1. Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând:

2. Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în fata Mea!

3. Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul.

Cartea lui Iona

Neîmplinirea voii lui Dumnezeu e de când lumea. Iar acum, ca întotdeauna dealtfel, mulți din lume trăiesc în afară voii Creatorului. Atât de mulți încât pare că lumea întreagă e întoarsă împotriva Lui. Lumea acesta își adună gloria din neimplinirea voii lui Dumnezeu – comuniștii au făcut asta, naziștii au făcut-o, aparent de niciunde i-a apucat și pe cei de acum care conduc Uniunea Europeană să o facă. E adevărat, Mântuitorul Hristos a spus „împărăția Mea nu e din lumea aceasta”, dar în lume sunt și mulți credincioși care își duc viețile în liniște, după cuvântul Domnului. Tot ca întotdeauna. Aceștia sunt în Biserică. Sfânta Fecioara Maria era la Templu, la rugăciune și învățând Legea Domnului, la vremea când Arhanghelul Gavriil i-a apărut să îi vestească despre nașterea viitoare a Pruncului Sfânt. Și Fecioara a ascultat voia Domnului și nu a dat înapoi, nu a fugit, nu a cerut să i se ia misiunea. Nu i se cerea puțin – la vremea aceea o fată rămasă gravidă putea fi pedepsită cu pedepse grele până la ucidere. Iar Sfânta Fecioară a ascultat Arhanghelul și a făcut tot ce i-a zis Domnul prin glasul acestuia.

Desfrânarea e de când lumea. Chiar și aleși ai Domnului au ieșit din voia Lui prin păcatul acesta, știuți din Sfânta Scriptură pentru asta fiind chiar regele David psalmistul și preaînțeleptul Solomon. Lumea noastră își face titlu de glorie din desfrânare, confundată voit cu libertatea. E promovată, e văzută de unii, nu putini, ca necesară pentru orice om contemporan, ce trebuie să fie deschis la experiențe și tot ce e nou. Și pentru orice copil… Normă! Se cere ca desfranarea să fie învățată în școli.

Sfânta Maria era virgină. Trăind în voia Domnului, nu știa de bărbat. La vremea aceea legea interzicea desfrânarea tocmai pentru că lucrul acesta se întâmpla. Dar Maica Domnului trăia atunci viață curată.

Lumea noastră se pierde din nefacerea pruncilor. O lumea întreagă a fost ucisă si s-a pierdut prin milioanele de prunci avortați. Numărul copiilor uciși de mame e neverosimil, e înfiorător. O Românie întreagă a pierit în cabinetele medicale, de mâna ginecologilor. Poate că și o Europa întreagă s-a pierdut… Avorturi făcute de femei căsătorite, de tinere educate, de cele care au ales conștient, având mijloace să își crească copii și având timp să ia hotărârea ținerii sau uciderii copilului. Femei care au făcut repetat avorturi.

Și alte femei care nu au rămas niciodată gravide. Care au ales să nu facă prunci. Să nu facă și să nu crească. Și lumea noastră se pierde din asta. Din ce în ce mai puține femei vor copii, din ce în ce mai puține femei nasc.

Și peste toate astea, în fiecare an vine sărbătoare mare a Nașterii Domnului. Sărbătoarea venirii Fiului lui Dumnezeu se repetă în lumea noastră ce pare pierdută în haos moral, separată de Creator, cum părea și acum 2000 de ani. Sărbătoarea nașterii din Fecioara care a împlinit voia Domnului. Ascultarea de Dumnezeu, atât de greu văzută acum, fecioria, atât de neluată în seamă acum, nașterea, din ce în ce mai rară și atât de puțin dorită de femeile zilelor noastre, toate sunt iar reamintite in ziua sărbătoarii Nașterii Domnului.

Fecioara cu Pruncul la sân e refacerea, restaurarea lumii întregi – intrarea Domnului în materie, în lumea ce se degradează și se pierde, de la piatră la suflet, dacă e lăsată singură. Și nu e. Iar începutul salvării, mântuirii lumii, îl pune Sfânta Fecioară având Pruncul Sfânt.

ACP