Alin Fumurescu scrie pe 04/11 în articolul Tea Party şi provocările sistemului anti-sistem:
Cazul mişcării Tea Party mi se pare, de la distanţă, cel mai interesant pentru că el surprinde cel mai bine o tendinţă prezentă nu doar în SUA ci în mai toate democraţiile liberale, mai vechi şi mai noi: tendinţa anti-sistem. O tendinţă ce pare să fascineze deopotrivă atât stânga cât şi dreapta, din România până în Brazilia, trecând prin toată Europa şi America de Nord.
Entuziasmaţi sau îngrijoraţi de popularitatea mişcării, atât suporterii cât şi criticii Tea Party au scăpat din vedere o asemănare izbitoare, dincolo de aparenţe – aceea dintre succesul Tea Party de astăzi şi cel a lui Obama, din urmă cu doi ani. Atât entuziasmul de acum, cât şi cel de atunci au mai puţin de a face cu stânga sau dreapta, cu o politică sau alta, fiind mai degrabă manifestări (diferite, desigur) ale aceleeaşi tendinţe anti-sistem. Ambele sunt, după cum constată cineva, un soi de ecran verde pe care fiecare îşi poate proiecta orice fel de imagini şi orice fel de speranţe.
euNuke comentează la 16:03:
Mişcarea Tea Party NU este o platformă civică antisistem, scurt pe doi şi simplu ca bună ziua. Întregul eşafodaj al articolului constă într-o falsitate proclamată cu emfază de către autor, nesusţinută de elemente faptice.
– Dacă erau anti-sistem, întreaga activitatea ar fi fost orientată către zona stradală, către spaţiu public, ar fi fost eminamente protestară, precum mişcarea sindicală europeană, cu mitinguri, răcnete publice şi tot tacîmul. Tea Party a evitat această tentaţie anarhică. Întîlnirile s-au ţinut civilizat, îndeosebi in townhalluri, în spaţii închise, în săli destinate dezbaterilor şi asocierilor din micile oraşe şi prin cartierele foarte civilizate ale Americii. Nici urmă de rebeliune în spiritul ce a animat mişcarea. Autorul pur şi simplu scorneşte o tentă antisistemică.
– Dacă erau anti-sistem nu ar fi ţinut să participe intens la campania electorală şi nu ar fi susţinut candidaţi, independenţi sau înregimentaţi în Partidul Republican. E o chestiune de bun-simţ să observi orientarea pro-sistem, pro-instituţională, şi – cel mai important – pro-constituţie, ba chiar întru apărarea status-quoului constituţional al federaţiei aşa cum a fost el împămîntenit de părinţii fondatori. Insinuarea autorului este pur şi simplu o mistificare neruşinată, fără nicio legătură cu realitatea politică a Americii.
– Dacă erau anti-sistem, fondurile de campanie nu ar fi fost declarate, ci căpuşate, ca în Romania, trecute pe şest dintr-un buzunar în altul, dar nu şi în cadrul Tea Party, mişcare civică responsabilă ce a ţinut şi înregistat permanent capitalizarea externă a organizaţiilor. Dacă vrei să faci acuze de corupţie şi deturnare, ai bunul simţ şi adu niscaiva probe, dragă autorule, altfel iar pici în aceeaşi campanie banalizată de denigrare a asocierilor civile şi politice americane. Tot astfel pot şi eu să mă întreb dacă nu cumva pe tine te plăteşte cineva, o organizaţie obscură şi dubioasă, ca să te ţii de emanaţii preţioase la adresa mişcării Tea Praty pentru care deja ai făcut o fixaţie şi ţii cu tot dinadinsul să-i imprimi profilul public alcătuit de matale. Dar nu, eu nu cred aşa ceva, îs convins că ideile acestea, bune sau proaste cum sînt, îţi aparţin întru totul şi nu-s altceva decît expresia unui hobby auctorial.
Alin Fumurescu îi răspunde la 16:26:
@ euNuke – cu tot respectul, habar nu ai despre ce vorbeşti: au fost mai mult în strada şi nu, nimeni nu ştie de unde le-au venit banii. Haide sa nu confundam visurile cu realitatea. Mulţumesc.
euNuke scrie la 17: 26:
Cu scuze pentru greşelile de redactare din replicile anterioare, reiau ideea finanţării electorale. Se pare că domnul Fumurescu nu concepe existenţa voluntariatului în materie de asociaţii civice şi politice, pentru că realitatea simplă a mişcării TeaParty este aceea că s-a întemeiat pe acordul de voinţă al membrilor într-un proces de asociere voluntară, deseori spontană, alteori ca urmare a propagării libere în comunităţile urbane americane a mesajelor de solidarizare întru salvgardarea status-quoului constituţional.
S-a tot vorbit de ideologia mişcării. Nu există nicio ideologie pentru că mişcarea nu este una direct politică, ci eminamente civică, oamenii aceia nu sînt membri de partid şi nu s-au simţit obligaţi să achieseze la o platformă dogmatică de idei. Tocmai de aceea este extraordinară această mişcare, pentru că nu a pornit de sus, nu a fost impusă şi nimeni nu a plătit pentru înfiinţarea ei aşa cum vreţi să sugeraţi fără a prezenta nicio probă in acest sens. Orice om liber, sănătos la cap, ce simte că-i sînt periclitatea libertăţile şi acel sistem normativ ce garantează libertăţile şi proprietatea ar trebui să procedeze întocmai, iar americanii au dovedit încă o fată că-s cei mai întregi la cap oameni, cei mai liberi şi cei mai conştienţi de puterea vocilor unite. Iată de ce mişcarea TeaParty este pro-sistem, nu antisistem şi s-a născut in ideea apărării sistemului de o clasă de prădători ce străpuns porţile cetăţii şi pretinde că are dreptul să modifice pînă la aanihilare constituţia US fără să fi primit vreun mandat in sensul acesta.
Nu mi-aduc aminte să fi citit vreun material de-al dumitale care să descrie politicile antisistem ale clicii obamiene, domnule Fumurescu. Sau anihilarea concurenţei libere prin stimulente uriaşe este în opinia dumitale o chestiune banală, ce decurge din prerogativele obişnuite ale instituţiilor din sistem? Sau suspendarea consimţămîntului liber în materie de asigurări este tot o urmare firească a întăririi sistemului? Astea nu sunt chestiuni ideologice, e adevărat, ci primele simptome ale instaurării socialismului în US, anume jaful primordial pe care urma să se întemeieze viitoarea putere politică şi încleştarea propagandică a cetăţeanului de rînd. Că tot vă arătaţi intrigat de sumele imense intrate in campanie…poate uniţi iţele şi pricepeţi cine a întins plasa.
Alin Fumurescu scrie a doua zi, pe 05/11 la 06:10:
@ euNuke (btw, grăitor nick, am impresia că nu ne înţelegem. Sunt primul susţinător al „grass root democracy”, cu o condiţie să aibă un cap şi, dacă nu cer prea mult, şi o coadă). Mulţimile dezlănţuite fără „cap”, mă sperie – îmi amintesc de Revoluţia Franceză sau de revolta din Massachussets, care i-a speriat zdravăn şi pe Fondatori, după cum sunt convins că ştii – de aceea toate acele checks and balances din Constituţia pe care, nu mă îndoiesc, ai citit-o, că nu e lungă. Sunt sincer convins că există în mişcarea Tea Party oameni care chiar merită promovaţi (Jim DeMint sau Mario Rubio, bunăoară). Nu sunt nici eu de acord cu toate cele făcute de administraţia Obama. Dar asta e una, iar fantasmogoriile în care leul se pupă cu mielul, alta. E uşor să fii contra de pe margine, dar cum se va împăca un libertarian Tea Party (vezi, bunăoară, Rand Paul) care cere tăierea Social Security şi Medicare,legalizarea marijuanei şi a avorturilor, în bună tradiţie libertariană, cu cei 49% de susţinători peste 65 de ani când va veni – şi va veni – vorba de a vota legi pro sau contra? Întreb, nu dau cu parul. Pentru alte solicitări sincere de lumînare, vezi mai sus… După cum spuneam, găina fără cap se agită, împroaşcă sânge, dar sfârşeşte în oală sistemului…
În fine, ar mai fi de spus, dar am obosit usurel…
Oricum, cu simpatie sinceră. Înţeleg şi apreciez pornirea. Nu pot, însă, în ruptul capului, accepta o argumentaţie care nu există. Am renunţat la stânga pentru că încerca să mă spele pe creier. Nu voi accepta aşadar să fiu spălat pe creier nici de către o retorică declarativ de dreapta. (Btw, doamna Angle, binecuvântarea lui Reid, n-a putut răspunde nici la întrebarea „la ce face referire al doilea amendament?” decât cu „vă voi spune când voi ajunge senator”. Iar Sarah Palin, pe vremea când era pe tichetul pentru vicepreşedinte, a adus vorba într-un interviu de decizia Roe vs. Wade (cea cu legalizarea avorturilor). La întrebarea „mai ştiţi alte decizii importante ale Curţii Supreme?” – a răspuns „păi sunt multe”, dar n-a mai putut numi nici una. Brrrr… Aş putea continua aşa până mâine dimineaţă, dar ar fi păcat…
euNuke nu a mai continuat. Nu avea cu cine.
Update
costin: De la minutul 27 puteti asculta ce spune Scott Marshall, lider al Partidului Comunist din SUA (CPUSA) despre Tea-Party. Comparati cu ce spune „omul de dreapta” Alin Fumurescu:
“cine sint oamenii din Tea Party, multi dintre ei sint oameni din clasa mijlocie care isi pierd casele si locurile de munca, speriati de moarte, si media croporatista, media dementa de dreapta, folosesc frica si tot felul de bani pentru a raspindi aceasta miscare. Eu personal cred ca incep sa dispara, partial pentru ca nu sint foarte coerenti, sint foarte multe contradictii intre “miscarea conservatoare obisnuita” si miscarea Tea Party. Sint periculosi, si ar trebui sa spunema asta, dar noi ar trebui sa ne concentram pe miscarile care ii vor inlatura.”
Romanian
34 de comentarii
euNuke
8 noiembrie 2010păi, nu că nu aş avea cu cine, dar domnul Fumurescu a preferat să nu răspundă punctual, ci împrăştiat, la nişte obiecţii inexistente dar închipuite de dînsul. Chestiunea fragilităţii alianţei dintre conservatori şi libertarieni e una veche, şi a suscitat nenumărate opinii in presa şi thinktankurile americane din ultimii 50 de ani, ca atare un vast subiect doar tangenţial mişcării TeaParty, iar dezbaterea in termenii de găină fără cap nu o agreez din start. Dacă ar fi făcut vreo referire pertinentă la autorii ce au tratat convieţuirea dificilă a celor 2 grupări de dreapta americane poate aş fi continuat, dar omul este presetat pe discreditarea mişcării şi cu asta basta. Oricum, sînt măgulit de impresia dumnealui…cum că aş umbla cu mopul dreptei prin ungherele internetului la spălat de creiere [norocul lui chior este că argumentaţia mea nu există, altfel era cu neuronu pe sîrmă acum, la uscat. sau poate chiar o fi].
Chestiunea insurmontabilă a liderului autoritar care să dea direcţia unei mişcări politice/civice nu poate fi decît un reflex al condiţionării socialiste tipic europene. Pe plaiurile europene obişnuite cu despotismul, cu reprezentarea şi ilustrarea nonelectivă a ideilor cu pregnanţă in mentalul colectiv, cu o cultură ce încă îşi trage seva din personalităţile luminoase, iniţiativele şi chiar existenţa unei asociaţii sînt condiţionate de prestanţa, şarmul, exuberanţa unui căpitan guraliv şi viteaz care să-şi asume responsabilitatea in locul unor intelectuali de fundal ce îşi oferă acordul dar nu doresc a fi implicaţi. Apolitismul este boală veche, cu rădăcini in societatea fracturată a anilor interbelici cînd mulţimile se coagulau in jurul căpeteniilor mesianice, cu o tradiţie malignă in anii ceauşismului cînd cultul unor personalităţii definea cultura naţională iar orice intelectual ce dorea să supravieţuiască prin creaţie in lăuntrul regimului trebuie să producă cel puţin garanţia neutralităţii sale politice; prin urmare manifestările sale postdecembriste se înscriu într-un fenomen ce ar trebui să preocupe nu numai sociologii, ci şi psihiatrii, din moment ce în condiţii de libertate s-au găsit încă destui intelectuali care să refuze participarea la viaţa politică cu o îndărătnicie şi vehemenţă publică ce frizează patologicul, apolitismul fiind proclamat ca etalon al probităţii, iar politica sursă infinită de pîngărire. Iar acesta a fost mediul in care am crescut noi…rătăciţii prezentului, neînregimentaţi in vreo organizaţie politică şi in acelaşi extraordinar de mîndri de independenţa noastră, prea puţini pricepînd că independenţa este echivalentă cu alienarea şi că cine se separă cu aer superior, glacial de voinţa maselor nu mai are cum să pretindă vreo relevanţă sau respect din partea societăţii. Cînd nu te implici acolo unde se deliberază asupra deciziilor nu mai ai cum să aştepţi vreo transformare pozitivă in starea societăţii, iar dezamăgirea cruntă nu este altceva decît un simptom…al sociopatiei. De aici şi ura nedisimulată, dezlănţuită la adresa intelectualilor implicaţi onest…TRU, Patapievici, Pleşu, Tismăneanu. Stîngiştii şi uneltele lor din presă sînt prinşi in paradigma liderului salvator şi se tem că aceste personalităţi ar putea coagula in jurul lor masele tot aşa cum ai lor intelectuali de basm au strîns mii de oameni pe stadioane. Cum să le explici falsitatea raţionamentelor lor, cum să-i linişteşti pe aceşti mici sociopaţi ce urăsc poporul ce se adună in piaţa publică altcumva decît pentru a sluji interesele unor luminoşi de partid ce ţintesc schimbarea ordinii capitaliste? Nu mai bine îi lăsăm să fiarbă in umorile anxietăţii pricinuite de răzmeriţele americane pe care se grăbesc să le portretizeze întru liniştea lor drept revoluţionare, antisistemice? De ce să se amăgească cu iluzii călduţe cînd pot să fie zdruncinaţi in convingerile lor cu noi sperietoare…uite cum vin moşierii conservatori şi burghejii libertarieni şi săvîrşesc o alianţă a reacţionarilor care le va aduce cît de curînd sfîrşitul…asta este logica lor internă, aşa văd ei lucrurile şi deh, sînt impacientaţi.
dr pepper
8 noiembrie 2010De cateva zile ma tot chinui sa scriu un mesaj si il tot sterg ca nu imi iese formularea.
Am fost magulit si un pic intimidat cand am primit raspuns de la d-nul Tismaneanu. Si cred ca gestul acestuia ar trebui urmat si de ceilalti intelectuali de dreapta, cumva o copie a American Thinker unde intelectualii coboara din turnurile de fildes construite cu grija ( vezi TRU) in „multime” cum ar fi acest blog colectiv aducandu’si aportul la modelarea societatii.
Poate abordarea lui abbu nu a fost dintre cele mai fericite. Eu nu am talentul lui eunuke de a mestesugi frazele si poate eunuke nu mai are rabdarea de a explica la nesfirsit.
Nu inteleg de ce intelectualitatea de dreapta nu intervine pe acest gen de blog-uri, de ce nu isi face mai mult simtita prezenta si ce crede ca are de pierdut din asta.
Acest blog este o mare schimbare in care comentariile de proasta calitate ce fac deliciul stangii si modeleaza limba romana cu expresii de genul „pupinbasesc”, „licurici”, „capsunar” sau mai stiu eu ce le da prin minte nu isi vor gasi locul.
Poate gresesc, insa raman la concluzia ca interventia adevaratilor intelectuali ( nu cei fabricati de media leftista gen Mircea Badea, stalpul literaturii romanesti vantu, cristoiu, omul cu latop-ul sau felix) ar putea face diferenta si sunt convins ca moderatorii acestui blog nu vor lasa mesajele abjecte sa modifice ideile sau subiectele.
Si poate, in timp, vor modifica atitudini si mentalitati.
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010(A. Fum., op.cit.) Am o umilă întrebare pentru Dl. drd. de Indiana: de ce se potrivesc aceste cuvinte ca referire la Tea Party și de ce nu le-a scris acum doi ani cînd mergeau mănușă retoricii, actelor și faptelor numitului Barack Hussein Obama și fidelilor săi ciraci?
euNuke
8 noiembrie 2010Intervenţia intelectualităţii de dreapta este vizibilă in spaţiul virtual, chiar şi in presa scrisă, dar nu este suficient de focalizată, concertată pentru a o putea caracteriza drept iniţiativă politică. Există o teamă puternică de politic, ce se explică, in opinia mea, şi prin acea aversiune manifestă in adevărate atacuri la persoană a organelor din massmedia şi a activiştilor faţă de orice personalitate ce refuză să accepte socialismul ca doctrină de stat; hăituirea intelectualilor autonomi se întîmplă chiar şi atunci cînd opţiunea politică conservatoare sau de dreapta a opinenţilor nu fost pronunţată sau asumată.
Dar nu vocile pertinente lipsesc, ci numitorul comun, acel set minimal de idei in jurul cărora oamenii obişnuiţi să se ralieze şi coexiste ca fiinţe angrenate conştient, voluntar intr-o comunitate, iar acest impuls ideatic al re-încetăţenirii nu trebuie şi nu poate să fie un text masiv cu valenţe ideologice, ci o platformă cît mai simplă de idei şi valori. Mişcarea TeaParty s-a născut in jurul unor valori comune puse in pericol de deviaţiile autoritariste, uzurpatoare ale unor guvernanţi aleşi, nu la chemarea unor mari conducători, ori a unor activişti comunitari formaţi in birouri de propagandă ori in şcoli politice, şi tocmai asta tulbură activistul stîngaci…este semnul eşecului său personal, acolo unde el -măreţul militant pentru pace sau pentru cai verzi- s-a poticnit alţii au reuşit fără să depună prea mult efort şi fără să fie plătiţi de vreo organizaţie; asta înseamnă că America nu a fost încă îngenuncheată, cu tot efortul unei prese liberale, progresiste, chitite să transforme radical societatea tradiţională, iar ideile sale asupra libertăţii şi proprietăţii încă răzbat şi adună oamenii la un loc, ba chiar îi determină să treacă peste disensiuni şi dezacorduri şi să se asocieze pentru apărarea lor.
Societatea nu are o nevoie vitală de lideri salutari, ci de cîţiva reprezentanţi neprofesionalizaţi care să fie capabili să respecte mandatul pe care-l primesc de la cetăţeni. Se uită adesea că parlamentarii nu sînt şi nu pot funcţiona ca o clasă conducătoare de sine stătătoare, că nu pot decide la infinit interesele poporului într-un mod netransparent, arbitrar, discreţionar. Cred că intelectualitatea de dreapta europeană ar trebui să se implice mai mult in procesul preelectoral de dezbatere şi triere a candidaturilor, şi…incă ceva…ar trebui cumva ca chestiunea constituţuională a revocării mandatului, in anumite condiţii, să fie repusă pe tapet. este esenţial ca aceşti oameni să fie responsabilizaţi, politic măcar.
dr pepper
8 noiembrie 2010La idei ma refeream si eu, eunuke, nu la lideri.
Dar mai ales la dialog.
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010euNuke
Corect! Chestia-i că misia intelectualului de dreapta e mai degrabă a se face auzit de „simplul cetățean” (altă sintagmă devalorizată!), mai degrabă decît de a se război steril cu „vocile” de dincolo de dreapta judecată, precum Cavalerul Tristei Figuri ce avea ce avea cu morile de vînt(u). N-am nici răbdarea nici meșteșugul tău de a elabora argumentații elaborate contra unor neica-nimeni cu ifose și ștaif cu înlocuitori. Înlocuitori de bun-simț și judecată proprie vreau să zic. Am zis bun-simț?
Bun simț să ne batem condescendent pe burtă, neuitînd… aerele:
Cînd ne pierdem vremea cu fleacuri, riscăm să uităm ce vrem/de unde-am pornit. Y’a d’autres chats à fouetter!
dr pepper
8 noiembrie 2010Pataphyl, ai punctat foarte bine la numarul 3.
Cristina R.
8 noiembrie 2010Domnule Fumurescu:
Va raspunde o membra a Tea Party.
Cum nu pareti un cunoscator al realitatilor din SUA, adaug un singur lucru la ce-au spus euNuke si Dr Pepper, care v-au demolat articolul stralucit, punct cu punct.
Scrieti:
1. Miscarea Tea Party a fost intradevar spontana, si s-a coalizat pe urma hotaririlor lui Obama de a etatiza, in mare parte, industria automobilului prin „salvarea” ei cu o infuzie de bani de la stat (cititi: platitori de taxe), la „salvarea” bancilor care, sub presiune leftista, legiferata de Carter in 1977 prin „Community Reinvestment Act” semnasera de decenii imprumuturi fara acoperire, cu zero bani jos (imprumuturi vindute Chinei in ultimii ani) ca si insolvabilii, cei care nu pot functiona intr-o slujba trei sapamini la rind, adica „minoritatilor rasiale victimizate de omul alb” sa aibe si ei casuta lor.
Se vede ca nu aveti habar de degringolada financiara a bancilor, cu statut ambiguu, parte guvernamentale, parte private si axate pe avansarea ideologiei victimizarii „minortarilor” fata de victimizatorii burjui albi. Se numesc Fannie Mae si Freddie Mac, sunt aproape de colaps, dar vinovatii de la virf sunt apropiati ai lui Clinton si Barney Frank, care au parasutat la vreme cu milioane de dolari in punga.
2. Tea Party a avut un „cap” si o „coada” din primul moment, o filozofie politica a guvernarii descinsa din principiile fondarii Republicii. „Capul” nostru–care e evident ca nu va e cunoscut–e Constitutia SUA si multele, genialele capete ale Parintilor Fondatori, care gindeau divers, polemic, incisiv dar cu intreaga filozofie a Vestului in minte si inima. Citeste, domnule, daca ai curaj, „The Federalist” , ca sa vezi ce minte putintica ai.
Tea Party nu are nevoie de un singur „cap”, de un Salvator Mundi, de o Mesia, de un „Capitan”. „Capul” si „coada” astea se regasesc in fiecare manifest al Tea Party de oriunde in SUA:
Guvern cit mai mic, in limitele dictate de Constitutie
Responsabilitate fiscala cu banii contribuabilor productivi
Piete libere
Va asigur ca n-am vazut, la nici un raliu Tea Party, o „multime dezlantuita”. Am poze spre confirmare, cu prunci in carucioare si catei si handicapati in scaune mobile de ultimul racnet.
In fine, pentru ca nici o experienta de-a mea de la „fata locului” nu rezista la o analiza a evidentelor traite de mine, nu cred nici un moment in „obiectivitatea” Dvs., si cu atit mai putin in „simpatia” fata de blogului nostru.
dr pepper
8 noiembrie 2010Panseluta, nu cred ca Fumurescu va intelege vreodata pentru ca ii lipsesc in primul rand ochii mintii lui eunuke care a inteles perfect miscarea fara sa calce vreodata in America ( banuiesc).
Iar ca sa poata intelege ii va trebui timp si spatiu ( adica sa iasa din spatiul campusului universitar si sa simta realitatea ???? ).
Cristina R.
8 noiembrie 2010Erata la # 8:
A se citi: „In fine, pentru ca nici o experienta de-a mea la „fata locului” nu conteaza, pentru Dvs, ca analiza viabila a evenimentelor traite de mine…”
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010Deși intervențiile mele amare de la #3 și #6 nu-i erau adresate Dlui A.F., țin să menționez că și subsemnatul sînt membru înregistrat Tea Party, ba încă într-un stat (New Jersey) revoltător de „albastru”. Mulțumescu-ți, draga mea Panseluță, precizarea era într-adevăr necesară (dacă stăteam de vorbă cu Dl. A.F., ceea ce nu e cazul).
Cristina R.
8 noiembrie 2010dr pepper:
Tea Party e cea mai clara–si singura– „grass-roots movement” –din istoria politica a Vestului.
Furmurescu minte cu nerusinare cind spune ca e „primul sustinator al grass roots democracy”.
Domnule Furmusescu, poate-mi spuneti ce alte miscari democrate „grass roots” ati mai intilnit/sprijinit in ultima vreme, si care au fost acelea?
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010Cristina, vorbim în gol!
Tipul s-a dat la fund total în urma argumentelor prietenului euNuke!
Asta nu înseamnă că nu-s de acord cu indignarea ta:
John Galt
8 noiembrie 2010Sper sa nu va suparati prea tare pe mine daca pun un citat de pe site-ul unui prieten, unde se arata clar faptul ca miscarile „de la firul ierbii” nu sunt de ieri de azi dar mai ales in nici un caz.. de stanga.
????
euNuke
8 noiembrie 2010ai dreptate, Pataphyl. Am simţit şi eu pericolul avîntării intr-o luptă caraghioasă cu morile de vînt. De aceea nici nu am insistat şi in general îmi controlez comentariile pe marginea unor manifeste virtuale evident socialiste/ideologizate. Cazul domnului Fumurescu este însă unul special pentru că dumnealui se pretinde a fi un soi de gînditor liberal, relaxat, un om de dreapta moderat, ca atare schiţele caricaturale pe care le realizează mişcării TeaParty sînt cu atît mai dăunătoare. Contributors are mulţi cititori dintre acei cetăţeni simpli, destul de inteligenţi şi cultivaţi cît să înţeleagă natura acestei mişcări dacă sînt bine informaţi, oameni care ar putea participa la o iniţiativă populară conservatoare, iar replicile mele le erau de fapt adresate acestora şi abia in subsidiar lui Fumurescu pe care nici nu sper să-l conving de justeţea argumentelor mele. De altfel aşa se explică şi insistenţa lui Fumurescu…omul e îngrijorat de faima crescîndă a conservatorilor şi libertarienilor americani şi încearcă să minimalizeze sau demonizeze influenţa acestora prin asocierea subtilă cu extremismul autohton european…aflat in realitate la polul opus al politicii pentru că aici spiritul protestatar şi solidaritatea socială au fost acaparate de tot soiul de grupări de stînga, sindicaliste, anarhiste, comuniste, antifasciste, ecologiste etc. Pentru că domnul Fumurescu rezidează in US şi totuşi publică atîtea articole consacrate bagatelizării mişcării Tea Party in limba romană, pe siteuri destinate cititorilor din Romania, găsesc activitatea sa ca fiind programatică, nu aleatorie, şi, din motive obscure şi oricum neinteresante, agită sperietoarea extremismului de dreapta in faţa unui public cu convingeri politice nu prea bine conturate dar situat prin natura preocupărilor şi intereselor mai aproape de dreapta. Nu este singurul care o face, dar este dintre cei mai răsăriţi şi de aceea am considerat că merită o opoziţie făţişă.
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010John Galt, foarte interesant blogul Dlui Glavan, mă refer în egală măsură la postări și comentarii calificate (atît cît am putut frunzări în cîteva minute!)
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010euNuke
Gotcha! Doar o micuță corectură:
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010P.S. euNuke: eu l-am ghicit de mult pe Dl Fumurescu ca aparținînd mai de grabă tagmei Ciutacilor, de aia nu m-am stăpînit cînd am scris (deprecativ, recunosc):
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010euNuke
…și pentru că diferența de fus orar îmi permite, adaug cîteva constatări personale. Cred că inexistentul tău oponent A. Fumurescu aparține curentului Crinolinian din ce-a mai rămas din Partidul Național Liberal. Bătrînii mei au fost, între războaie și mai apoi, pînă la lichidare, membri sau susținători ai Partidului Brătienilor. După Loviluție, ne-am pus cu toții speranțe în renașterea PNL, l-am votat consecvent, chiar în ciuda gafelor impardonabile ale unor lideri precum Radu Câmpeanu, Ionescu-Quintus (epigramist-turnător, dar comitea catrene mai bune decît proaspătul defunct Păunescu
), ca să nu mai amintesc de Patriciu, Tăriceanu și alții. Cum s-a ajuns ca ex-vrednicul PNL să ajungă în pragul fuziunii cu partidul lui Iliescu rămîne pentru mine un basm SF! La umbra și sub protecția mogulilor, pe față! Prezumpția de țară bananieră pe care se încumetau puținii gazetari vrednici de această titulatură a fost deja depășită: Da’ de unde atîtea banane? Grea problemă, noroc că vine inexistentul A.F. să decidă (despre America, dar scris în românește pentru România, ca să fie clar):
Eu traduc așa: dreapta-stînga sau invers, e esențial să scăpăm de dictatură că restul vine de la sine. Evident, restul, așa a promis și obama: change cu orice preț. Change în sensul de mărunțiș, evident. În America mărunțișul se măsoară în trilioane, pe malul Dîmboviței sînt doar miliarde.
Iar dacă articolul (de fapt seria de articole ale) Dlui Fumurescu nu e scris la comandă în spiritul acestor idei progresiste, declar solemn că mă las de fumat! Ceea ce e imposibil și evident mult prea tîrziu, din cauza vîrstei! ????
A bonne entendeur, salut!
Vlad M.
8 noiembrie 2010Sunt ferm convins ca nu e scris la comanda, Pataphyl. Omul e doar un alt cool-ist roman care isi da cu parerea, ca el sunt mii. De altfel, tin sa subliniez ca omul recunoaste ca a venit de pe palierul stang al politicii.
Cat de mare a fost ruptura cu stanga se vede din tot ceea ce scrie: ignora cu seninatate socialismele obamiste, dar e preocupat de „extremismul” Tea Party.
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010Vlad, îți respect părerea dar țin la a mea! Nu-l auzi ce strașnic tace?
Cristina R.
8 noiembrie 2010Pataphyl @ 19:
Am observat si eu miscarea „underhand” al Dlui Fumarica de a analoga „entuziasmul” Tea Party-ului cu cel care l-a adus la putere pe Obama.
Nimic mai fals. Obama a fost construit in laboratoare mediatice si intelectuale in cautare de o personalitate harismatica–concept tradus, pentru imberbi, ca „tip cool”, si pentru restul de dependenti de statul asistential, ca „Cel Asteptat” care-i va elibera de sarcina de a munci pentru a trai.
Cred ca ai vazut interviurile halucinante postate mai jos, care sintetizeaza apelul lui Obama la o majoritate a populatiei negre. E o conjugare de solidaritate/mindrie rasiala si certitudinea ca rasa neagra cu care O. in tinerete a ales sa se identifice–un calcul identitar politic profund oportunist, ca O. mirosise din ce parte bat vinturile puterii–ii va avantaja pe ei, cei mult suferinzi de rautatea omului alb:
Please embed:
Nu mai gasesc al doilea interviu pe video, dar gasesc un audio, de la pomana distribuita de Obama, cu cinism suprem, locuitorilor din ghettoul orasului Detroit ca ajutor pentru chirie si lumina/apa.
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010Panseluța, mulțumesc mult pentru primul video, îl tot căutam de un an și ceva și doream să-l postez, important e că îl avem acum! În privința lui AF, n-am a-ți spune mai nimic, decît că tăcerea sa denotă o atitudine specifică struțocămilei băștinașe: iaca na! Mă rog, o fi ocupat cu probleme mai importante, scrie frenetic pe vaxpublica, sînt convins că ai citit tot ce s-a scris aici pe subiect.
Truly yours DQ
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010P.S. Întrucît m-am implicat (n-aveam cum altfel) în această dispută, anunț pe cei implicați că adresa mea (postată sub „Echipa”) este funcțională și că poate fi o cale de comunicare confidențială, just in case…
John Galt
8 noiembrie 2010Pathaphyl, cred ca subiectul Fumurescu e prea marunt pentru fi dezbatut in detaliu, mai ales cand exista inclusiv in ro studii de caz mult mai interesante.
De exemplu, continuand ideea inceputa de EuNuke aici:
pot exemplifica cu urmatoarele rezultate:
Dupa care, pe acelasi forum de pustani unde se aduna mosnegi tineri de 25-30 dar si
trolli(stiller) de 55, am trecut pe partea de socialism vs capitalism:Incet incet (dar sigur :D), lumea a preluat ideile (exemplu 1, exemplu 2), pana cand moderatorii (socialisti – finantati de ONG-uri de tip Romani Criss, Soros samd) incepusera sa baneze pe ORICINE aducea argumente solide impotriva marxismului, mai exact socialismului progresiv de la noi.
A se vedea reactia lor aici:
Sau multe altele (cel mai rau se supara cand le arati in fata ca sunt fascisti, xenofobi si chiar rasisti – chiar daca ii acuza pe altii).
..
Partea frumoasa e ca acum, dupa 2 ani, aproape toata lumea de acolo a preluat ideile respective ca din senin, discutiile despre socialism vs capitalism fiind la ordinea zilei ba respectand inclusiv tipul de argumentatie folosit de mine atunci.
Este un exercitiu extrem de interesant sa vezi cum se propaga anumite clisee intr-o discutie si din punctul asta de vedere ii inteleg perfect pe unii „ciomagari” platiti, mercenari ai internetului ce incearca sa-si castige existenta in acest mod (in special pe forumurile formate din tineri). Din pacate pentru ei, absolut nimic din ce „construiesc” cu truda nu ramane in picioare daca nu e facut cu pasiune, cu respect pentru ADEVAR, cu iubire chiar. Oricat de mult ar incerca sa se organizeze in retele si noduri informationale (a se vedea aici de unde a preluat AF argumentul finantarii miscarii Tea Party), pana la urma rezultatul nu poate fi decat unul singur. Asta cred ca ii enerveaza cel mai mult.
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010John Galt
Apreciez sincer efortul tău, fii sigur că sînt cît de cît la curent cu mai toate cele spuse/citate de tine, te anunț că am încercat să fac un efort strict personal de dezamorsare/lămurire, efectele se vor vedea sau nu. Tăcerea prelungită e cu atît mai vinovată cu cît e mai lungă. Doar că la nivel academic – vezi Doamne! – ia timp construcția unui răspuns diplomatic. Bun înțeles,nu-s dispus să accept răspuns în mai puțin de 24 de ore – 72 cu scutire medicală atașată ????
Și P.S. Nu, nu-i subiect mărunt, prea publică frenetic pe Vaxpublica, a scris și-n Cațavencul vîntuit de oameni talentați, mie personal îmi sună monstruos de fals din partea unui ins suspectat de IQ pozitiv. Mîine-poimîine îl vedem Ministru de NuConteazăCe. Tehnocrat, te joci cu asta?
John Galt
8 noiembrie 2010voxpublica si traficul urias de 500 de utilizatori ? ????
euNuke
8 noiembrie 2010Mă întreb dacă domnul Fumurescu o să-şi găsească timp să comenteze manifestul şi manifestaţia anti-sistem pusă la la cale de doamna Alina Mungiu-Pippidi-Soros. Se încadrează sau nu la mişcări ce contestă sistemul politic şi tind să-l răstoarne/cureţe fără a avea vreo legitimitate democratică?
http://www.hotnews.ro/stiri-op…..civile.htm
Pataphyl (Andrei R.)
8 noiembrie 2010euNuke
Am reușit să-l contactez pe domnul Fumurescu și a promis că va acorda dreptul la replică săptămîna viitoare. Așadar să ținem minte întrebarea ????
Costin A.
8 noiembrie 2010Pavement despre Tea Party:
Cristina R.
8 noiembrie 2010euNuke @ 28:
Nu ti-am inteles intrebarea adresata dlui F.: Vrei sa spui ca asociatiile cetatenesti neguvernamentale nu sunt legitime democratic?
Constitutia SUA:
.
Asociatiile libere de cetateni a fost, si sunt, baza democratiei americane, recunoscute ca atare in Primul Amendament.
Cind m-am intors de la Conventia Tea Party din Richmond, taximetristul care ma ducea la gara, un musulman din Etiopia–un „hell hole”, ca si toate tarile islamiste din Africa–a inceput sa ma interogheze, tare minios: De ce o sustinem pe Sarah Palin? Ce calificari are ea sa conduca o tara?
In final, m-a intrebat: Are you [Tea Party] approved by the Government?
Nu era cazul sa-l instruiesc in Constitutia SUA, mai ales ca se uita, peste umar, mai mult la mine decit la drum, si mi se facuse frica.
Bomboana a venit la sfirsit, aproape de gara, cind m-a intrebat de unde sunt original, si, cind i-am spus „Romania”, raspunsul a semnalat un fel de „pupare piata endependenti”: esti buna pen’ca vii din tara lui Hagi, unul din cei mai mari fotbalisti din lume.
——————————————————————————–
emil b.
8 noiembrie 2010… plus ca Hagi a jucat si antrenat in Turcia, ceea ce nu se poate spune despre Sarah Palin ????
Cristina R.
8 noiembrie 2010emil:
Tare buna! Tipul probabil nu stia ca Palin iubeste hockey-ul…
euNuke
8 noiembrie 2010nu. era o ironie la adresa tezei domnului fumurescu.