Fragment din emisiunea Firing Line with William F. Buckley Jr., din 25 iulie, 1977

Margaret Thatcher: Există două căi prin care un guvern poate să acționeze: una este bazată pe ceea ce am numi societate liberă, cealaltă este cea care permite doar unei singure viziuni politice și economice să se exprime, în care totul este deținut sau controlat de către Stat, inclusiv presa, ideile, libertatea cuvântului și toate celelalte…

Între aceste două căi – societatea liberă și societatea totalmente controlată – există desiguri variații. Cred că ceea ce am văzut în Marea Britanie este că, gradual în ultimii 12-13 ani, ne-am îndepărtat de la societatea liberă către altceva.

În același timp, și eu nu găsesc, spre deosebire de alții, acest lucru surprinzător, am încetat să creăm bunăstare. Am fost martorii unei serii de restricții și am putut observa un lucru: în primul rând că ne concentrăm tot mai mult mai degrabă pe redistribuirea bunăstării decât pe crearea ei. Ca să creezi mai multă bunăstare, ai nevoie de o societate mai liberă, de o societate a stimulării.

În mod normal, când văd acest lucru, mă uit cu îngrijorare la societățile care au înclinat spre stânga, adică societățile care au încercat să redistribuie mai mult și nu au stimulat oamenii care lucrează din greu, pe cont propriu, creând bunăstare pentru familiile lor și oferind locuri de muncă pentru alții. Acest lucru a produs o societate mult mai prosperă decat cea de acum (…).

Willian F. Buckley JR: L-ați citat recent (…) pe fostul prim-ministru Callaghan care a spus în 1970: “nu am niciun dubiu ca măsurile economice socialiste pe care le putem vedea în țările din Estul Europei se vor afirma din ce în ce mai mult în fața societăților neplanificate, specifice Vestului”. Speram că din 1970 încoace dnul Callaghan a mai învățat câte ceva…

Margaret Thatcher: (…) Dacă nu ai libertatea cuvântului, vei ajunge curând să nu mai ai idei noi. Dacă nu le poți dezbate liber, pentru că ar exista “o viziune corectă”, vei înceta în timp să mai dezvolți idei noi (…).

Dar vedeți (în viața politica britanică – n.m.), în ultima vreme a fost introdus acest cuvant: “consens”. “Trebuie să avem un consens”. Nu era folosit când am intrat eu în politică. Noi aveam CONVINGERI (subl.m). Și noi încercăm să CONVINGEM (subl.m) oamenii că convingerile NOASTRE (subl.m) sunt cele corecte. Și că degeaba ai convingeri, dacă nu ai voința să transformi acele convingeri în acțiune.

Iar politica înseamnă mult mai mult când ai convingeri, decât o multitudine de manevre de a rezolva “problemele zilei”.

Cred că atunci când se merge spre consens, cel mai adesea înseamna că cei care au convingeri, așa cum am eu, tind să cedeze din ce în ce mai mult stângii.

Iar eu sunt în politică pentru că am convingeri.

Ultimele alegeri în Marea Britanie s-au desfășurat în jurul uneia dintre cele mai dăunatoare atitudini (…): predecesorul meu a declarat că poporul britanic vrea “pace și liniște”, “orice pentru o viață liniștită”.

Iar noi știm că aceasta este cel mai mare travesti al democrației: oamenii se vor întreba “vocea mea oare mai contează? mai sunt în stare de ceva?” Apoi se vor abandona unei minorități bine organizate.

Ați întrebat dacă oamenii au învățat minte: da, învață că dacă lași treburile în mâinile acelei mici minorități bine organizate se vor întâmpla lucruri neplăcute și că apoi va trebui să-ți revii din asta.”

Puteți urmări întreaga emisiune aici.

Pe urmă Buckley întreabă ceva din care rezultă ca chestiunea convingerilor este legată de cea a ierarhiei: vrei libertate sau siguranță? Ce e mai important pentru tine? Știind că dacă te bazezi pe siguranță, atunci când libertatea e cea care dă sens existenței, nu ești mai mult decât, asa cum zice Thatcher, un animal la zoo.
Aplicat pe R. Moldova, “Republica Moldova vrea iaurt, nu geopolitică“, ne-au spus Armand Goșu și cei care au pregătit preluarea totală a puterii de către ruși.