‘În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.’ (Matei 3, 13-17)

Astfel, succint, e relatat momentul botezului Mântuitorului Iisus Hristos și arătarea Sfintei Treimi ori Epifania, în Sfânta Scriptură. Fiul lui Dumnezeu, venit din veșnicie în lumea noastră, primește rânduiala botezului Sfântului Ioan, așa cum era săvârșit la acel moment pentru toți oamenii. Sfântul Ioan, cel căruia i-a rămas numele de Botezator de la botezul Mântuitorului dar și a celor care veneau la el spre a fi curățiți de păcat pentru a intra în voia lui Dumnezeu, știa cine este Iisus Hristos și nu vedea de ce s-ar fi botezat Cel care era lipsit de păcat și Împărat al lumii. Numai că Mântuitorul Hristos cere să primească botezul că toți ceilalți veniți la Sfântul Ioan, la fel cum va împlini în continuare apoi toate rânduielile slujirii lui Dumnezeu așa cum erau lăsate oamenilor. Iar la momentul botezului cerurile se deschid și se arată Sfânta Treime – vocea Tatălui, prezența în trup a Fiului și, în oprirea zborului porumbelului, Duhul Sfânt.

Nevoia de rânduiala a slujirii, de ritual sfințitor era, este a omului, nu a lui Dumnezeu. Iar la fiecare rânduiala a slujirii lui Dumnezeu săvârșită de noi, într-un fel nevăzut, e simțită prezența Lui. Iar azi, peste rugăciunile noastre din biserici și binecuvântarea apelor, purtatu-s-a Duhul Domnului din cerurile iar deschise…

ACP