, este inventat) sec al vânzărilor de biblioteci din obor spune: 5000 de biblioteci. Dar cine ar cumpăra acele cărţi? Dacă dispar 1000 de biblioteci personale, poate că din ele se salvează 1000-1500 de volume, cumpărate de persoane induioşate de titlurile volumelor din alte vremuri. Obor, talcioc, second-hand, buchinişti, acesta este ultimul drum sau o renaştere?

Eu, la capitolul ultima carte citită: „Eichman la Ierusalim. Raport asupra banalităţii răului” de Hannah Arendt. Cea mai importantă lectură din ultimii 5 ani: „Divina Comedie” de Dante Aligheri. Cele mai slabe lecturi? De „spanacuri” am parte mai des decât aş vrea să recunosc. Deh, orgoliul!

Chiar, cum ar fi primit de politicieni intr-un formular de CV o întrebare de tipul: ce aţi citit în ultimii 5 ani? Oare ce răspunsuri s-ar da? Mă cutremur când mă gândesc la ai „noştri”. Dacă ar fi raspunsuri sincere şi nu fabricate de un departament de Public Relations.

Dar voi? Ce citiţi acum? Ce aţi citit interesant? Fără rubrica ultimilor 5 ani. Era o glumă despre politicieni.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Daniel Francesco

Daniel Francesco

15 comentarii

  1. Grădinariu
    24 iunie 2008

    Ce-s alea stencils-uri?
    Nu ştiu cum e cu televiziunea prin cablu, dar eu pe InterNet văd tot mai mulţi oameni care spun că s-au plictisit de televizor. Şi mie mi s-a întâmplat anul trecut să deschid televizorul cândva prin octombrie şi să-mi dau seama pe loc că n-o mai făcusem din… primăvară. De vină erau blogurile (nu şi al vostru, că l-am găsit toamna). În afară de bloguri şi ce învăţ pentru bacalaureat, mă chinuiesc acum să citesc o carte a lui Makine, „Recviem pentru Est”. Dar mă chinuiesc serios. Am început-o prin mai, dar a venit olimpiada naţională de filozofie. Am început-o din nou în timpul olimpiadei, că mă plictiseam pe-acolo. Odată revenit acasă, iar am luat-o de la capăt, dar veneau „ascultările” de dinainte de încheierea mediilor. Acuma vreau s-o iau de la capăt după bac, da’ bine, ca s-o şi termin. Mi-au venit la uşă vreo două numere din revista „Ferma”, la care-s abonat şi pe care de obicei o citeam în ziua când îmi era adusă, care stau neatinse în foliile, aşteptând tot încheierea Măreţului Examen. Am primit la sfârşit de an şcolar vreo şase cărţi de literatură contemporană din colecţia „Cotidianul”, şi de la profesoara de filozofie o lucrare despre judeţul meu, semnată de un profesor din liceu. Aşa că ştiţi şi ce-o să citesc vara asta. ????

  2. emil
    24 iunie 2008

    Gradinariu. „Stencil” e o tehnica de desen care presupune folosirea unei matrite pentru realizarea de imagini. Matrita poate fi foarte simpla sau complexa, important este ca imaginea devine apoi usor de reprodus. De obicei, „stencil images” sint in alb si negru sau un set limitat de culori, pentru a permite desenului propriu zis sa fie cit se poate de clar.

  3. emma
    24 iunie 2008

    decamerone > giovanni boccaccio .

  4. emil
    24 iunie 2008

    Si cum te descurci, cum ti se pare? Eu am citit bucati prin facultate. Aveam citeva carti pe care le citeam in paralel si Decameronul nu am apucat sa-l termin.

    Acum citesc (ce obicei prost, dar mi-e greu sa ma dezobisnuiesc) vreo 3 carti pe care nu reusesc sa le termin odata. Una despre parintii fondatori ai Americii, o carte eseu despre Iisus care porneste de la premiza ca „what would Jesus do” este o intrebare gresita intrucit nici un parinte nu ar vrea ca propriul copil sa se comporte ca Iisus si de aici dezvolta o serie de idei interesante despre mostenirea pe care ne-a lasat-o Iisus, si autobiografia lui Ayaan Hirsi Ali.

    Revin. Am de citit si scris o groaza de cod acum :-0

  5. bugsy
    24 iunie 2008

    1. „Eight questions people ask about Judaism” – Dennis Prager & Joseph Telushkin
    (ptr. ca ma intereseaza subiectul);
    2. „Lada fermecata” – Bernard Malamud (din Colectiile Cotidianul)
    (ptr. ca imi place cum scrie autorul)
    3. „Idele lui Marte” – Thorton Wilder
    (ptr. ca mi/a fost recomandata)

    si o (re)citire: „Punctul critic. Cum lucruri mici pot provoca schimbari de proportii” – Malcom Gladwell (ptr. ca este exceptionala)

  6. emma
    24 iunie 2008

    l-am citit in gymnasium se intelege ca posibilitatile mele au fost mai limitate si atentia pe care am daruit-o lui boccaccio. mie imi plac cateva aspecte din viata de held ( erou) psyhologic punctate . boccaccio in schimb a fost se pare foarte influentat stilistic de rhetorica latina . in primul rand am citit putin despre viata humanistului si perioada florentina .faptul ca a obtinut o catedra pentru greaca veche in florenta . ciuma , etc .
    sa stii ca si mie imi merge la fel . in special cu italienii . cand ajung la un asa numit puncto morte – in pun la o parte si ma dedic picturii . s-ar putea ca si acum sa il combin cu epoca renaissance .
    cateodata sunt restanta cu o sumedie de lecturi insa nu ma simt intotdeauna capabila . de aceea cred ca tuturor ne merge la . mai mult sau mai putin .

  7. emma
    24 iunie 2008

    ???? hihihi … corectare ????

  8. emma
    24 iunie 2008

    aaa… mi-au disparut cuvintele :
    -ai
    -sumedenie
    -fel

    le-am incadrat in niste zeichen … si voila s-au pulverizat .

    ????

  9. emma
    24 iunie 2008

    apropos, cine este – dan puric – asta ? am gasit cate ceva despre el intr-un forum roman – german – dar cum este privit national .
    m-am razvratit la o recenzie despre carte lui cu un puternic „feeling” religios si extrem evlavioso-bisericos-ortodox .

    danke !
    te intreb pe tine ca tu esti in toate informat mai ales cu liga nationalilor.

  10. emma
    24 iunie 2008

    vin maine ca sunt cam k.o.
    salutari la @ … si o seara buna .

  11. costin
    24 iunie 2008

    uite emma, o conferinta de-a lui Dan Puric. Scrie si joaca teatru. Are spectacole cu f mare succes in toata lumea. Uite-te la conferinta si te vei lamuri. Eu sint mare fan.

    http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/549/Dan_Puric_Identitatea_poporului_roman

  12. Tiberiu Florea
    24 iunie 2008

    „Oricum, cumpăr mult mai multe cărţi decât reuşesc să citesc efectiv.”

    „Acum citesc (ce obicei prost, dar mi-e greu sa ma dezobisnuiesc) vreo 3 carti pe care nu reusesc sa le termin odata.”

    Sună foarte familiar… Eu încă n-am reuşit să rezolv problema avalanşei informaţionale. Dacă într-o librărie mă limitează paralele disponibile, acum cu BitTorrent şi cu multe reviste care pun articolele online închid mereu calculatorul cu tab-uri de Firefox şi pdf-uri deschise pe care le reiau la acelaşi nivel superficial data viitoare, şi rămâne prea puţin timp pentru lectura tradiţională şi profundă…

    Nici nu vreau să mă gândesc câte cărţi pe hârtie am în curs de citire… Cred că ar trebui să mai adaug una despre stabilirea priorităţilor şi una despre time management. ????

  13. Imperialistu'
    24 iunie 2008

    Eu nu am reusit niciodata sa citesc mai multe carti in acelasi timp. Am incercat, de mai multe ori, dar se pare ca la mine nu merge. Trebuie luate pe rand, altfel imi bat joc de lectura. Sigur, mai frunzaresc si alte carti, dar daca nu ma concentrez pe una, sunt pierdut. In ceea ce priveste managementul timpului, e destul de trist atunci cand contabilizezi timpul pierdut aiurea si iti dai seama ce ai fi putut face cu el. Multe carti au ramas necitite pentru ca am irosit timpul cu activitati stupide (discutii interminabile cu prostii Patriei pe forumuri, computer games, anyone? ) ori pentru ca nu am avut stare de altceva decat ascultat muzica.

    Azi m-am intors in capitala cu vreo 3 carti: Pnin de Nabokov, Athenee Palace de R. G. Waldeck si Castelul de Kafka. Pnin e reinceputa, nu am reusit sa o duc pana la capat pana acum; ar cam fi cazul. Va urma probabil Castelul, terminand cu descrierea lui Waldeck a unei Romanii in plina disolutie (anul de gratie 1940). Tare sunt curios daca duminica sunt gata.

  14. emil
    24 iunie 2008

    Francesco, intrebarea ta m-a determinat sa merg mult in trecut. Sigur, ca tinar si adult m-au impresionat Dostoievski, Rilke, Marquez, Thomas Mann, Faulkner si multi altii. The usual suspects, cum s-ar zice. Insa in copilarie si adolescenta timpurie am citit si recitit doua carti de atitea ori incit sigur si-au lasat amprenta asupra mea. Nu ma hazardez sa speculez cum, nu ma omor dupa psihanaliza, dar e vorba de Cei Trei Muschetari si Basmele Fratilor Grimm. Pe astia i-am facut ferfenita.

  15. Grădinariu
    24 iunie 2008

    În mai frageda copilărie, mă omoram după poveşti nemuritoare. Aveam o antologie de poveşti şi basme pe care am citit-o de douăzeci de ori. Cât era maică-mea plecată de acasă, ca să nu ştie ce făceam. Dar singurul pe care l-am făcut ferfeniţă a fost Jules Verne, care scria tot un fel de poveşti nemuritoare, doar mai ştiinţifice. Apoi, de unde scriam poezii religioase, am început să-l imit pe Jules Verne. Nici nu-i de mirare că la primul concurs literar din afara municipiului, de prin clasa a şasea, la care am participat, am luat locul întâi la secţiunea „reportaj”, deşi trimisesem la toate categoriile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

„Sunt multe speranțe că chiar anul acesta, România se poate califica pentru Visa Waiver și ca să facă asta, cer oamenilor care mă ascultă astăzi ca ei sau prietenii lor, care se duc să aplice pentru o viză, să fie siguri că au toate documentele în orgine”,  spune domnul Adrian Zuckerman, ambasadorul american (2019-2021) numit …

aMBASADOR SUA LA BUCUREȘTI 2019 - 2021 administrația TRUMP - VISA WAIVER -
Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian