Europa noastra: in cautarea paradisului pierdut
Din 1945 pana la inceputul anilor 80, Vestul Europei era considerat paradisul pe pamant: economia crestea cu ritmuri mai inalte decat media globala, ranile razboiului se inchisesera si fiecare noua generatie era mult mai prospera decat precedenta. Comunitatea Economica Europeana, cum se numea atunci Uniunea Europeana, ajunsese in 1980 sa reprezinte 30% din economia globala, cu o treime mai mult decat economia americana (doar 21% din totalul mondial).
Europa de Vest era pe atunci locul in care se atingeau cele mai ridicate standarde de viata, iar dezvoltarea culturala era la fel de intensa precum in SUA. Duminica de duminica, bisericile erau neincapatoare, iar strazile erau pline de incantatoare cupluri, optimiste si tinand de mana numerosii copii pe care ii aveau. Americanii ravneau la siguranta si prosperitatea generalizata din occidentul european, iar sovieticii ii invidiau pe est-europenii mai liberi si cu niveluri de viata mai ridicate.
Simptomatic, industria cinematografica europeana era la apogeu, beneficiind de o inegalabila generatie de regizori si actori italieni, dar si de talentati cineasti francezi sau spanioli. Italiencele Gina Lollobrigida si Sophia Loren erau cele mai adulate frumuseti ale planetei, iar Alain Delon inflacara inimile oricarei tinere din lume. Dincolo de „cortina de fier”, in statele estice, era perioada uriasilor creativi: Milos Forman, Liviu Ciulei sau Andrzej Wajda.
In deceniile de dupa cel de-al doilea razboi mondial, tarile Europei de Vest au fost conduse de catre partidele crestin-democrate, axate pe valorile crestine si pe justitie sociala, neconditionat aliate ale Americii, neconditionat devotate capitalismului clasic si la fel de neconditionat potrivnice raspandirii ciumei comuniste/socialiste provenite din lagarul sovietic.
Ei bine, anii 80 au fost momentul unei uriase schimbari de pardigma in istoria contemporana a Europei; treptat, marile state vestice au adus la putere partidele de stanga (socialiste) si societatea europeana s-a deplasat masiv catre stanga, imbratisand obiective si metehne de neconceput pana atunci: respingerea modelului sovietic s-a relativizat, regulile clasice ale capitalismului s-au relativizat si ele, a aparut statul social si incet-incet s-a scos in afara vietii publice crestinismul, fundamentul central al lumii europene. Statele nationale s-au diluat, a aparut moneda Euro si continentul a devenit prizonierul tuturor locurilor comune ale corectitudinii politice.
Cum arata astazi Europa, Uniunea Europeana adica? Economia agregata a tuturor celor 28 de state are o pondere in economia globala de jumatate fata de anii 1980: daca atunci, economia Comunitatii Europene era de peste 30% din economia mondiala, astazi (2018), economia UE mai reprezinta doar 16% din economia mondiala, aproape la fel de mult precum SUA (peste 15% din totalul planetar) .
Printre cele mai mari 10 economii ale lumii, doar Germania (locul 5), Marea Britanie si Franta (locurile 9 si 10) mai reprezinta UE, iar in urmatoarele 15 economii mai apar doar Italia, Spania si Polonia.
Daca in 1980, peste 60% din primele 100 de universitati din lume erau vest-europene, azi doar un sfert din topurile universitare globale mai sunt din UE. Industria cinematografica europeana produce niste filme impuse prin forta directivelor europene in cinematografe: salile unde ruleaza filme frantuzesti sau italiene sunt aproape goale, iar cinematografele si televiziunile sunt obligate sa preia productii europene, in pofida dorintelor publicului.
Mai grav decat orice, Europa si-a pierdut identitatea: nu mai este un continent crestin, a devenit un loc fara spiritualitate, unde doar emigrantii musulmani mai au voie sa isi afirme credinta; majoritatii crestine i s-a impus mutilarea spirituala. Mai mult, Europa s-a despartit de America in marile dosare ale planetei:Bruxelles-ul lui Mogherini a devenit un pion violent anti-Israel si un sponsor de nadejde al retelei teroriste asa-zis „palestiniene”, Uniunea este acum populata de sustinatori ai expansiunii rusesti, Europa este cea care cautioneaza regimul violent si razboinic de la Teheran si tot Europa incearca sa se pozitioneze la mijloc intre China si Statele Unite. Ridicol: cum ar fi oare sa faci pe mediatorul intre fratele tau si un strain de la 10.000 km departare?
Indiferent ce s-ar spune in apararea politicilor de stanga care au guvernat Europa in ultimii 40 de ani, nu se poate ascunde esecul major al acestora: in plan economic, UE a pierdut pozitia de cea mai mare piata si economie de pe glob, a ajuns sa aiba ritmuri anuale de crestere de doua ori mai mici decat media globala. Europa isi reduce treptat ponderea mondiala, in favoarea Chinei si Statelor Unite, Europa creste mult mai incet fata de restul democratiilor liberale (SUA, Canada, Australia, Japonia, Coreea de Sud) de peste 40 de ani, suprematia tehnologica globala este disputata de americani doar cu japonezii, chinezii sau coreenii, India si Brazilia incep sa devina mai importante decat Germania sau Franta. Cel mai grav este, insa, faptul ca UE se va reduce cu o sesime din 2019, britanicii alegand sa plece…
Cui datoram acest esec la nivel continental? Birocratiei lipsita de viziune, care se ocupa astazi, in plina febra a Brexitului, de reglementarea dopului atasat sticlei de PET!!! Politicilor si politicienilor de stanga care au deviat radical cursul istoriei, stabilit de catre fondatorii crestin-democrati ai Comunitatii Europene. In egala masura, o vina o poarta si crestin-democratii care, in loc sa se lupte cu socialistii, si-au abandonat identitatea si s-au transformat intr-o alta stanga, mai putin radicala.
Tensiunea politica majora care domina Europa de cativa ani se datoreaza, in egala masura, incapacitatii stangii socialiste de a gestiona competitia globala, cat si renuntarii dreptei crestin-democrate la esenta politicilor de dreapta. De ce Rassemblement National al lui Marine Le Pen a devenit al doilea partid din Franta, de ce Italia este dominata de Lega si de Movimento 5 Stelle, de ce Alternative fur Deutschland devine al doilea partid din Germania? Acestea sunt surogatele crestin-democratiei vechi, autentice. Este rezultatul unui indelung proces de transformare a dreptei clasice europene in ceva ce nu mai raspunde asteptarilor majoritatii conservatoare de pe continent. Seriosii lideri politici crestin-democrati din Italia, Franta, Germania sau Spania care au asigurat tarilor lor prosperitate si stabilitate au fost, treptat, inlocuiti cu o generatie fara charisma, care a renuntat prea usor la esentele politice care au fondat Europa post-belica.
Intre dreapta „populara” si stanga socialista europeana s-a declansat, de vreo 40 de ani, o competitie de genul: „cine sa fie mai radical de stanga, cine sa nu mai aiba nimic in comun cu popoarele europene?” Italienilor, spaniolilor, grecilor, portughezilor li s-a ordonat ca, peste noapte, sa se comporte nemteste, germanilor li s-a ordonat sa renunte la germanitate si sa devina multiculturali, polonezilor si romanilor li se smulge violent crestinismul din centrul societatii si lumea se asteapta ca lucrurile sa continue tot asa? Chiar nu vedem cum se transforma Europa? Centrul devine mai populat si mai bogat, iar periferia se depopuleaza si saraceste? Nordul Italiei este cel mai plin de bogati pamant vest-european, iar Mezzogiorno cel mai suferind pamant vestic, Bucurestiul este de cinci ori mai bogat decat judetele moldovene si la Bruxelles ni se vinde povestea „solidaritatii”? Cum sa creada est-europenii ca americanii gresesc fata de Rusia, cand noi ne nastem aici cu teama de Katiuse in sange? Cum sa creada sutele de milioane de crestini europeni ca israelienii nu au ce sa caute in tara promisa lor de catre Dumnezeu? Cum sa credem noi ca americanii care ne apara ne sunt dusmani, iar iranienii si chinezii ne sunt „parteneri globali”? Romania a pierdut o treime din forta de munca si ni se vorbeste despre eliminarea decalajelor? 2000 de oameni din cartierul Primaverii si din Pipera vor sa impuna moneda Euro mecanic si peste noapte unei natiuni de 20 milioane de oameni, dupa ce Italia, Grecia sau Portugalia s-au prabusit dupa adoptarea Euro? Cum oare sa nu fie o societate tensionata, plina de frustrari si de lipsa de incredere?
Degeaba a crescut geografic Uniunea Europeana si a inclus statele estice daca si-a pierdut esenta europeana, daca a renuntat continuu la capitalismul clasic si la crestinism. Pana cand dreapta nu va redeveni crestin-democrata autentica, Europa nu va redeveni un motor de crestere economica, natiunile europene vor continua sa fie divizate de atitudinea fata de rusi si fata de americani. De mult asteptam revenirea Europei in Europa si aceasta nu poate veni decat de la crestin-democratia clasica. Avem nevoie de capitalism autentic, nu de supra-reglementare, pentru ca economia continentului trebuie sa creasca in ritmul in care cresc si americanii. Avem nevoie de renuntarea la lanturile unor legiferari care condamna industria europeana la pierderi si la incetinire. Avem nevoie de energia spirituala crestina, pentru ca asa a crescut si s-a impus Europa.
Lasati-ne sa fim crestini si vom fi si toleranti, caci iubirea aproapelui este principala virtute crestina. Lasati-ne sa fim capitalisti si vom fi si bogati si eficienti. Lasati-ne sa ramanem barbati si femei, nu ne siliti sa adoptam sexe inventate in manualele de corectitudine politica! Integeti ca tanjim dupa Europa vesela, libera si frumoasa a anilor 50-60-70, fara corectitudine politica, dar plina de solidaritate si compasiune. Ne e dor de feminitatea Sophiei Loren si de masculinitatea lui Alain Delon, ne e dor de duminicile intesate de oameni frumosi care sa umple bisericile, ne e dor de baieteii strengari si de fetitele delicate, ne e dor de senzatia picioarelor „taiate” cand intrai pe portile unei mari universitati europene, ne e dor de salile de teatru si de opera in care domnii veneau in costum, iar doamnele etalau toalete elegante si parfumuri frantuzesti. Ne e dor de lumea in care cei cu scoala multa conduceau Europa, iar cei cu scoala putina si saraca ramaneau prin berariile de cartier.
Petrisor Peiu
PRELUAT DIN ZIARE.COM
Romanian
15 comentarii
dorin
6 ianuarie 2019Da, concluziile articolului sunt edificatoare !
Haideți să nu ne mai ascundem după vorbe, pe modelul comunist ! Ideea uniunii europene a fost bună câtă vreme s-a bazat pe creștin-democrație, pe comunitate de națiuni distincte, pe cooperare integrată dar acceptând diversitatea de productivitate (deci nu monedă unică la economii disparate) !!
Această orbire a docenților în economie și birocrație este atât de suspectă încât miroasă a sabotarea ideii primordiale !! „Cui prodest ???”
dan
6 ianuarie 2019Cum bine vedeti, Merkel, Macron si cei dinaintea lui, actualul „Papa” si clica comunistoida din Italia (Renzi-Gentilloni), inclusiv actualul presedinte, plus UK, nu au de gand sa va asculte rugmamintile dvs. Deci va trebuie sa va luati aceste drepturi inapoi cu forta.
O obiectie, lumea anilor 60-70 nu a fost deloc frumoasa nici in Europa Occidentala, nici in SUA. A fost inceptul lumii pe care o vedem azi. Violentele comunistilor din Europa Occidentala (brigazile rosii, maoistii de la Paris si Londra) hipiotii, Antifa din Germania, organizatii finantate de KGB cu suport ideologic din interior nu au reprezentat nicio veselie pentru lumea libera. Dimpotriva o incercare de distrugere a lumii libere care aproape ca reuseste.. azi
S-a scris mult pe teama asta dar mai clar decat ultima carte a lui Pacepa nu se poate spune:
https://www.amazon.com/Disinformation-Strategies-Undermining-Attacking-Promoting-ebook/dp/B01ED2THK4/ref=sr_1_1/139-5754438-7797760?s=books&ie=UTF8&qid=1546899844&sr=1-1&keywords=Pacepa%2C+Ion+Mihai%2C
dan
6 ianuarie 2019P.S. De fapt veselie cu adevarat in Europa nu a mai fost cel putin de la inceptul celui de al doilea razboi mondial In buna parte pentru ca majoritatea „telectualilor” vestici au fost si raman socialisti. Pana la urma Marx s-a nascut in Germania, nu in Rusia, tot asa cum Robespierre era nascut in Franta nu in Rusia sau in Europa Centrala si de Est ceea ce explica de ce anume betivanul de Junker, presedintele neales sua „ales” asa cum au fost „alesi” toti dictatorii Europei oficial comuniste dezvaluie statui in onoarea lui Karl Marx si ca avem membrii PSD in Comisia Europeana (Corina Cretu care numai de dreapta nu e), ca Merkel educata in Germania comunista unde se luau doctorate exact asa cum se lua in Romania comunista, etc… Nu, a fost nimic cu adevarat vesel in Europa oficial comunista (Estul), nici in Europa neoifical comunista (Vestul). Si n-a fost mare veslie nici in Canda etern socialista. Poate in SUA lui Regan. Veselie nu se poate face pana cand Occidentul nu scuipa afara pe Marx. Inflitrarea rusilor nu e doar rezultatul unei strategii unilatrale a Rusiei. Cata vreme Europa Occidentala geme de filosofi comunisti, cata vreme SUA si ea geme de comunisti, inflitrarea e inevitabila.
dan
6 ianuarie 2019Referinte la ce spuneam despre Junker:
https://www.euronews.com/2018/05/04/juncker-opens-exhibition-to-karl-marx
si despre Merkel:
„In 1968, Merkel joined the Free German Youth (FDJ), the official communist youth movement sponsored by the ruling Marxist–Leninist Socialist Unity Party of Germany.[31][32][33] Membership was nominally voluntary, but those who did not join found it difficult to gain admission to higher education.[34] She did not participate in the secular coming of age ceremony Jugendweihe, however, which was common in East Germany. Instead, she was confirmed.[35] During this time, she participated in several compulsory courses on Marxism-Leninism with her grades only being regarded as „sufficient”.
Later, at the Academy of Sciences, she became a member of its FDJ secretariat. According to her former colleagues, she openly propagated Marxism as the secretary for „Agitation and Propaganda”.[37] However, Merkel has denied this claim and stated that she was secretary for culture, which involved activities like obtaining theatre tickets and organising talks by visiting Soviet authors.[38] She stated „I can only rely on my memory, if something turns out to be different, I can live with that.”[37]
At school, she learned to speak Russian fluently, and was awarded prizes for her proficiency in Russian and Mathematics.[39] Merkel was educated at Karl Marx University, Leipzig, where she studied physics from 1973 to 1978.[30] While a student, she participated in the reconstruction of the ruin of the Moritzbastei, a project students initiated to create their own club and recreation facility on campus. Such an initiative was unprecedented in the GDR of that period, and initially resisted by the University; however, with backing of the local leadership of the SED party, the project was allowed to proceed”
https://en.wikipedia.org/wiki/Angela_Merkel
Despre Macron. well, well, v-as putea spune niste istorii foarte personale..
dan
6 ianuarie 2019niste referinte aditionale la perioada „vesela””
https://foreignpolicy.com/2016/09/09/how-french-socialism-built-and-destroyed-the-european-union/
Nu, UE, n-a fost nicioadata o zona „vesela” a fost un mare maca socialist, atat doar ca romanilor li s-a parut ca Vestul socialist pute mai putin decat Estul socialist. Anglia, Franta, Germania au facut si fac afaceri la greu cu URSS cum fac si acum.. Treziti-va..
Cri
6 ianuarie 2019Radacinile evolutiei aberante a UE se afla la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand, in urma intelegerilor secrete dintre Stalin si liderii americani si englezi, nazismul a fost pus la zid dar comunismul nu a fost condamnat, ba mai mult, partidele comuniste s-au dezvoltat bine-mersi in tarile vest-europene, in special in cele de origine latina.
In ultimii 20 de ani, UE nu a mai beneficiat de lideri de dreapta autentici; epoca Reagan-Teacher-Kohl a apus, facand loc unor politicieni cu trecut si gene comuniste precum Merkel sau Barosso.
dan
6 ianuarie 2019Mai multe referinte la cum Europa nu poate fi vesela:
https://sputniknews.com/business/201805251064807170-macron-russia-investment/
https://en.wikipedia.org/wiki/Nord_Stream
samd… daca inca va mai mira de ce Trump a luat-o la intrebari pe tovarasa Merkel.. Nu era ea si francezii care zbierau nu demult ca „europenii astia din Est nu inteleg ca iepoca comunismului s-a dus” (o fraza preluata de tovarasul Obama) si ca nu e cazul sa se mai discute despre scutul de la Deveselu? well, well…
dan
6 ianuarie 2019Amen Cri… apropos:
„Barroso’s political activity began in his late teens, during the Estado Novo regime in Portugal, before the Carnation Revolution of 25 April 1974. In his university days, he was one of the leaders of the underground Maoist MRPP (Re-Organized Movement of the Proletariat Party, later PCTP/MRPP, Communist Party of the Portuguese Workers/Revolutionary Movement of the Portuguese Proletariat). In an interview with the newspaper Expresso, he said that he had joined MRPP to fight the only other student body movement, also underground, which was controlled by the Portuguese Communist Party. Despite this justification there is a very famous political 1976 interview recorded by the Portuguese state-run television channel, RTP, in which Barroso, as a politically minded student during the post-Carnation Revolution turmoil known as PREC, criticises the bourgeois education system which „throws students against workers and workers against students.”[7] In December 1980, Barroso joined the right-of-centre PPD (Democratic Popular Party, later PPD/PSD-Social Democratic Party), where he remains to the present day. ”
https://en.wikipedia.org/wiki/Jos%C3%A9_Manuel_Barroso
Anca Cernea
6 ianuarie 2019Occidentul a fost subminat ideologic de marxism în mod organizat și sistematic începând cel puțin cu Institut für Sozialforschung, proiect al Internaționalei a III-a, inițiat de Lenin himself, cu György Lukács și Willi Münzenberg. Mai târziu i s-a spus Școala de la Frankfurt, iar încă puțin mai târziu Teoria Critică. În paralel, Antonio Gramsci își scria și el din pușcărie indicațiile prețioase despre cum să ia comuniștii puterea culturală în Occident, fără ca lumea să se prindă, până când faptul va fi fost deja împlinit.
Aceste două surse constituie originea a ceea ce numim marxismul cultural.
Citiți despre asta în cartea-manual a lui Leszek Kołakowski, „Principalele Curente ale Marxismului” – în special vol. III.
Și pe ILD.
De la aceste origini și până în clipa când discutăm noi aici, toate trendurile decadente din Occident au fost susținute de către serviciile sovieto-rusești, inclusiv prin crima organizată (de ex. narcotrafic) și terorism. Vedeți asta în mărturiile lui Bezmenov, Pacepa, în arhiva Mitrokhin și nenumărate alte surse.
Așa cum vedeți (dacă citiți), lucrurile astea se întâmplă nu de la cel de-al II-lea RM încoace, ci de un secol – dacă vorbim aici doar de infiltrarea marxistă organizată și sistematică, nu de toate aberațiile ideologice de acest tip, care erau deja mai mult sau mai puțin la modă, ispitind cu succes pe mulți intelectuali în sec XIX și la începutul sec XX.
Dar marxismul a venit în continuarea unui trend gnostico-satanist mult mai vechi.
Citiți despre asta în cărțile lui Eric Voegelin, „Religiile politice”, Science, Politics and Gnosticism, The New Science of Politics.
Mai citiți și tot ce găsiți pe ILD scris de Olavo de Carvalho despre mișcarea revoluționară și mentalitatea revoluționară.
PS
Lumea nu a fost pe deplin frumoasă la nicio dată ulterioară săvârșirii păcatului strămoșesc. Nu e nevoie să dovedim aici că Paradisul nu se afla pe pământ nici în vremea dintre cele două RM, nici în Occidentul de după cel de-al II-lea RM, pt că nimeni nu susține așa ceva.
Dar putem să comparăm între ele diferite epoci și putem spune că Occidentul s-a dezvoltat cultural, economic și tehnic, atât timp cât mai era creștin.
Dorin
6 ianuarie 2019Mic adaus la nr. 9/ – după ce s-ar difuza către cât mai mulți votanți obișnuiți această excelentă istorie a „ideii marxismului cultural” (de fapt a primului război hibrid modern…), urmează întrebarea firească: „Cum trebuie reacționat ?”
Pentru că e clar – nu ajung mesajele pe care tinerele generații le „lecturează” pe net (sau nu !); ar fi nevoie de dezbateri publice, începând cu orele de științe sociale în școli, universități, continuând la televiziuni și terminând cu organizațiile politice. Și evident, urmează întrebarea ”Cine îi pregătește pe profesori ??”
dan
6 ianuarie 2019originea communismului – frica de moarte si de esec. ceea ce nu insemna ca toti cei care se tem de moarte si de esec devin comunisti. Filosofic vorbind Islamul a fost primul care a structurat o forma de comunism/socialism:
„In Islam, zakat is a form of compulsory alms-giving, and a religious obligation for those Muslims who are financially affluent.[35] They are required to pay one-fortieth (2.5%) of their total income or money each year to those Muslims who are poor and helpless. The Quran says: ‘And woe to those who join gods with Allah, who practice not regular charity, and who deny the Hereafter’ (41:6-7). Zakat is considered by Muslims to be an act of piety through which one expresses concern for the well-being of fellow Muslims,[36] as well as preserving social harmony between the wealthy and the poor.[37] Zakat promotes a more equitable redistribution of wealth and fosters a sense of solidarity amongst members of the Ummah”
https://en.wikipedia.org/wiki/Islam_and_humanity
Ironic, nu, in Islam taxele obligatorii sunt de 2.5 la suta, dar in SUA, Canada si UE sunt mult mai mari. Dar mai e si celebra fraza crestina -mult inainte de Islam- „ajuta-ti aproapele” care a dus la socialismul catolic. Sa nu uitam insa ca primul care a vorbit despre „taxare fara reprezentare”, nu a fost Tea Party ci Martin Luther, din pacate doar o parte au inteles mesajul ca de aia avem azi un Papa exponent radical al socialismului catolic…
Cum sa scapam de comunism? Nicio sansa. Il putem limita, prin meritocratie – insa nu stiu cati politicieni de dreapta inteleg implicatiile si dificultatile implementarii unui sistem meritocratic si ca reducerea taxelor si a birocratiei e doar primul pas. in acea directie..
mihai
6 ianuarie 2019Cred ca la originea comunismului sta in primul rand invidia. Impletita neaparat cu o credinta de tip „gnostico-satanic”, pomenita mai sus.
Mai cred ca aceasta idolatrizare a „saracilor”, care trebuie „ajutati”, este pur si simplu influenta socialista in Biserica, sau pur si simplu o mare neintelegere. Atat a credintei crestine cat si a naturii umane. E o victorie a invidiei.
Anca Cernea
6 ianuarie 2019dan
Nu e așa cum spui.
Nu te supăra, dar NU poți face diagnosticul complet al istoriei și cu atât mai puțin poți aduce soluția, doar improvizând, pe bază de păreri.
De exemplu, partea asta:
Nu se susține.
Dar nici măcar prima parte, unde zici că:
și argumentezi prin acea obligație, instituită de Coran, de a da pomană, nu se susține.
Porunca dragostei de aproapele face parte din esența esenței esenței moralei creștine. Însuși Mântuitorul i-a explicat asta unui interlocutor care Îl întrebase care este cea mai importantă poruncă.
Toate sistemele politice și economice cunoscute în istorie și în geografie se bazează pe cultura societății respective, iar cultura se bazează pe religie.
Nici libertatea politică, nici cea economică, nu cresc în copaci. Fără Civilizația Iudeo-Creștină, acestea, pur și simplu, nu existau.
E absurd să vii în sec XXI, în numele acestor libertăți, să judeci cu trufie fraza fundamentală a moralei creștine, morală fără de care capitalismul nu ar fi existat, și să spui că ea a dus la „socialismul catolic”.
Dacă deschizi Evanghelia Sf. Marcu la cap 12, de unde e luată fraza aia, vezi că, un pic mai sus, se spune: Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
Cezarul nu e Dumnezeu – ideea asta era/este o mare noutate în lumea antică și în general, în lumea păgână, unde împăratul era/este considerat un fel de zeitate.
Idolatria de astăzi a Statului e o întoarcere la păgânism, nu e un rezultat al creștinismului, ci o îndepărtare de la acesta.
Porunca dragostei de aproapele este una personală, adresată fiecărui om, pomana o dai tu, că vrei, pentru că îl iubești pe aproapele tău, în care Îl vezi pe Însuși Mântuitorul, nu pentru că te pune Statul să plătești taxe pt. protecția socială.
Apelul e la conștiința morală a persoanei libere, nu la sistemul coercitiv de colectare a impozitelor și de redistribuție birocratică.
Pentru ca libertatea să fie posibilă, să nu se autodistrugă prin transformarea societății într-o junglă fără legi, în care domnesc orangutanii cei mai forțoși, bătându-și jos de ceilalți cetățeni „pentru că pot”, trebuie ca, în acea societate, oamenii să aibă o conștiință morală, un fel de lege nescrisă, acceptată, dacă nu chiar de toți, măcar de o masă critică. Încercarea de a înlocui această cenzură morală care stă în oameni, în cultură, prin legislație super-detaliată și prin control social (ca la UE, Obama, etc), se numește socialism. Acolo duce întotdeauna încercarea de a înlocui autoritatea lui Dumnezeu cu orice altceva. Dacă nu mai vrem să ne închinăm la Dumnezeu, alternativa nu este „libertatea”, ci închinarea la Cezarul, la Stat, de fapt, distrugerea Civilizației. Barbaria.
Nu există „socialism catolic”. Socialismul nu e catolic, nu e creștinesc. Sunt nenumărate condamnări, pronunțate de papi, împotriva „sectei socialiștilor”. Există, e adevărat, din păcate, o infiltrare marxistă importantă, prin teologia eliberării și alte rătăciri înrudite, dar acestea nu fac parte din esența creștinismului, ci din agresiunea ideologică îndreptată împotriva acestuia de către inamicii săi.
Nu poți să ignori două milenii de credință, de studiu teologic, de reflecție filosofică, de viață culturală în general, de istorie politică și economică, despre care s-au scris biblioteci întregi, și să pretinzi că ai găsit tu hiba, tocmai în fraza pe care e construită morala ce a creat Civiliazția.
PS
Ucenicia filosofică pe lângă Olavo de Carvalho începe așa: se recomandă o perioadă de abstinență de la datul cu părerea. Urmează apoi o perioadă în care fiecare student este îndemnat să-și examineze „părerile” (sau, mai degrabă, ceea ce el credea că sunt „părerile lui”) și să-și răspundă singur, în sinea lui, la întrebarea: de unde vine această părere? Cine face acest exercițiu, constată că cele mai multe dintre „părerile lui” sunt de fapt ale altora, și că le-a preluat fără să le fi cântărit în profunzime, fără să fi studiat cum se cuvine minima bibliografie necesară.
dan
6 ianuarie 2019Ana Cernea,
dar cine a facut „diagnosticul complet al istoriei” ??? Nu era clar despre ce discutam??? Repet viziunea socialista a Bisericii Catolice actuale se iveste din interpretarea radicalizata a „iubirii aproapelui” ceea nu inseamna ca „iubirea de aproape” trebuie interpretata in aces sens si ca toti teologii Bisericii Catolice au lat-o in aceea directie. – am spus asta. E o diferenta gigantica intre Paul II si Bergolio. In ce ma priveste, consider aderenta unor crestini la socialism o erezie. Dar ca exista teologi sau preotii socialisti in Biserica Catolica (ai recunost asta si tu), nu se poate nega: https://en.wikipedia.org/wiki/Christian_left
Mai apoi spui: „Toate sistemele politice și economice cunoscute în istorie și în geografie se bazează pe cultura societății respective, iar cultura se bazează pe religie. Nici libertatea politică, nici cea economică, nu cresc în copaci. Fără Civilizația Iudeo-Creștină, acestea, pur și simplu, nu existau.”
Uiti aspecte fundamentale, desi in principiu suntem de acord: fara filosofia greaco-romana si implicatiile ei de-a lungul timpului in craci ramaneam. Rmaneam in craci si fara matematica asiro-babiloniana care vine inaintea filosofiei grecesti, toate cu mult inaintea crestinismului- sunt insa prea multe de spus pe tema aceasta. Insa nu inteleg ce anume imi reprosezi ? Am negat eu rolul crestinismului? Nu era totusi clar ca ma refeream la un curent de idei in sanul Crestinismului si nu la Crestinism per ansamblu? Deci, repet, deviatiile socialiste ale Bisericii Catolice actuale (Bergolio si banda), care dateaza in fond de dinaintea lui Bergolio, sunt o realitate. Tot asa misticismul ortodx a dus la reverberatii extrem de problematice.
Si da Islamul este prima religie (eu il vad ca o ideologie totalitara din foarte multe motive) care a postulat o forma de comunism. Nu e deloc intamplator ca stanga s-a inteles tot timpul cu lumea musulmana.
In ce priveste ucenicia discutam altadata.
lui Mihai. Invidia e un efect psihologic tertiar. Fara a intra in prea multe detalli: ceea ce domina fiintele umane, si nu numai, este instinctul de supravietuire combinat cu frica de moarte (de unde se iveste si, paradoxal, iubirea pentru celalalt) si ea (frica de moarte) care e in fond un efect secundar cata vreme se iveste din instinctul supravietiurii plus constientizarea posiblitatii mortii. De aici rasare nevoie de a reusi si frica de esec. Invidia apare abia in momentul in care exista constientizare (eronata) ca nu se poate obtine ceva. de exemplu, fiecare om vrea sa traiasca, e natural, si fiecare om vrea sa bine/confortabil si asta e natural, dar comfortabilitatea necesita strategii mai complexe decat cele implicate in simpla supravietuire. Insa nu orice om intelege ce anume i se potriveste pentru comfort. Ca atare incearca sa imite pe altii fara a intelege daca este suficient de talentat pentru asta. Unu crede ca a deveni avocat e un lucru bun caci isi inchipuie ca toti avocatii o duc bine. Dupa care realizeaza ca a fi avocat nu e tocmai solutia cea mai buna, de unde are optiunea fie sa inteleaga adevaratele motive pentru care a esuat (daca poate sa inteleaga ) fie sa dea vina pe altii si sa musteasca de ura si invidie. Immanuel Kant are niste texte superbe pe tema aceasta, la fel si Adam Smith (Theory of Moral Sentiments).
Anca Cernea
6 ianuarie 2019dan
Crezi că ai putea să arăți acel minim respect pentru interlocutor, reflectat, de exemplu, în a-i copia corect numele?
Crezi că ai putea să-ți formulezi ideile mai exact?
Nu de alta, dar dacă spui „Dar mai e si celebra fraza crestina -mult inainte de Islam- „ajuta-ti aproapele” care a dus la socialismul catolic” nu se înțelege nimic altceva decât că porunca de bază a moralei creștine duce la socialism. Nu rezultă în niciun caz că te referi de fapt la un anumit curent, care nici măcar nu e creștin.
Iar caracterul totalitar al islamului nu se argumentează prin porunca de a da pomană. Nu zic, ar mai fi alte argumente în acest sens, dar nu pe acelea le-ai dat, l-ai dat pe cel cu pomana.
Grija pentru claritatea mesajului, atenția față de ce spune interlocutorul, evitarea unor expresii de tipul „Treziți-vă!” adresate unor parteneri de dialog care chiar nu par că dorm, ar fi dovezi de respect și politețe binevenite, dan.
Nu este prima dată când îți atrag atenția asupra acestui lucru. Sper să ții cont de această rugăminte.