Operei apărute în două volume la editura Humanitas în două ediţii (1995 şi 2005) “Despre democraţie în America”, i s-a dat un loc special în dezbaterea politică din România de după 1989. Toată lumea a vrut să înţeleagă America învingătoare în Războaiele mondiale Unu, Doi şi Trei, ultimul fiind cel Rece. De la adularea fără reserve până la negarea furioasă, iată că America ocupă mai mereu prima pagină a istoriei.
Alexis de Tocqueville a vizitat SUA între aprilie 1831 şi martie 1832, un an în care se lămureşte asupra ţării şi îşi adună documentele necesare elaborării lucrării sale. Succesul primului volum apărut în 1835 îl uimeşte şi pe autor. A doilea volum a apărut cinci ani mai târziu, în 1840.
În prefaţa ediţiei Humanitas, Francois Furet face această observaţie:
Deci Tocqueville s-a dus să caute în Statele Unite nu un model, ci un principiu de studiat, o întrebare de ilustrat şi de rezolvat; în ce condiţii democraţia, dacă ea este o stare a societăţii devine şi ceea ce şi trebuie să fie, pentru a nu conduce la dictatură: o formă de guvernare.
Ce spune Alexis de Tocqueville:
În corupţia celor care ajung din întâmplare la putere există ceva grosolan şi vulgar, care contaminează mulţimile. Ceea ce este de temut nu e atât priveliştea imoralităţii celor mari, ci a imoralităţii care duce la mărire. În democraţie, cetăţenii simpli văd un om ieşit din rândurile lor, care în câţiva ani dobândeşte bogăţia şi puterea; acest spectacol le aţâţă uimirea şi invidia; ei vor să afle cum cel care ieri era egalul lor este astăzi împodobit cu dreptul de a-i conduce. Se produce astfel un soi de amestec odios între noţiunile de josnicie şi putere, decădere şi succes, utilitate şi dezonoare.
