Chiar așa, ce rost are să lupți împotriva totalitarismului și crimei când metroul e plin de manspreading?
Și oricum comunismul a fost o idee bună, chiar dacă nu atât de bună pentru cei 100.000.000 de oameni omorâți în numele lui.
Urmăresc de câteva zile câțiva profesori de la SNSPA, UB, UBB Cluj etc și văd că principalele lor preocupări sunt lupta împotriva celor care strâmbă din nas la corectitudinea politică și relativizarea terorismului islamic. (LE: Asta se întâmpla în preajma atentatelor teroriste islamiste din Europa, din vara 2016.) Unul dintre ei, de la UBB, Călin Goină, duce muncă de convingere ca să lamurească prostimea că sacrificiile umane și canibalismul practicate de azteci nu fac din ei o barbarie, o cultură inferioară. Toate culturile sunt egale, și Bush a dat cu bomba în Irak.
Altul, de la Univeristatea București, Claudiu Tufiș, înjura de zor la Patapieivici, Liiceanu, Pleșu și Papahagi, pentru că sunt „ultra-conservaori” și „înapoiați”.
Pe bani de la buget.
Când scuzi barbaria și o pui pe picior de egalitate cu civilizația, înseamna că ai făcut o alegere, ai ales barbaria.
În anii 20-30, majoritatea intelectualilor își spuneau „progresiști”. Iar atunci „progresist” era să fii fascist – deci mulți erau fasciști, pentru că așa era cool și de avangrdă; Hitler era un „progresist” care a depășit mentalitățile înapoiate burgheze; generatia 68 își spunea „progresistă” lăudând Gulagul și ridicându-i osanale lui Mao, cel mai mare criminal din istorie. Anticomunismul era de la coada vacii.
Azi tonul îl dau progresiștii de rit nou, relativiștii postmoderni, care privesc răul în față și spun că e un construct social. Teroristul e deprimat, sărac și singur, victima e urmașul exploatatorilor coloniali și a luptat în războiul din Irak.
Din progres, în progres, până la Soluția Finală (și Epoca de piatră).
Universitățile de stat, plătite din taxele tuturor, sunt pline de profesori „progresiști”, fiecare cu ochelarii de cal bine sudați pe cap și cu propria manufactură de ochelari de cal, pentru studenți.
Întrebați de atentatele islamice, scot fum împotriva celor care condamnă corectitudinea politică, care sunt mai răi ca teroriștii. Cel puțin merită mai multe postări pe Facebook.
Între timp, Bruxelul și Franta sunt, de jumătate de an, în stare de alertă.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
3 Comments
liv stomer
2 August 2016„Iar universitățile (de stat, plătite din taxele tuturor) sunt pline de profesori „progresiști”” – ma rog, ar trebui precizat – universitatile umaniste. La cele tehnice, nu e timp sa se discute asemenea tampenii, aia totusi sunt prea ocupati cu lucruri serioase – cum sa construiasca masini si case mai bune si mai trainice in care sa stea progresistii.
Alin
2 August 2016Goina asta e ametzit rau de cap :))
am impresia ca astora li se rupe – nu ma mir, stau si freaca menta pe bani de la buget si se duc la studenti si fac pe profunzii dand ochii peste cap cu nu stiu ce trib gasit prin Amazon.
Daca ar fi antropolog adevarat s-ar duce la un trib de canibali sa-l faca aia friptura, ca singurul lucru bun la el e ca are niste proteina.
A propos, ar trebui sa facem o pagina impotriva canibalilor ca nu sunt vegani. Asta trebuia sa fie argumentul impotriva lui Gaina.
Costin Andrieş
2 August 2016Printre cei mai agresivi si consecventi doctori/doctoranzi adepti ai curentului neo-Roncist, adica cei mai repede injuratori de Liiceanu, Plesu, Patapievici si altii, sunt (din ce am observat, fara sa caut prea mult) in primul rand trei (selectionati pe criterii de varsta ‘round 40’s, progresisti, curatei, #maibunicaei):
– dr Claudiu Tufis, lector la Universitatea Bucuresti ( bantuia pe la M10 in campania din 2014);
– dr Calin Goina, sperantza academica la UBB Cluj;
– dr Ruxandra Ivan, o dna/dsoara de la Militia Spirituala si conferentiar la Univ. Bucuresti.
Roncea e un mitocan mai de cartier, asa, dar astia sunt umblati prin strainataturi, cu studii, diplome, pretentii, sampon si gel de dus, dar cu glume la fel de groase despre aceiasi oameni.