FUNDATIA IOAN BARBUS

Corectitudinea politică, ideologia filistinismului progresist

Corectitudinea politică nu mai este un fenomen care ține strict de Occident. Nu mai este întâlnită doar în filmele americane sau în experiențele individuale de peste hotare. Ea poate fi văzută la lucru în studiourile media sau în publicații, în instituții de stat precum Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), în numeroase universități și chiar și în unele licee (a se vedea, de ex., Liceul Coșbuc din București, parte a avangardei LGBT din România) și școli. Promovată de o constelație de organizații non-guvernamentale de stânga și importante centre mass-media, corectitudinea politică este construită, încetul cu încetul, ca ideologia dominantă din spațiul public românesc.

Deși ezită să o spună direct, reprezentanții political correctness se consideră parte a unei elite socio-politice care are datoria morală de a schimba fundamental societatea pe care este destinată să o conducă spre „inevitabilul” Progres. Misiunea lor presupune modificarea realității potrivit preceptelor avansate de Noua Stângă, o ramură radicală a socialismului care a redefinit lupta de clasă ca un conflict între rase, culturi, sexe și orientări sexuale.

Adevărata toleranță este evacuată pas cu pas din zona publică, fiind redefinită de marxismul cultural din „acceptare” în „îmbrățișare necondiționată”. Tolerant nu mai este cel care își suportă cu stoicism semenii, indiferent de părerea pe care o are despre ei sau viața pe care o duc. Corectitudinea politică îi somează pe toți să își însușească degrabă valorile grupurilor de „victime ale discriminării”. Refuzul de a se conforma cu pretențiile sale poate aduce cu sine dezlănțuirea elitei „emancipatoare” și a tuturor instituțiilor media și de stat pe care le controlează ori influențează. Majoritatea pretins intolerantă a țării este supusă astfel unei forme de reeducare ce îmbină pedepse instituționale marca CNCD, cursuri de „sensibilizare” la discriminare (reală, dar mai ales imaginară) din societate și campanii de desființare mediatică menite a institui frică și dublugândit printre toți cei care nu gândesc „corect”.

Scriitorul englez George Orwell, el însuși un om de stânga, a descris încă din prima jumătate a secolului trecut pericolul pe care îl prezintă o putere totalitară hotărâtă să combată orice manifestare a gândirii independente. Stalinismul sovietic, modelul folosit pentru lumea totalitară imaginată de Orwell, poate fi considerat și sursa de inspirație pentru corectitudinea politică. Descrierea făcută de scriitorul englez pentru discursul mincinos ideologizat, dublulimbajul sau „Nouvorbă”, trece prin explicarea conceptului de „dublugândit” și a pedepselor instituite pentru „crimăgândit”, păcatul de a avea gânduri contrare ideologiei oficiale. Ea ne poate ajuta să înțelegem political correctness, un fenomen nociv pentru gândire și libertate care mizează pe supraveghere permanentă, interzicerea gândurilor „greșite” și reeducare printr-o formă de dresaj mental, instituită încă de la cea mai mică vârstă.

1984
Eric Arthur Blair, mai cunoscut sub pseudonimul său, George Orwell.
Eric Arthur Blair, mai cunoscut sub pseudonimul său, George Orwell.

Fiecare membru al Partidului trăiește, de la naștere până la moarte, sub ochii Poliției Gândirii. Chiar și când este singur, el nu poate avea niciodată certitudinea că este, într-adevăr, singur. Oriunde s-ar afla, indiferent dacă doarme, dacă este treaz, dacă muncește sau se odihnește, în baia sau în patul său, el poate fi inspectat fără a ști dinainte și fără a ști nici măcar că este inspectat. Nimic din ceea ce face el nu este lipsit de importanță. Prieteniile sale, distracțiile, comportamentul față de soție și copii, expresia feței când se găsește singur, cuvintele pe care le șoptește în somn, până și mișcările specifice ale corpului – toate îi sunt studiate intens. Nu numai orice faptă vizibil greșită, dar și orice excentricitate, oricât de măruntă, orice modificare a obiceiurilor, orice tic nervos care ar putea fi simptomul unui conflict interior – orice îi va fi, cu siguranță, detectat până la urmă. El nu are nici cea mai mică libertate de opțiune, în nici o direcție.

Pe de altă parte, însă, actele lui nu sunt reglementate de nici o lege și de nici un cod de conduită limpede formulat pentru că în Oceania (statul fictiv unde are loc acțiunea din 1984 n.r.) nu există legi. Gânduri și fapte care, atunci când sunt descoperite, înseamnă moarte sigură nu sunt, în realitate, interzise formal, iar nesfârșitele epurări, ridicările, tortutările, arestările și vaporizările nu sunt aplicate pentru a pedepsi vreo fărădelege comisă cu adevărat, ci au numai rolul de a elimina persoanele care ar putea, eventual, comite o fărădelege cândva în viitor.

Unui membru al Partidului se cere să aibă, pe lângă opiniile corecte, și instinctele corecte. Multe dintre convingerile sau atitudinile așteptate din partea lui nu sunt nicăieri formulate clar și nici nu ar putea fi formulate fără a scoate la iveală inerentele contradicțiile ale SOCENG-ului (socialismul englez n.r.). Dacă este o persoană care prin propria-i natură are o gândire ortodoxă – în Nouvorbă, dacă este bungânditor -, el va ști, în orice situație și fără nevoia de a mai gândi, care este justa convingere sau sentimentul preferabil. În orice caz, el posedă, încă din copilărie, un complex antrenament intelectual definit, în Nouvorbă, de termenii crimăstop, albnegru și dublugândit, care îl ajută să nu poată și să nici nu dorească să cugete prea profund asupra unici unei probleme.

[…]

În această disciplină, prima și cea mai simplă normă, care poate fi insuflată și copiilor mici, se numește, în Nouvorbă, crimăstop. Acest termen definește facultatea de a te opri brusc, parcă din instinct, în pragul oricărui gând primejdios. Tot aici intră și capacitatea de a nu înțelege analogiile, de a nu surprinde erorile logice, de a nu înțelege nici cele mai simple argumente, dacă acestea contravin SOCENG-ului, și de a simți plictiseală și repulsie în fața oricăprui proces de gândire care ar putea, eventual, conduce într-o direcție considerată eretică. Altfel spus, crimăstop înseamnă prostie protectoare. Dar prostia nu ajunge; dimpotrivă, ortodoxia, în sensul deplin al cuvântului, cere un control total asupra propriilor procesede gândire, similar cu cel al unui contorsionist asupra trupului său.

[…]

Cuvântul-cheie este albnegru. Asemenea altor cuvinte din Nouvorbă, și acesta are două sensuri reciproc opuse. Când se aplică unui oponent, înseamnă a pretinde cu nerușinare că albul este negru, contrazicând bunul-simț. La un membru al Partidului, înseamnă acea voință loială de a afirma că albul este negru, dacă disciplina de Partid cere acest lucru. Dar nu numai atât: mai înseamnă și capacitatea de a crede că albul este negru și, încă mai mult, de a ști că albul este negru, uitând că ai fi putut vreodată să crezi sau să știi altceva în legătură cu albul și negrul. Acest lucru necesită o neîncetată modificare a trecutului, pe care o face posibilă numai acel sistem de gândire supraordonat tuturor celorlalte și cunoscut în Nouvorbă drept dublugândit.

[…]

Dublugânditul este capacitatea de a stoca în minte, concomitent, două convingeri care se exclud reciproc și de a le îmbrățișa pe amândouă în același timp. Un gânditor al Partidului știe în ce direcție trebuie să-și modifice amintirile; prin însuși acest lucru, el este conștient că joacă feste realității; dar, prin intermediul dublugânditului, el se și auto-asigură că realitatea nu a fost violată. Acest întreg proces trebuie să fie și conștient, altminteri nu s-ar desfășura cu precizia necesară, și inconștient, altfel ar atrage după sine un sentiment de falsitate la început, apoi de vinovăție.

[…]

Așa stând lucrurile, este neapărat necesar să spui minciuni frustrate și totuși să le crezi cu toată sinceritatea, să uiți orice a devenit nedorit și, pe urmă, dacă acel lucru revine la lumină, să-l readuci din uitare exact pentru atâta timp cât ți se cere, să negi existența realității obiective și să nu încetezi, nici o clipă, a ține cont de realitatea pe care o negi. Chiar și folosirea termenului dublugândit presupune exercitarea dublugânditului, pentru că, rostind cuvântul, recunoști implicit că sucești realitatea; printr-un nou proces de dublugândit anulezi această recunoaștere, și așa mai departe, la infinit, minciuna fiind mereu cu un pas înaintea adevărului.

George Orwell – O mie nouă sute optzeci și patru, p. 261-266, 2002, Editura Polirom

Întocmai ca atotputernicul Partid din cartea lui Orwell, corectitudinea politică este o zeitate geloasă ce nu suportă alteritatea. Principiile generoase clamate pentru „masele oprimate” nu se extind și dușmanilor ideologici. Diversitatea apărată este una prin excelență progresistă – opiniile incorecte politic nu sunt acceptate, gândirea „defectă” este „corectată”, iar inamicii „ideologiei toleranței” sunt distruși. În cuvintele lui Horia-Roman Patapievici, corectitudinea politică nu este nimic altceva decât ideologia filistinismului progresist.

Omul recent

Corectitudinea politică – cea mai recentă reacție de înregimentare, de cartelare sectară și de ripostă politică a vechiului filistinism, pe care tradiționala alianță dintre prostie, îngustime de spirit și resentiment o ridică împotriva tuturor manifestărilor de nonconformism, de spontaneitate și de bogăție necenzurată a vieții. Nou este doar faptul că ura înverșunată față de non-conformiști pe care o resimt promotorii corectitudinii politice poate fi azi, în sfârșit, organizată în așa fel încât să fie recunoscută și organizată de stat. De aici și deosebirea dintre vechii filistini și noii filistini, corecții politic – primii aveau complexe de inferioritate, ultimii le-au depășit.

Dominanta emotivă a vechilor filistini era defensiva jenată. A celor noi este superficialitatea agresivă și intrepidă. Noii filistini se lasă conduși de certitudinea triumfătoare că astăzi, în lumea noastră recentă, qua corecți politic, ei se pot arăta mărginiți, meschini, invidioși, oportuniști și lipsiți de simțul umorului cu conștiința că sunt progresiști, că îngustimea lor de spirit este în avangarda istoriei și, mai ales, cu sentimentul că se pot arăta așa cum sunt, qua filistini, fără jenă – ceea ce pentru ei înseamnă numai „fără teama de a mai fi considerați ca atare”.

horia roman patapievici

Atunci când aderă fanatic la corpul secularizant al acestei noi religii civile, care joacă azi rolul unei noi pensée unique, toți corecții politic nutresc speranța că propria lor mediocritate, bine încadrată sectar și sustrasă criticii, va fi mai puțin vizibilă și, mai mult, că aceasta va putea fi chiar selecționată, qua mediocritate, înaintea tuturor talentelor și inteligențelor ieșite din normă, reușind ca prin această descurajare generală să dea, în cele din urmă, însăși regula viitorului – o regulă în care dreptatea se va face prin eliminarea tuturor diferențelor considerate ca fiind ofensatoare pentru mediocri.

Corectitudine politică este, în fond, alianța dintre un filistinism care caută să-și mascheze filistinismul prin îmbrățișarea cauzelor progresiste și un activism social care caută să niveleze umanitatea pretinzând că încurajează diversitatea. Alianța dintre mediocritatea vicleană dintotdeauna și umanitarismul militant de azi: prima a putut cuceri centrul numai prin uzurparea ultimului. Corectitudinea politică caută să se folosească de „cauza umanității” pentru a converti întreaga societate la propria ei ideologie – ideologia filistinismului progresist.

Horia-Roman Patapievici – Omul recent, p.370-371, 2005, Ed. Humanitas,

Soarta creștinismului oriental, adus la începutul secolului al XXI-lea în pragul extincției, se pregătește și în Europa. În vreme ce fanaticii political correctness pretind că pregătesc societatea viitorului – multiculturală, plurietnică, amorală și fundamental socialistă -, ideologia pe care o promovează este folosită pentru a aduce pieirea Europei. Pledoaria pentru imigrația masivă din Africa și Orient are loc simultan cu interzicerea oricărei dezbateri privind amenințarea civilizațională a islamismului și refuzul aplicării legilor aflate în vigoare. Inshallah, imigrația islamică va atinge în deceniile următoare un punct critic și se va dezlănțui la momentul potrivit pentru a instaura o nouă ordine. Castrate de marxismul cultural, popoarele europene nu se vor mai putea apăra în fața mult mai agresivilor musafiri, iar atunci corectitudinea politică își va fi îndeplinit misiunea.

Corectitudinea politică este folosită de islamismul radical pentru a pregăti distrugerea Occidentului.
Corectitudinea politică, o armă în mâna jihadismului.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Vlad M.

Vlad M.

8 comentarii

  1. Unchiu Sam
    13 mai 2015

    Până la rădăcinile PC şi la teorie practica ne omoară. În România PC nu mai e deloc un curent marginal, chiar a fost adoptată de către mainstream, care, deocamdată, se foloseşte de interpuşi.

    E adevărat că ateistul Moise e un ţăcănit, dar sesizarea împotriva studierii religiei lui împotriva studierii religiei în şcoli a fost acceptată de Curtea Constituţională.

    O fi Remus Cernea un Mapeţ jegos, dar nu e marginal deloc. A intrat în parlament pe listele USL, cea mai mare formaţiune, cu 68%. Ponta nu l-a băgat întâmplător pe liste. Menirea lui Mapeţ este să propună în Parlament legi conform obsesiilor nevestei lui Ponta şi a solicitărilor socialiştilor europeni, ca să nu se expună PSD în faţa alegătorilor, dar PSD susţine din umbră iniţiativele.

    Dacă Cernea e un nebun excentric, de ce Comisia Juridică de la Cameră a votat cu majoritate zdrobitoare proiectul său de lege privind parteneriatele civile?

    Vadim, „tribunul poporului”, când era europarlamentar, vota toate rezoluţiile mizerabile cu recomandări în favoarea homosexualilor. Ăştia sunt mizerabilii care pretind că reprezintă naţionalismul românesc. Vadim nu e marginal, în 2000 a intrat în turul II la alegerile prezidenţiale, iar partidul său a luat vreo 23%.

    Renate Weber este profeteasa PC. Dar în politică a fost numai sus. Acum este europarlamentar ales pe listele PNL, şi mai înainte a fost consilier prezidenţial la ayatollahul „dreptei”, Băsescu. Vi se pare că e marginală?

    By the way, dacă amintesc că Băsescu spunea în 2004 că 20% dintre români sunt homosexuali, mă băgaţi la spam?

    Macovei este idoliţa „dreptei” deşi se ştie că este o susţinătoare a homosexualilor şi o duşmană a studierii religiei în şcoli. Cine susţine contrariul sau îi găseşte scuze şi explicaţii minte de la obraz.

    Cel mai promovat „deconstructivist” şi mâncător de rahat este Lucian Boia. Dar el nu exista dacă nu era promovat masiv de Humanitas, editura „intelectualilor dreptei”.

    Toată presa care îşi zice „Quality” este bulevardieră, stângistă, şi propagă PC, ateismul, deconstructivismul, distrugerea stimei faţă de sine a poporului român. Când citeşti articolele de la rubrica „Vocile dreptei” (!?) de la Evz te apucă voma. Plus Adevărul, România liberă etc. Plus saituri de „dreapta” (!?) gen contributors, revista22.ro etc etc etc. De la o vreme Adevărul parcă a turbat. Să nu mai zic de televiziuni, de Pro TV, dar şi antenele şi ceilalţi, nu e nicio deosebire.

    În România problema are specificul său faţă de Franţa sau SUA. Aici se forţează mai puţin cu transexualii şi altele de acelaşi gen. Aici prioritate o are distrugerea valorilor naţionale, a identităţii naţionale, a Bisericii, a stimei faţă de sine a poporului român. Restul oricum va veni de la sine, cu familii cu trei taţi şi celelalte.

    Şi cine are ceva de spus e taxat imediat de vadimist, legionar, securist cu ceafa lată şi aşa mai departe. Iar teroriştii intelectuali sunt, inevitabil, „dreapta”!

    Aşa că până la programa şcolară din Suedia sau lecţiile de istorie din Germania, colonizarea cu negri şi arabi a Europei, deciziile Curţii Constituţionale din SUA, articolele din Huffington Post, mai bine vorbim despre adevăratele probleme, care sunt mai aproape de casă.

    Dar nu se poate, că sare „dreapta” ca arsă, să îşi apere idolii „intelectuali anticomunişti” faţă de asaltul securistic legionaroid. Aşa că mai bine scriem cum politica de housing din SUA, în loc să-i ajute pe negrii şi să-i ridice, mai rău i-a ghettoizat. E un subiect mult mai important. Părerea mea…

  2. iulian ene
    13 mai 2015

    Poate sunt prapastios, dar mari tulburari islamiste coordonate in Europa Occidentala (undeva la limita razboiului civil, poate dincolo de) imi par inevitabile undeva in urmatorii 10 ani. Daca va reusi sa iasa teafara, Europa are sansa sa-si salveze inclusiv statutul de reper al civilizatiei. Iar daca se va face conexiunea intre promotorii marxismului cultural si islamisti(nu ti trebuie mare discernamant), mie unuia nu-mi ramane decat sa sper ca islamistii isi vor da in petec cat mai devreme.
    Exista totusi o cultura a libertatii la europeni care s-ar putea sa-i salveze, chiar infectati de PC, cum sunt.

  3. Marius Bunescu
    13 mai 2015

    Nu sunteti prapastios, ci realist. La cum evolueaza lucrurile, la un moment dat se va ajunge intr-un punct critic. Va ajunge cutitul la os, cum spune romanul. Intr-un final apele se vor desparti, va fi o purificare, iar binele va triumfa asupra raului, ca intotdeauna in istorie. Din pacate va fi si multa suferinta. Din ce in ce mai multa, pentru ca procesul deja a inceput, cu primii (noi) martiri, nu doar la portile Europei (Libia, Siria) ci chiar sub cerul Londrei sau Madridului. Cine ar fi crezut, dupa atatea secole…

  4. adib
    13 mai 2015

    Tocmai ce a venit Comisia Europeana cu ideea ca fiecare stat sa accepte o cota de refugiati, dintre cei care trec Mediterana:

    http://www.revista22.ro/comisia-europeana-statele-membre-ue-vor-imparti-refugiatii-si-imigrantii-din-marea-mediterana-in-baza-unui-sistem-de-cote-55782.html

    „România ar urma să ia, în baza acestui plan, 657 (3,29%) din cei 20.000 de refugiaţi din centrele din afara UE şi 3,75% din totalul imigranţilor care ajung în UE şi se califică pentru azil.”

  5. Unchiu Sam
    13 mai 2015

    ” adib

    Aici se ascund foarte multe probleme, una mai gravă decât alta, ar merita scris un articol, nu un comentariu pe forum.
    Menţionez că statele primitoare se vor angaja să nu-i trimită acasă pe migranţi împotriva voinţei acestora. Adică niciodată.
    Aceasta contrazice Constituţia României articolul 3 (4) „Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine”.
    Problema e gravă de tot, numărul mic anunţat e praf în ochi, sau „pantoful în uşă”. Se planifică venirea a zeci sau sute de mii. Ponta deja a bătut laba, visează fonduri europene pentru găzduirea migranţilor. Adică cu cât mai mulţi migranţi cu atât mai multe fonduri, ceea ce e ok pentru Che Gargara.
    Sunt şi probleme de siguranţă naţională, de suveranitate etc etc mă doare şi capul deja….

  6. Vlad M.
    13 mai 2015

    Unchiu Sam

    Aşa că până la programa şcolară din Suedia sau lecţiile de istorie din Germania, colonizarea cu negri şi arabi a Europei, deciziile Curţii Constituţionale din SUA, articolele din Huffington Post, mai bine vorbim despre adevăratele probleme, care sunt mai aproape de casă. Dar nu se poate, că sare „dreapta” ca arsă, să îşi apere idolii „intelectuali anticomunişti” faţă de asaltul securistic legionaroid. Aşa că mai bine scriem cum politica de housing din SUA, în loc să-i ajute pe negrii şi să-i ridice, mai rău i-a ghettoizat. E un subiect mult mai important. Părerea mea…

    Sunt de acord ca problemele noastre sunt importante, dar toate sunt legate, una decurge din alta. De unde isi ia inspiratia „intelectuala” clasa vorbitoare stangista din Romania? De la corectii politic din Occident, de la marxistii de acolo, mult mai rafinati decat idiotii din Romania lui Nicolae Ceausescu. De acolo unde programele scolare sunt transformate potrivit intereselor cauzei progresiste, de acolo unde Curtile Constitutionale au inceput sa abjure de la indatoririle lor pentru a acomoda corectitudinea politica, de acolo de unde ghetoizarea se face cu voia victimelor, iar colonizarea are loc in vazul tuturor.

    Cele mai dure batalii se dau acolo, in Vest. Daca vrem sa nu repetam greselile altora, trebuie sa ne informam asupra lor. De ce sa redescoperim roata, lovindu-ne de aceleasi erori?

  7. Toiu
    13 mai 2015

    @Unchiu Sam
    Confundati notiunile si, in consecinta, comportamentele politice.
    Vlad M vorbeste in articol despre marxismul cultural si corectitudinea politica. Adica despre un set de comportamente si atitudini publice care contureaza o adevarata ideologie sau, daca vreti, o noua „religie”.
    Citez din text, respectiv din HRP: „Atunci când aderă fanatic la corpul secularizant al acestei noi religii civile, care joacă azi rolul unei noi pensée unique,”.
    A-l da ca exemplu pe Basescu (si chiar pe Monica Macovei) intr-o discutie in care se face vorbire despre corectitudinea politica reprezinta o mica prostioara (sic!).
    Basescu a spus multe prostii la viata lui. Prostia cu 20% a si retractat-o. Faptul ca la un moment dat un om politic are punctual o opinie care se incadreaza in setul de dogme emis de apologetii noii religii nu inseamna in mod automat ca acel politician poate fi incadrat in partida CP.
    Om mai deschis „manifestărilor de nonconformism, de spontaneitate și de bogăție necenzurată a vieții” ca si Basescu eu nu am vazut. Inclusiv, sau mai ales, atunci cand s-a manifestat in spatiu public pe teme politice.
    Da’ ce sa faci? Reflexul pavlovian functioneaza, iata, si la sase luni de la plecarea lui Basescu.
    Obsesii de tip Antena3!

  8. Unchiu Sam
    13 mai 2015

    6. Vlad M.

    Tu eşti autorul articolului. Articolul tău este de calitate. Postarea mea nu avea legătură cu articolul. Mai mult mi-am vărsat şi eu oful că România nu are anticorpi şi că pseudo-dreapta de la noi e de fapt o chestie „progresistă”. De fapt chiar am văzut pe la unii autori dilematici sau contributorşi conceptul inedit de „dreapta progresistă”.

    Pe undeva regret abordarea mea din postare, anume că s-ar ocoli în articol problemele reale din RO şi s-ar aborda abstracţiuni. Un articol e un articol şi scrii exact ce vrei să scrii. Tu ai scris despre rădăcinile PC şi cu asta basta. Ăsta-i articolul.
    Mă gândesc zâmbind că de fapt abordarea mea este în stil PC. Activiştii PC au acest stil. Când scrie cineva o chestie activiştii PC îl înfierează că nu a adăugat în articol şi nişte mantre, nişte chestii rituale, chiar dacă nu au legătură directă cu subiectul articolului.
    În concluzie, postarea mea nu a avut legătură cu articolul tău care e chiar mişto.

    7. Ţoiu

    În primul rând decretez că articolul lui Vlad M e mişto, aşa că nu mai văd sensul dezbaterii asupra oportunităţii sau calităţii acestuia. Nu este nevoie să aperi articolul, cel puţin faţă de mine.

    Eu nu am făcut decât să spun că la noi deconstructivismul şi distrugerea identităţii naţionale au o pondere mai mare în discursul PC decât pe la alţii. Nici măcar nu am inventat eu apa caldă, aşa e şi în alte părţi, vezi „Corectitudinea istorică” de Jean Sevilla.

    Referitor la Băsescu. L-am menţionat într-un context mai larg, nu am nimic cu el. Am spus că la noi PC a intrat în mainstream. Am dat exemplul cu Weber, care a fost consilier prezidenţial, o funcţie echivalentă cu cea de ministru.
    Sunt convins că Băsescu nu a luat-o pe lângă el pentru că se adăpa de la ideile ei ciuce şi era fan al PC. Probabil că a luat-o din motive tactice, să-i neutralizeze pe cei din zona Şoroş, să nu-i sară la beregată. Probabil că Weber s-a prins repede, pentru că este printre primii consilieri care l-au părăsit, şi de atunci a devenit critica lui înverşunată, inclusiv şi mai ales la Antene, că tot ai pomenit de A3.

    În ce priveşte declaraţia cu 20% homosexuali. Cred că Băsescu a făcut acea declaraţie din oportunism electoral. Dacă nu mă înşel, era în contextul cu disputa privind amplasarea Catedralei Neamului în Parcul Carol. El era în perioada pre-electorală şi a văzut în sondaje că lumea nu e de acord şi s-a pliat pe opinia majoritară. Aşa fac candidaţii. Bineînţeles că şi-a cerut scuze ulterior, mai ales că nici el nu credea ce a spus (cu 20%). Din partea mea putea să spună şi că suntem 100% homosexuali, dacă asta l-a ajutat să-l bată pe Geoană din primul tur la Primărie.

    Băsescu este un om viu, oricine s-ar amuza la ideea că ar fi corect politic. Sper că nu asta s-a înţeles din postarea mea precedentă, că aş fi susţinut asemenea năzdrăvănie.

    Cu Macovei îmi susţin cu tărie părerea. E o PC. Faptul că edulcorezi această imagine a ei, scuzând-o că mai susţine şi ea, pe ici pe colo, câte o „opinie punctuală” în materie nu-l comentez. E opinia ta. Aşa cum şi eu am opinia mea. Am şi argumente (multe şi beton) dar nu le mai pun pe tarabă.

    Te înşeli total când mă acuzi de obsesii anti Băsescu şi mă compari cu A3. Şi partea cu obsesiile şi cea cu A3 sunt oarecum ofensatoare. Dar nu mă supăr. Aşa ţi s-o fi părut ţie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian