Gardă Națională? A și avut-o o vreme la dispoziție Ion Iliescu, și după încetarea aparentă, în 15 iunie 1990, a ostilităților contra bucureștenilor.

Desecretizarea unui document al Ministerului Apărării – care arată că circa 1.000 mineri au fost hrăniți, rași, tunși și frezati de Armată – îi confirmă lui Liviu Avram o informație pe care a avut-o imediat după 13-15 iunie 1990: FSN-ul lui Iliescu și Petre Roman își crease o MILIȚIE pe care a ținut-o la dispoziție pentru a reprima opoziția în caz că ar mai încerca ceva ulterior (Mineri în kaki. De ce? O întrebare pentru Roman şi Iliescu). Lucrurile nu s-au terminat nicicum pe 15 iunie. Iar acțiunea minerilor nu a fost nicicum spontană.

De fapt, e foarte posibil ca acțiunea nejustificată a poliției din 13 iunie, etichetarea protestatarilor ca legionari, minciunile propagate de Ion Iliescu despre fluturarea steagului verde, legionar pe sediul Poliției Capitalei (dezinformare consemnată în „Jurnalul de luptă” din 13 iunie, lansată de Iliescu către Ministerul Apărării) și ori despre protestatari drogați, devastarea locuințelor liderilor opoziției și sediilor PNȚ și PNL, interzicerea presei libere – „Dreptatea”, „România liberă” nu au mai apărut în acele zile – vizau instituirea unui regim cu partid unic, FSN. Opoziția ar fi fost tolerată doar în interiorul FSN, doctrina „pluralism în cadrul Frontului” ce fusese împărtășită ambasadorului URSS, Tiajelnikov, de către Iliescu și Roman la sfârșitul lui decembrie 1989 (Mihaela Bărbuș: De ce e PSD-ul altfel).

Dar astea sunt speculații, opinie. Să revenim la fapte.

Voia să guverneze cu o GARDĂ NAȚIONALĂ

Și spun că trebuie citit ÎNTREG DISCURSUL ROSTIT DE ILIESCU în 15 iunie, nu doar mulțumirile adresate minerilor pe care le cunoaștem din deja mediatizatul fil al lui Stere Gulea. Am scris despre asta prin 2005, în România liberă, când am realizat că discursul lui Iliescu nu se găsea online. Îl aveam într-o broșură publicată prin 1991 de către Grupul pentru Dialog Social care realizase un Raport asupra mineriadei din 13-15 iunie.

Cu privire la minerii pe care și i-a păstrat la dispoziție, și despre care scrie Liviu Avram, Iliescu a anunțat că vrea o GĂRDĂ NAȚIONALĂ. Se gândea de atunci la reconversia profesională a Văii Jiului și dorea oficializarea a ceea ce media internațională denumea „teroarea brună”:

„Ne gândim la instituirea unei GĂRZI NAȚIONALE, o să vedem cum o s-o denumim, cu oameni bine instruiți, oameni hotărâți, oameni deciși pentru intervenții în momentele excepționale ca cele care au avut loc pe 13 iunie. (Urale)

Am reținut și dorința unora dintre dumneavoastră, mineri din Valea Jiului, care s-au oferit să se încadreze într-o asemenea GARDĂ NAȚIONALĂ, vom lua în considerare acest lucru. (Urale)

Puțin mai târziu, pe la finalul discursului, dădea mai multe lămuriri despre miliția sa privată (numită provizoriu Gardă Națională ):

Trebuie să rămânem cu vigilența trează și să fim pregătiți pentru orice alte încercări de escaladare, de destabilizare a situației din țară și peste tot să întreținem un spirit de mobilizare și de luptă a tuturor celor hotărâți să apere democrația română. (…) Știm că avem în dumneavoastră un sprijin de nădejde, când va fi nevoie – vom apela!

Și a mai apelat în 1991 și în 1999.

Obsesia „frânării forțelor de dreapta”

Interesantă e și asemănarea dintre discursul lui Iliescu adresat minerilor în 15 iunie 1990 și ceea ce îi spusese ambasadorului URSS Evgheni Tiajelnikov, la 27 ianuarie 1989, cu jumătate de an înainte:

Este un scenariu mai larg, pe plan european, a existat o acțiune conjugată a forțelor de dreapta care au mers pe ideea ca în toate țările din Europa de Est trebuie să vină la putere forțele de dreapta.
– Ion Iliescu către mineri – 13 iunie 1990

Acum trebuie lucrat individual, ca să evităm împingerea spre dreapta a proceselor, a problemelor sociale de la noi. Şi eu cred că, din punct de vedere politic, preocuparea principală a celor câţiva care suntem aici este de a contribui la o dezvoltare sănătoasă, pe calea revoluţionară, şi să frânăm posibilitatea elementelor de dreapta de a prelua comanda, tendinţe care se manifestă şi în alte ţări socialiste.
– Ion Iliescu către ambasadorul URSS Evgheni Tiajelnikov – 27 decembrie 1990, vezi  De ce e PSD-ul altfel