Fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu, a fost condamnat definitiv, miercuri, de Înalta Curte de Casație și Justitie, la 20 de ani de inchisoare. Tatăl Ancăi Cernea și bunicul din partea memei au fost două dintre victimele lui Vișinescu de la Râmnicu Sărat. De asemenea și persoane foarte apropiate de familia Bărbuș, Camil Demetrescu și Radu Niculescu Buzești au fost închiși la Râmnicu Sărat.

Vă spun sincer, eu nu mă asteptam la ceva senzațional. Plecasem destul de calmă la Înalta Curte. Ce m-a surprins este acea opinie separată. Dacă ar fi fost doi judecători, s-ar fi răsturnat sentința Curții de Apel. Noi am sperat că prin înnoirea generațiilor și prin reforma care s-a făcut cu atâta greutate și atâtea războaie, acum începe să se vadă o rază de lumină și acest proces ar fi fost o promisiune în acest sens. Înseamnă că persoana care a dat această opinie separată e mai tânără decât mine și vedeți că mentalitățile nu s-au schimbat.

Condamnarea contează mult. Deși e tardiv, deși e prea puțin, deși ar fi trebuit să se întâmple acest lucru din ’89 sau ’90, ar fi fost mult mai bine pentru societatea româneasca dacă se întâmpla așa, totuși, contează foarte mult.

Vișinescu nu este un gardian de rând, este foarte reprezentativ pentru cruzimea și brutalitatea a ceea ce a însemnat regimul comunist. Comisia Tismăneanu a evaluat două milioane de arestați. Două milioane din 16 milioane înseamnă enorm de mult. Îmi imaginez cum ar fi putut să arate România dacă acești oameni ar mai fi putut să conducă țara.

Banii primiți ca despăgubire nu compensează suferințele, dar vrem să-i folosim în cadrul fundației Ioan Barbuș, creată în memoria tatălui meu cu mai mulți ani în urmă. Vrem să facem mai mult pentru păstrarea memoriei eroilor de la Râmnicu Sărat, pentru că noi nu îi privim doar ca victime, pentru noi sunt repere, ei ne-au format ca oameni. Este un patrimoniu al statului românesc.

Dar, până acum, statul nu a făcut nimic pentru ei. E important pentru societate să avem modele. România nu are o politică istorică. Noi trebuie să ne referim mereu la acești lideri care au fost democratici din perioada interbelică, atunci când toată lumea înnebunise și ori erau bolșevici, ori erau fasciști, în lumea întreagă. A fost închiși la Râmnicu Sărat oameni care se opuseseră regimului militar, alianței cu Germania, oricărei forme de extremism, fascism sau comunism, practic pentru asta au suferit. Ei reprezintă o referință foarte importantă care trebuie redată.

Nu știu de ce 25 de ani nu s-a putut face nimic și deodată s-a făcut. Inițial nu părea să ducă spre o condamnare. Dar am avut surpriza să constat seriozitatea abordării Curții de Apel. Lucrurile au făst făcute foarte serios. Atunci când se dorește, se poate. Să sperăm că e un precedent și va fi urmat de procese pentru mineriade și revoluția din ’89.

Referitor la IICCMER și Andrei Muraru – sunt unele lucruri care fac parte din îndatorirea IICCMER, ca instituție de stat, plătită, dar există și alte lucruri care țin de zelul cuiva care are nevoie de o trambulină pentru carieră. Acestea sunt lucruri care trebuie distinse. Denunțul făcut de IICCMER e foarte limitat, nu știu de ce a fost judeat Vișinescu doar pentru Râmnicu Sărat, el nu a acționat doar acolo. A acționat și la Jilava, a acționat și la Mislea.

Au existat și alții care au lucrat cu Vișinescu, nu a fost un torționar privat, a fost supus unor superiori. A venit un domn care i-a fost mentor de învățământ politic, care a depus mărturie în favoarea lui, încercând să îl apere. Pe acel domn nu l-a întrebat nimeni nimic. Sunt multe fire pe care nu s-a mers, care ar fi ținut de pregătirea dosarului.

Mai sunt și alte lucruri de spus. IICCMER lucrează într-o strânsă colaborare cu Fundația Konrad Adenauer. E o fundație germană, dar care nu e privată, ci e o fundație care are legătură cu landurile și bugeturile Germaniei. România trebuie să aibă o politică istorică a ei, nu e cazul ca la conducerea unui institut să fie numit cineva în consultare cu o fundație străină. Funadația Konrad Adenauer, desigur, e generoasă și a sprijinit IICCMER-ul, dar mă tem aici e o agendă care nu e îndreptată în mod necesar spre servirea intereselor noastre naționale.

Legat de celalte cazuri ale torționarilor, precum cel al lui Ion Ficior, să sperăm că vor merge lucrurile repede. Mă gândesc și la modul de continuare al acestor lucruri. Acum s-a ajuns la concluzia că faptele lui Vișinescu sunt crime și că victimele lui sunt eroi. Atunci, mai departe ar trebui conștientizată lumea. În alte țări, precum Polonia, se fac chiar și filme artistice despre eroii care au luptat împotriva comunismului.

Tata și bunicul meu erau oameni deschiși, vorbăreți și veseli, la fel și prietenii lor. Nu vă puteati închipui că ei au putut sa-si pastreze echilibrul, dupa lucrurile care se află acum de la Râmnicu Sărat. Ei vorbeau adesea de inchisoare, vorbeau de colegii lor, vorbeau de lucruri interesante întâmplate acolo, vorbeau despre conferințe de Aiud. Foarte rar vorbeau despre torționari și gardieni. Nu-i preocupau oamenii ăștia. Dar unele nume reveneau foarte des. Vișinescu era printre ele. Mai era Ciolpanu de la Sighet și Țurcanu de la Pitești.

Despre declarația lui Vișinescu, despre faptul că alte persoane l-au trimis acolo la Râmnicu Sărat, Vișinescu are parțial dreptate. Eu sunt de acord să se extindă cercetările și asupra celor care poate mai sunt în viață si au participat la decizia politică. Dar Vișinescu a fost un om deosebit de zelos și a fost selectat pentru asta. Au fost si alte candidaturi, pe langă candidatura lui, dar Securitatea, după vechimea lui acumulată la Jilava și la Mislea a considerat că el este omul cel mai potrivit ca să extermine acești lideri selectați.

În timpul cât a condus penitenciarul, Vișinescu a fost avansat și chiar decorat, asta însemnă că și-a îndeplinit atributiunile, chiar cu exces de zel, ceea ce, de altfel, povesteau și părinții mei. Lucrurile au fost îngrozitoare în toate penitenciarele comuniste din România, dar Râmnicu Sărat a fost un fenomen deosebit, prin izolare, deținuții nu-și puteau auzi vocea, frigul, foamea… bătăile și cu și fără pretext, lipsa îngrijirii medicale.

Citiți și:

• Anca Cernea: In ce Romanie vrem sa traim? Romania lui Ion Mihalache, sau Romania lui Visinescu?
• Procesele criminalilor comunişti: o şansă pentru dreptate
• Anca Cernea despre Procesul Vișinescu și incompetența IICCMER