foto: Paradă comună germano-sovietică în Polonia ocupată, în septembrie 1939.
Cu câteva zile în urmă, Curtea Supremă a Rusiei a reconfirmat decizia Curţii din oraşul Perm de a-l condamna pe bloggerul Vladimir Luzghin la plata unei amenzi de 200.000 de ruble (aproximativ 2.600 de euro) pentru că a repostat online un text în care scria că Germania nazistă a invadat Polonia împreună cu Uniunea Sovietică.
Hotărârea Curţii Supreme a fost publicată pe 1 septembrie, aniversarea a 77-a a debutului invaziei Poloniei, dinspre vest, de către Germania, cu 17 zile înainte ca trupele sovietice să treacă frontiera sovieto-polonă din est.
Bloggerul Vladimir Luzghin, în vârstă de 37 de ani, a fost condamnat de Curtea districtuală din Perm şi amendat cu 200.000 de ruble pentru „reabilitarea nazismului”, conform articolului 354 alineat 1 din Codul Penal al Rusiei. Infracţiunea propriu-zisă constă în distribuirea, pe pagina sa din reţeaua de socializare rusă Vkontakte (aproximativ echivalentul rusesc al Facebook-ului), a unui text cu titlul „15 fapte despre susţinătorii lui Bandera, pe care Kremlinul le trece sub tăcere”. Stepan Bandera este un lider politic şi militar ucrainean din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, conducător al luptei Armatei Insurecţionale ucrainene pentru restaurarea unui stat ucrainean independent, atât împotriva URSS, în alianţă cu Germania nazistă, cât şi împotriva Germaniei naziste. Alierea temporară cu Germania nazistă face ca figura lui Bandera să fie asociată, în Rusia, cu nazismul şi rusofobia. Textul original provenea de pe o pagină din Ucraina şi fusese scris, după toate probabilităţile, de un ucrainean. Fragmentul care-l incriminează pe Luzghin este, în viziunea justiţiei ruse, următorul:
„Comuniştii şi Germania au invadat Polonia împreună, declanşând cel de-al doilea război mondial. Aşadar, comunismul şi nazismul au colaborat îndeaproape, însă, din anumite motive, ei îl denigrează pe Bandera, care se afla într-ul lagăr de concentrare german pentru că declarase independenţa Ucrainei.”
Conform Curţii Supreme a Rusiei, acest alineat constituie „negare publică a procesului de la Nuremberg şi punerea în circulaţie a informaţiilor false cu privire la activităţile URSS în anii celui de-al Doilea Război Mondial”.
Cazul de la Perm, confirmat prin decizia Curţii Supreme, se înscrie într-o serie de tentative ale guvernării din Rusia de a restaura discursul sovietic despre cel de-al Doilea Război Mondial. În ultimii ani, s-a acordat o atenţie sporită sărbătoririi zilei de 9 mai, reactualizându-se şi chiar inventându-se noi simboluri, menite să asigure aşa-zisele „lianturi spirituale” de care are nevoie poporul rus, după cum a afirmat preşedintele Putin în urmă cu doi ani. Legea invocată de instituţiile de justiţie din Perm pentru a-l condamna pe Luzghin a fost adoptată tot cu doi ani în urmă, în mai 2014. Cazurile de „delict de opinie” au devenit ceva banal în Rusia, de atunci, însă este pentru prima dată când este aplicată o amendă atât de mare.
Această întâmplare este în acord cu acţiunile oficialilor ruşi. Pe 10 mai 2015, în cadrul unei conferinţe de presă ţinute împreună cu cancelarul german Angela Merkel, preşedintele Vladimir Putin a apărat Pactul Ribbentrop-Molotov, pretinzând că acesta ar fi fost doar o tentativă a URSS de a-şi asigura securitatea în faţa Germaniei naziste, în condiţiile în care protocolul adiţional secret arată altceva, că ambele puteri conveniseră să-şi împartă teritoriile ţărilor din Europa de Est. Acelaşi Pact Ribbentrop-Molotov a fost numit „o realizare colosală a diplomaţiei lui Stalin” de către ministrul rus al Culturii, Vladimir Medinski.
Pe 20 septembrie 2015, ambasadorul Rusiei în Venezuela, Vladimir Zaiemski, a afirmat că URSS nu a invadat Polonia pe 17 septembrie 1939, ci că, de fapt, Polonia fusese o aliată a lui Hitler. Peste câteva zile, şi ambasadorul rus în Polonia, Serghei Andreev, a spus că atacul din 17 septembrie 1939 nu a fost o invazie, ci un act defensiv, pentru a asigura securitatea URSS.
Putem observa cât de mult se aseamănă acest gen de limbaj legat de evenimentele din 1939 atât cu retorica oficială sovietică din acea perioadă, cât şi cu încercările de astăzi de a justifica anexarea Crimeii şi războiul din estul Ucrainei.
Preluat din Adevarul
