Garçon, o cafea şi presa (6)

    3

    The quickest way of ending a war is to lose it, and if one finds the prospect of a long war intolerable, it is natural to disbelieve in the possibility of victory.

    George Orwell

    Cînd a scris aceste rînduri, în 1946, Orwell făcea o retrospectivă a atitudinii intelighentsiei pacifiste a vremii faţă de războiul care abia se încheiase, constantă în raţionamente defetiste meticulos şlefuite atît în perioada premergătoare cît şi, culmea, imediat după victorie. Cu singura diferenţă că defetismul triumfător al perioadei ante-1939 fusese înlocuit în 1946 de masca scepticismului faţă de modul în care fusese obţinută victoria şi prognoza un viitor garantat decăzut. La aniversarea a cinci ani deNess Cafe război interminabil în Irak, Michael Weiss constată că aforismul lui Orwell a rămas la fel de valabil — In Focus: Iraq, Five Years Later. În aceşti 5 ani au fost recuperate din Irak sute de mii de documente ale regimului lui Saddam Husein. O mică parte a fost tradusă şi analizată, iar Pentagonul a publicat un prim raport. Intelighentsia din prezent ignoră sau prezintă deformat conţinutul raportului. Are şi de ce. Un mit al defetiştilor de azi proclamă că “regimul socialist secular al lui Saddam nu a avut nici o legătură cu Al Qaeda sau alte organizaţii islamiste”. Acesta e cîrligul de care atîrnă o piesă grea a înţelepciunii progresiste: intervenţia americană din Irak a înlăturat un regim opus islamiştilor şi a deschis prosteşte un front de luptă într-o zonă stabilă politic. O privire atentă asupra raportului Pentagonului dezvăluie altceva — What the Pentagon Report Missed. De cînd e bătut măr în Irak, Bin Laden adoptă tactica golanului umilit şi forţat să salveze aparenţele: se leagă de cel mai nevolnic din clasă — Bin Laden’s threat uncovers Jihadist message for Europe.

    Campania prezidenţială a lui Barack Obama a lovit un aisberg pe nume Jeremiah Wright. Pastorul de două decenii al charismaticului democrat este şi a fost în tot acest timp un exemplar execrabil de bigotism şi ură viscerală. Predicile aiuritoare ale pastorului au devenit recent un subiect intens de discuţie al presei americane şi Obama a fost forţat să dea explicaţii publice. Discursul de marţi a fost superb. Va deveni material obligatoriu la Sociologie şi Relaţii Inter-Rasiale pentru toţi elevii americani, cu condiţia să fie memorat pe de rost. O analiză rezistentă la hipnoză relevă totuşi defecte.
    The Speech: A Brilliant Fraud
    The Obamastrophe

    Americanii au o vorbă, to come out of the closet. Înseamnă a recunoaşte public că eşti altcineva decît persoana de faţadă cu care s-au obişnuit cei din jur. David Mamet a făcut o astfel de confesiune. Spre deosebire de cazul general, nu a anunţat familiei, prietenilor şi lumii că este homosexual. E vorba de ceva mult mai rău. David Mamet, probabil cel mai bun dramaturg american contemporan, a anunţat că nu mai este un progresist .

    I took the liberal view for many decades, but I believe I have changed my mind.

    As a child of the ’60s, I accepted as an article of faith that government is corrupt, that business is exploitative, and that people are generally good at heart.

    These cherished precepts had, over the years, become ingrained as increasingly impracticable prejudices. Why do I say impracticable? Because although I still held these beliefs, I no longer applied them in my life. How do I know? My wife informed me. We were riding along and listening to NPR. I felt my facial muscles tightening, and the words beginning to form in my mind: Shut the fuck up. “?” she prompted. And her terse, elegant summation, as always, awakened me to a deeper truth: I had been listening to NPR and reading various organs of national opinion for years, wonder and rage contending for pride of place. Further: I found I had been—rather charmingly, I thought—referring to myself for years as “a brain-dead liberal,” and to NPR as “National Palestinian Radio.”

    This is, to me, the synthesis of this worldview with which I now found myself disenchanted: that everything is always wrong.

    But in my life, a brief review revealed, everything was not always wrong, and neither was nor is always wrong in the community in which I live, or in my country. Further, it was not always wrong in previous communities in which I lived, and among the various and mobile classes of which I was at various times a part.

    David Mamet: Why I Am No Longer a ‘Brain-Dead Liberal’

    NPR = National Public Radio — postul public de radio american

    Azi la tonomat, rock american vechi şi bun. Pentru David Mamet cîntă J. Geil’s Band cu Chimes, în concert. N-ai auzit de trupa asta? Best 70’s working class band in the Detroit area. Pentru Obama cîntă Alice Cooper cu Elected. Pentru cei la nord de primăvară (mi-)am pregătit un Doobie Brothers mai puţin cunoscut, dar foarte reuşit. E ceva cu zăpadă în titlu. Încerc şi vodoo, poate se topeşte odată.

    [xspf]_start(‘rock_american’)[/xspf]

    Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

     
    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentDr. Williams – Profesor de Stingere şi Sharia
    Articolul următorMagdi Allam s-a convertit la creştinism
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    3 COMENTARII

    1. candva , intr-o zi de toamna …in acest an , voi plange amarnic si cu lacrimi de crocodil , pentru ceea ce ai vor face inca lui barack obama. desigur, in situatia in care va fi urmatorul candidat la presidentie. ce “biznis” nenorocit este politichia .
      prima data a fost acea neachitata amenda de pe vremea cand era student in harvard. originea pe care o are. afacerea cu magnatul de immobilien din chicago . acum chestia cu religia. vine timpul cand vom afla ca a avut o relatie amoroasa (extraconjugala se intelege) cu o blondina “albiciaoasa”.

    2. p.s. garsonul asta a devenit un jmecher fara pereche . nu mai are chef sa faca singur cafea! o fi devenit intre timp membru pe la sindicat ?

    3. emil:
      Mamet nu mai era demult un “brain-dead liberal”. Piesa lui din 1993, “Oleanna”, ataca idiotenia corectitudinii politice si felul in care regulile de “sexual harassment” deformeaza realitatea si distruge vieti.
      Nu stiu de ce tipul a iesit din dulap abia acum. Probabil ca s-au adunat vexatiile si bunul simt a triumfat. Nu ti se poate spune la infinit ca e zi cind, de fapt, e noapte. Omul liber se revolta pina la urma (Daca-ti amintesti, asta a fost unul din tratamentele administrate de Petruchio Caterinei (“Scorpia”) ca sa-i infringa vointa, pe linga infometare–regimul de zi cu zi in Gulaguri).

      pun pariu ca vor aparea critici de teatru care vor spune ca Mamet nu e asa de mare cum s-a crezut, sau ca e terminat ca dramaturg.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here