Nici un comunist nu are dreptul să facă nazist pe nimeni pentru că nazismul niciodată nu ar fi ajuns să fie un pericol pentru umanitate dacă nu ar fi existat ajutorul și stimulii oferiți de Uniunea Sovietică. Germania a ajuns să aibă o armată capabilă de a intimida o lume întreagă nu doar pentru că Uniunea Sovietică i-a dat arme în secret, ci și pentru că a creat un teritoriu în Rusia unde armata germană se putea antrena. Nazismul ca forță istorică, importantă la nivel mondial, nu ar fi ajuns niciodată să existe fără asta. Răspunsul [dat unui comunist care te acuză de nazism n.t.] este “Nazist ești tu, voi sînteți vinovați de tot.” Acesta ar fi răspunsul educat, dar trebuie să refuzi această explicație atunci cînd un individ rău intenționat încearcă să te vopsească drept fascist sau nazist.
În al doilea rînd, ei ignoră diferența dintre fascism și nazism, iar ca să îți faci o idee de această diferență, în ziua în care Hitler a fost ales, singurul guvernant european, șef de stat european, care i-a telefonat pe toți ceilalți, inclusiv pe Papă, spunînd: “Ce facem acum că a ajuns la putere acest nebun. Trebuie să facem ceva, trebuie să facem ceva să îl dăm jos de acolo”… Știți cine era acest șef de stat? Benito Mussolini. Iar pentru că nimeni nu a răspuns, nimeni nu a vrut să facă nimic, Mussolini a ajuns la concluzia că Hitler era mai puternic și era mai prudent să se alieze cu el, decît cu toți acei lași. Adică, toți guvernanții democrați ai Europei l-au aruncat pe Benito Mussolini în brațele lui Hitler. Ei sînt vinovați de acest lucru, la fel de vinovați ca și Benito Mussolini.
În al treilea rînd, nu putem uita că fascismul și nazismul sînt capitole interne ale istoriei mentalității revoluționare. Amintiți-vă de conferința unde eu am definit revoluția ca pe un proiect de schimbare radicală al societății ce trebuie realizat prin concentrarea puterii.
Nazismul și fascismul sînt în mod evident regimuri revoluționare, de aici relația ambiguă pe care acestea au avut-o mereu cu comuniștii, uneori colaborînd unii cu alții, alteori colaborînd pentru a omorî terți, cum este normal în interiorul mișcării revoluționare. Mișcarea revoluționară trăiește din diviziunile și conflictele sale interne. Cine a omorît mai mulți comuniști decît Stalin și Mao Zedong? Ei au fost cei mai mari asasini de comuniști. De aceea este o mare naivitate să crezi că Stînga Revoluționară e slabă pentru că este divizată, deoarece diviziunea internă, conflictul intern, sunt elemente esențiale pentru creșterea mișcării revoluționare.
Dacă toată mișcarea revoluționară ar fi fost coerentă, ar trebui să dea socoteală pentru faptele sale. Ea trebuie să se mențină într-o stare de confuzie permanentă pentru a evita confruntarea cu oroarea faptelor sale și ca să aibă mereu un număr de țapi ispășitori interni prin care întreaga mișcare să se poată purifica.
Toată această dominație pe care acești oameni au avut-o asupra unor conservatori, liberali etc, este nu doar rezultatul lașității, dar și al ignoranței din lipsa de pregătire. Cel puțin, de ce trebui să acceptăm ca toate să se definească în termenii inamicului, în loc să impunem noi definițiile noastre? De exemplu, de ce “fascist” trebuie să fie o insultă mai gravă decît “comunist”? Dacă însumezi victimele tuturor regimurilor fasciste din lume, nu ajungi nici la 5% din numărul victimelor comunismului, iar dacă incluzi acolo și victimele nazismului, nu ajungi nici la un sfert din victimele comunismului.
Gelu Trandafir: Cred că un alt lucru care este ocultat, nu neapărat ocultat, dar nu este menționat foarte des, este chiar titulatura partidului nazist al lui Hitler, Partidul Muncitoresc German Național-Socialist.
Olavo de Carvalho: Marea diferență este că exista un socialism naționalist și un socialism internaționalist. Asta e singura diferență.
Traducere: Anca Cernea; video/ editare: Costin A.
5 Comments
Daniel Francesco
13 July 2011Multumiri lui Anca Cernea si lui Costin A.
cristian robu corcan
13 July 2011La fel: multumiri Ancai Cernea si lui Costin A.!
Si multumiri lui Olavo de Carvalho!
Foarte important:
Dacă toată mișcarea revoluționară ar fi fost coerentă, ar trebui să dea socoteală pentru faptele sale. Ea trebuie să se mențină într-o stare de confuzie permanentă pentru a evita confruntarea cu oroarea faptelor sale și ca să aibă mereu un număr de țapi ispășitori interni prin care întreaga mișcare să se poată purifica.
Miscarile revolutionare nu pot fi banuite doar de lipsa de aderenta la dovada si precizie. Ele ABOLESC exigenta dovezii si preciziei, e o constanta a “visului” revolutionar. Cand Francois Mauriac evoca “revolutia crestina si socialista”, Raymond Aron apreciaza ca sintagma suscita emotii, amintiri si vise, dar fara ca cineva s-o poata defini. In fond, in bratele cui visa Marx sa arunce omenirea cersind revolutia cataclismica prin care sa faca pipi pe el mitul unitatii sociale totale? In bratele EMOTIEI! Adica in bratele unei ABSTRACTIUNI cu putere mare de seductie si mobilizare. Pai daca Marx generalizeaza conceptul de instrainare extinzand actiunea acestuia la nivelul intregului proces istoric, cine urma sa dea socoteala pentru cadavre? Cum cine? ISTORIA. Ca cei care o “infaptuiau” nu faceau decat sa traiasca “maxima libertate posibila” (in raspar cu conceptul de libertate negativa – e mult de spus aici), adica sa duca la indeplinire “presupusele teluri ale Istoriei”. In fine, ma opresc aici.
Excenta si edificatoare “Despre comunism. Destinul unei religii politice” a Profesorului Vladimir Tismaneanu.
ateu
13 July 2011E adevarat ca URSS a contribuit la ridicarea Germaniei naziste. Ceea ce astazi se spune doar in soapta, insa, este ca principala cauza a nazificarii Germaniei consta in primul rand din reactiile germanilor la conditiile umilitoare impuse de Statele Unite si, mai grav, indepartarea Kaiserului Wilhelm de la tron si impunerea regimului propriu: democratia. Raspandirea democratiei prin forta este un element definitoriu al SUA – de fiecare data cu consecinte mai mult sau mai putin catastrofale – vezi Iraq si Libia. Fara democratie, Hitler nu ar fi fost ales. Democratia inseamna haos, dictatura drepturilor fundamentale ale omului si a justitiei inseamna ordine.
Criza globala reprezinta de fapt falimentul moral si fizic al democratiei de sorginte americana – fundamental incompatibila cu o piata libera. Iar salvarea va veni doar in momentul in care alegatorii vor sanctiona prin vot pe cei responsabili de criza financiara, abrogandu-si democratic propriul drept de vot.
Stefan Kranzdorf
13 July 2011Raspindirea democratiei prin forta de catre Statele Unite a fost un lucru excelent, nemaipomenit de bun pentru popoarele implicate.
Doua dintre tarile care sunt cele mai prospere, dinamo ale economiei mondiale, tari libere si pasnice, au avut acest regim impus prin ocupatie militara de catre Statele Unite: Germania si Japonia.
Alte 2 tari isi datoreaza existenta actuala democratica, libera si extraordinar de prospera numai si numai capitalismului si sacrificiului militarilor americani acre le-au aparat, si recucerit din mainile comunistilor: Coreea de Sud si Taiwanul.
Are cineva de obiectat ceva?
Asta sunt tocmai exemple extraordinar de reusite de democratie impuse prin forta baionetelor de catre SUA.
In Iraq si Afganistan, americanii au reusit mult mai putin, pentru ca s-au implicat mai putin si mai nehotarat.
In plus, nu e vorba de natiuni, cum le intelegem noi, ci de colectii de triburi etnii si secte religioase care se macelaresc intre ele de cand e lumea si pamantul si continua la fel.
Iar Libia nu intra in nici una din categoria asta, pentru ca nu a fost si nu este ocupata de SUA in nici un moment.
Gabriel I.
13 July 2011@3 Ateu
nu am inteles prea bine, americanii au fost singurii care au impus pacea de la Versailles germanilor? sau impreuna cu celelalte puteri continentale? Poate ca singura greseala a americanilor a fost atunci ca au intrat in izolationism si au decis sa nu se mai implice in problemele Europei(greseala pe care nu au repetat-o dupa WW2 dar pe care Obama o face din nou in Orientul Mijlociu)
Revenind la Germania, criza din ’33 a lovit toate statele lumii, national-socialismul era o doctrina la moda, URSS exista deja de vreo 12 ani(luind 1921 ca an de referinta) deci alegerea lui Hitler a fost ceva logic pentru aceea epoca. Unde au gresit fostii invingatori din WW1 au fost concesiile ulterioare facute animalului.
Democratia (in acceptul modern al cuvantului) nu a fost inventata de americani ci de englezi si are nenumarate variante care functioneaza deci a acuza in termenii anti-americani de astazi deciziile post-WW1 mi se pare o tampenie.
Ca sa nu mai vorbim ca daca Irakul ar fi avut parte de distrugerile si pierderile umane din WW1 ar fi avut nevoie cam de 100 de ani sa reinventeze camila.
PS – nu inteleg fraza cu “abrogandu-si democratic propriul drept de vot” sa inteleg ca o dictatura luminata e mai buna decat o democratie imperfecta? Ne dati si un exemplu de succes? unul care sa depaseasca economic si la standard de viata US?