Falimentul moral al presei

    0

    Text preluat din Romania libera

    Faptele nu sunt nici democratice, nici dictatoriale. Realitatea nu ar trebui sa fie nici supusa la vot, nici impusa prin decret.
    Unii dintre noi care îsi mai amintesc cum crestea productia si nivelul de trai în paginile Scînteii si la televizor în timp ce stiuletii erau legati cu sârma în lan iar vacile (aceleasi) erau plimbate de la o ferma la alta pentru vizitele prezidentiale si cum ne cocotasem „pe noi culmi de civilizatie si progres” în timp ce stateam la coada la brânza, înca mai reusesc sa înteleaga pericolele pe care le presupune alterarea realitatii în functie de imperativele ideologice.

    Si, cu toate astea, ne aflam în plina epoca a refuzului deliberat si sistematic al faptelor. Câteva exemple.

    Agentia Reuters a difuzat zilele trecute mai multe fotografii cu incidentul de pe nava Mavi Marmara preluate dintr-o sursa turca în care apare un soldat israelian întins pe punte. Desi pe sursele originare, soldatul este plin de sânge si alaturi de el poate fi observat un „activist umanitar” cu un cutit în mâna, din fotografia difuzata de Reuters au disparut si sângele si cutitul. Reuters, ca de alfel mai toate mass-media „mainstream” nu a lasat ca faptele sa stea în calea teoriei oficiale potrivit careia israelienii însetati de sange i-au masacrat pe bietii activisti nevinovati. Nici macar nu e prima oara când se întâmpla asa ceva. Asta iarna, France2 a difuzat un reportaj despre un presupus carnagiu comis în Gaza de un bombardament israelian. Zeci de cadavre, femei smugându-si hainele de durere, ce mai, scenele binecunoscute. Dintr-un motiv ramas necunoscut, imaginile difuzate erau, ce-i drept din Gaza, dar de la un incident din 2005 în care un camion plin cu munitie al Hamas explodase omorând zeci de oameni. Acelasi post TV difuzase anul trecut un reportaj cutremurator tot din Gaza despre cum israelienii îi înfometeaza pe bietii palestieni.. Rafturi goale, oameni oameni disperati. Ce n-a vazut operatorul si nici oamenii de la montaj era ca toate bunurile din magazinul prezentat drept un monument al dezolarii si penuriei erau înghesuite pe niste rafturi în spatele camerei care se vedeau foarte frumos în reflexia usii de la frigiderul gol-golut. Dar de ce am lasa faptele sa stea în calea unei povesti emotionante?

    Un alt exemplu. Ieri majoritatea mass-media au titrat ca rezultatele alegerilor din Olanda au fost strânse pentru ca liberalii (conservatori) au obtinut un mandat mai mult decât laburistii (stânga socialista). În realitate, alegerile au fost oricum, mai putin strânse: Dreapta – liberalii, Partidul Libertatii al lui Geert Wilders plus crestin-democratii au obtinut 76 de mandate din 150, ceea ce, dupa aritmetica, înseamna o victorie clara. Partidul lui Wilders, lânga care orice publicatie „serioasa” nu uita sa puna invariabil adjectivul „islamofob”, s-a clasat pe locul al treilea spre ororea „analistilor”. Ceea ce nu veti gasi în presa lumii este o explicatie satisfacatoare pentru care cea mai toleranta tara din lume acorda credit unui om politic taxat de toata lumea drept „extremist de dreapta” pentru ca a îndraznit sa afirme deschis ca Olanda are o mare problema cu imigrantii musulmani. Pentru ca este mai probabil ca olandezii s-au smintit decât ca Olanda are o mare problema cu imigrantii musulmani, dintre care unul i-a taiat gâtul lui Theo Van Gogh în 2006.

    De câteva zile, un grup de vreo câteva sute de oameni distrug si dau foc la tot ce le cade în mâna la Stockholm si Malmö. Daca te iei dupa France Presse, e vorba de imigranti din „suburbii defavorizate” iar daca te iei dupa BBC, e vorba de o „revolta a tinerilor” dupa modelul patentat în Franta. Cumva, nici BBC, nici AFP nu par sa gaseasca interesant de relatat faptul ca tinerii care se revolta striga „Allah Akhbar” si ca „suburbia defavorizata” este numita „micul Mogadiscio”. Daca nu ati vazut la televizor cum a fost atacat fizic caricaturistul Lars Vilks de catre un grup de activisti musulmani în cladirea Universitatii din Uppsala – unul din centrele culturii europene – este pentru ca marile agentii nu au gasit ca acest subiect ar fi interesant. În schimb, Associated Press a publicat un material foarte lung despre cum este distrusa imaginea toleranta a Suediei de Jimmie Akesson, un politician care începe sa creasca în popularitate pentru ca cere limitarea imigratiei din tarile islamice.

    E mai confortabil pentru presa sa acrediteze ideea ca dn motive necunoscute Olanda si Suedia au apucat calea barbariei decât sa recunoasca faptele. E mai simplu sa admitem ca italienii sunt niste brute xenofobe decât sa privim în fata adevarul ca uciderea Giovannei Reggiani a scos în modul cel mai oribil în evidenta faptul ca exista o mare problema legata de criminalitate în rândul etniei rome. Daca lumea arata ca un loc haotic si inospitalier este si pentru ca mass-media nu mai stie si nici nu mai vrea sa traseze linia dintre fapte si ideologie.

    La noi, aceasta abdicare morala este evidenta în cazul asa numitelor „televiziuni de stiri” care produc orice mai putin stiri. Pentru ca rostul si rolul lor nu este sa produca informatie clara si onesta despre fapte verificabile, ci sa promoveze agenda patronilor si a fortelor pe care acestia le reprezinta.

    Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

     
    Print Friendly, PDF & Email

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here