O postare despre declaraţiile anticapitaliste făcute de Hugo Chavez la COP15 în Copenhaga(aplaudate în picioare de liderii mondiali), a fost parazitată de un apologist al „adevăratului comunism”, un adulator roş-pelikan al statului, pe numele lui cobon. Schimbul de replici rezultat este interesant, dar un pic prea lung şi la un moment dat repetitiv. Merită totuşi parcurs. Spre final Transsylvania Phoenix, care locuieşte în SUA de mulţi ani, ne împărtăşeşte o poveste foarte drăguţa despre bolşevizarea instituţiilor americane.
C’est ça:
@ Vlad,
„statul este cea mai rece dintre toate dihăniile reci. minte cu răceală şi iată minciuna ce se scorneşte din gura lui: Eu, statul, eu sunt norodul! Statul este unde sinuciderea pe îndelete a tuturor se numeşte viaţă“.
Un exemplu de intilnire cu dihania rece a statului pe care am avut-o personal ieri de dimineata:
M-am mutat recent dintr-o suburbie estica a Los Angelesului in partea de vest. Am un baiat care este in ultimul an de liceu. Pina trimestrul trecut a fost la un liceu din zona in care am locuit, in micul districtul scolar „A” – sa-i zicem. Acolo a avut clase de productie de film si fotografie. De asemenea,findca viseaza sa ajunga regizor si producator de film, baiatul meu si-a sacrificat ultimile doua vacante de vara inscriindu-se si luind doua semestre de regie si productie la o universitate din Long Beach (in America este permis sa iei cursuri in facultate chiar daca nu ai terminat inca liceul). Asta ca sa intelegeti cit de determinat si pasionat este acest tinar sa isi urmeze visul vietii lui.
Fiindca a trebuit sa ne mutam in alta zona a Los Angelesului a trebuit sa-l mutam si pe el cu scoala. Din pacate locuinta noastra se afla in zona districtului scolar pe care il voi numi „B” (Los Angeles Unified School District) de care cred ca ati auzit. Daca nu ati auzit inca, va spun eu citeva cuvinte despre el: este cel mai slab din intreaga America. Desi cheltuieste cei mai multi bani pe asa zisa educatie, este condus de o gasca de jigodii sindicalist-liberal-comuniste dupa modelul educatiei marxist-leniniste. Mai multe detalii aici daca sinteti interesati.
Deci, datorita faptului ca districtul „B” este atit de prost si fiindca liceul la care baiatul meu ar fi trebuit inscris nu ofera clasele de film in care el este interesat, am apelat la bunavointa unui director din districtul scolar din imediata vecinatate pe care am sa-l numesc districtul „C” solicitindu-i inscrierea tinarului in la un liceu districtul respectiv. Desi transferurile s-au incheiat toamna trecuta, in momentul in care respectivul director al districtului „C” a auzit ce fel de elev vrea sa vina la scoala lui, imediat i-a acordat o permisiune de transfer. Am uitat sa mentionez ca liceul din disctrictul „C” este in imediata vecinatate , colaboreaza in procesul de educatie si este sponsorizat de Sony Pictures Studios. Va dati seama ce oportunitate!
Deci ca sa completam transferul, directorul districtului „C” ne-a cerut transcriptul academic al elevului precum si doua documente din care sa reiasa ca acesta a fost „released” de la fostul district la care a fost elev („A”) precum si de la districtul din noua zona de in care elevul locuieste („B) si la care de fapt nu a fost nici o data inscris. Districtul „A” i-a dat hirtia imediat, insa districtul „B” (de trista faima)…nu chiar asa usor. Datorita faptului ca parintii isi retrag copii cu miile de la un district scolar atit de prost, ce s-au gindit tovarasii sindicalisti-liberali-comunisti care conduc districtul „B”? Pai de ce sa-i lasam sa plece cind putem sa-i tinem cu forta! Fiindca noi sintem statul si statul face ce vrea, la dracu cu visele, educatia si carierele copiilor: nu dam permise de plecare la nimeni! Noi sintem platiti sa ne tinem scaunele si salariile noastre grase, nu ca sa avem grija ca elevii nostri sa beneficieze de o educatie si oportunitati mai bune daca le gasesc in alta parte!
Asa ca ieri dimineata la ora zece, o femeie de la districtul „B” pe care as putea sa o portretizez ca o corcitura intre un hipopotam si un pitbull, mi-a luat formularul cu solicitarea de transfer din mina si cu un rinjet satisfacut mi-a scris pe ea „Transfer Denied”. Am incercat sa-i spun ca elevul nu a fost la nici o scoala din districtul lor nici o singura zi; ca ei nu au nici o scoala care are clase de film; ca elevul este avansat, a luat deja doua cursuri de specialitate la facultate; ca refuzul ei ii poate afecta negativ intreaga viata si cariera…nimic nu a contat pentru reprezentanta statului atotputernic. Mi-a repetat the cel putin trei ori privindu-ma ca pe un nimic „Transfer is denied. You can fill a contestation”. Corcitura hipopotam/pitbull avea regulile ei, autoritatea ei de impus asupra unui biet copil si scaunul ei de aparat – findca cu cit mai multi elevi le pleaca, cu atit mai periculos este pentru ea si clica ei de comunisti. Asa ca o tinea pe-a ei si dupa ce a vazut ca n-am de gind sa ma las cu una cu doua si tot incerc sa-i explic ca rolul ei in postul pe care in ocupa este sa aiba in vedere intotdeauna ce este mai bine pentru elevi, mi-a spus sa ies afara si a inceput sa ma ameninte ca cheama politia.
Insa dumneaei nu stia cu cine are de-a face…Roman uns cu toate alifiile, trecut prin 36 de ani de comunism care m-a invatat sa ma descurc si sa ocolesc sau sa sar peste toate barierele birocratice. Doar atit pot sa spun…m-am scuzat si am dat un telefon de pe celular, chiar in fata ei. Am vorbit citeva cuvinte cu o anumita persoana, apoi spre stupefactia corciturii i-am spus „te rog ia telefonul, aceasta persoana vrea sa vorbeasca cu tine”. Ce a urmat a fost parca desprins din secventa de revelion cu Toma Caragiu si Mircea Diaconu: „Bursucul arunca bomba, ca sa-mi taie mie…ce sa-mi taie Mateias?” „Trompa, dom’ director. Doar o coincidenta!”.
Ma refer la secventa cind Elefantul primeste telefonul de la Tigrul de la padurea tutelara: „Da sa traiti. Nu sa traiti. Am inteles sa traiti”. Cireva secunde mai tirziu corcitura mi-a dat celularul inapoi (rinjetul i-a disparut de pe fata), mi-a spus sa astept si a disparut pe usa val virtej. Trei minute mai tirziu a intrat in birou o femeie mai in virsta cu un plic pe care mi l-a dat in mina si mi-a zis „these are the papers you requested, good luck to your son and Happy Holidays”. Am iesit din oficiul de transfer fara s-o mai vad pe corcitura comunista.
Doar un exemplu ca sa aveti idee care-i viitorul Americii daca statismul si socialismul atit de laudat de tovarasul Cobon va fi impus cetatenilor acestei tari.
Romanian
10 comentarii
Grădinariu
22 decembrie 2009Povestea dumitale, deşi are happy-end, e preponderent tristă. Când politicienii noştri se laudă întruna că se inspiră din modelul occidental, din ce se inspiră mai exact? Când o decizie a UE e privită ca un semn de înţelepciune legislativă supremă, la care România ar trebui numaidecât să subscrie, când o persoană care se afirmă la UE e privită ca un guru, căruia i se deschid toate porţile ministerelor şi prosternarea întregii clase politice şi media româneşti, la ce subscriem, mai exact?
vlad
22 decembrie 2009exact Gradinariu
Francesco
22 decembrie 2009Transsylvania, ai aplicat metoda de rezolvare de la noi din timpul erei comuniste intr-un microcosm de aceeasi factura.
Repet ce-a spus Gradinariu si ce ai simtit si tu: e trist. E trist cand trebuie sa te felicitam pentru asta, dar intelegi ce vreau sa spun. Este poate unul din aspectele minore ale existentei in cel mai radical stat american, din California nu pleaca numai milionarii nemultumiti de taxe, ci si multi cetateni cu venituri normale. S-au saturat de viata sufocanta de acolo, de micile si marile mizerii facute in numele statului atotputernic si atotstiutor.
Nu te intreb cui i-ai dat telefon, asta nu are relevanta…
Transsylvania Phoenix
22 decembrie 2009@ toti 4pezii,
Ca sa va spun ce am simtit cind am fost intimpinat de refuzul atotputernicei (si nu prea) corcituri statiste…am simtit ca am intrat intr-un black hole care m-a transportat inapoi in timp si spatiu in Romania ceausista. Jigodia aia cu fundul de dimensiunea unei usi de garaj si cu fizionomia fetei asemanatoare unui pitbull s-a comportat exact ca un securist imputit de la serviciul pasapoarte. „Adica de ce vrei dumneata sa pleci in Vest (un alt district scolar), ce aici la noi in Republica Socialista (Los Angeles Unified District) nu-i bine? Tradatorule, iti arat eu tie!”
Mai lipsea un bulan in mina tovarasei si imaginea era perfecta.
Am inceput sa ma intreb daca intr-adevar nu cumva am plecat din Romania degeaba si daca in viitor baiatul meu va avea de indurat aici in America ce am indurat eu si sotia mea in Romania comunista…insa imi aduc aminte ca in dormitor am un seif cu ceva arme si munitie. Iar ca si mine milioane de Americani la un loc au mai multe arme de foc si munitie in casele lor decit intreaga armata Americana – in fapt de vre-o zece ori mai mult. Cind lucrurile se vor imputi destul si rahatul se va lovi de ventilator, cind Obamoizii vor intinde coarda pina cind va plezni, pun pariu pe ce vreti voi ca neo-comunistii vor pierde confruntarea.
costin
22 decembrie 2009nu mai stiu unde am citit faza asta, dar am inteles ca obama este foarte dispus sa riste a fi a one term president, numai pentru a-si putea indeplini planurile socialiste in ce priveste america. obama a pierdut algerile in 6, max 9 luni de la alegerea lui, iar asta nu l-a impiedicat sa nationalizeze sanatatea. americanii se opun planului lui in proportie de aproape 2/3, dar asta nu il impiedica. pentru a-si reveni america va avea nevoie de un reagan la puterea a doua. mai ramine varianta celui de a-l doilea amendament. este foarte greu de prevazut ce va iesi din toata tarasenie. un lucru foarte greu de inteles pentru europeni, de ex, este optimismul americanilor, aici ma refer si la tine si la emil (fie el canadian). emil a spus la un moment dat, intr-un comentariu de zilele astea, ca nu vede in ce se intimpla acum decit o deriva trecatoare. in momentul de fata, increderea mi-o pun in eventuala mea lipsa de intelegere a americii (de n) si a americanilor, care nu cred inca that all is lost. oarecum, ma agat de optimismul vostru, ca al meu e epuizat.
emil
22 decembrie 2009Transilvania, uneori ma gindesc ca n-ar strica sa despartim apele pe continentul asta nord-american. De fapt, sa le rearanjam putin, ca e loc berechet pentru toata lumea (un studiu demografic recent a calculat ca toata populatia globului ar incape in Texas, cu fiecare familie alocata o suprafata de 65 de acri, ceea ce ar fi mult mai generos decit inghesuiala de troleibuz ITB din anii 80). Ar trebui doar sa recalibram putin compozitia prezenta din SUA si Canada. Toti vermontistii care vroiau secesiune pe vremea mandatului Bush si acum probabil au uitat de idee pentru ca asteapta drobul de sare de la Obama, toti new-yorkezii, san franciscanii cu flori ofilite in par, quebecosii nostri care se fandosesc o data pe deceniu cu referendumuri pentru independenta dar fara separare economica deplina de Canada pentru ca altfel se scufunda economic ca un pietroi (adica boul de mine din Toronto sa cotizez in continuare pentru ei din impozitul federal), toti ontarienii care in ultimii 10 ani viseaza cai rosii-verzi pe pereti si au matrasit servicii publice, infrastructura de transport si energie – eh, toti COBONII din SUA si Canada sa-si faca, neica, tara lor. Sa se duca invirtindu-se unde vor ei pe acest continent, sa-si aleaga jumatatea care le place, dar sa nu-i mai vad si sa nu-i mai aud si sa nu mai paraziteze constant viata celor care realizeaza adevaratul progres si bogatia din America de Nord. Sa-si faca dracului odata paradisul lor fara CO2 si cu suzete gratis de la stat pentru toate nevoile. Sa-si ia ziarele, televiziunile, politicienii, expertii, vedetele si Hollywoodul si sa le tina doar pentru ei. Sigur, ar urla ca din gura de sarpe la o asa idee… pe spinarea cui ar mai parazita? Dar da-mi inca un deceniu ca ultimele doua-trei si vom desparti apele cu sabia.
Imperialistu'
22 decembrie 2009Daily Presidential Tracking Poll
Obama Approval Index History
In doi ani, Bush o sa fie mai mult decat regretat. Permiteti-mi sa ???? .
Transsylvania Phoenix
22 decembrie 2009http://www.synthstuff.com/mt/a…..me-yet.jpg
Transsylvania Phoenix
22 decembrie 2009@ emil
N-are rost sa stricam frumusete de tara pentru neo-comunistii astia. Putem sa cumparam pentru ei o bucata din Mexico, la fel cum s-a procedat in 1803 cu Louisiana purchase sau cu Alaska purchase in 1867. Le dam o tara nou nouta fara sa o stricam pe-a noastra, ii mutam acolo pe toti in paradisul comunist la care viseaza si in 20-30 de ani unul din urmatoarele lucruri se va intimpla: ori se lecuiesc singuri de comunism dupa ce l-au incercat pe pielea lor si devin mai conservativi decit Reagan, ori mor toti de foame si saracie, ori se depopuleaza masiv si in final devin extinct datorita lipsei de copii. In orice varianta, tot noi cistigam.
Adi
22 decembrie 2009Am dat si eu peste una d-asta. Un pitbull x hipopotam. Cand am ajus aici, n-am avut ID, desi locuiam in Michigan de 2 saptamani. Ma duc sa depun cererea de ID si una d-asta imi zice ca nu am „dovezi suficiente”. Cica imi trebuia sa dovedesc resedinta aratand corespondenta. Evident ca i-am aratat nenumarate scrisori provenind de la Immigration Services si Michigan State si-mi spune: „tre sa fie scrisori de la o alta institutide decat cea a statului”. Am ramas masca. Daca STATUL imi trimite mie scrisori (inclusiv green card-ul l-am primit prin posta) la adresa MEA, pitbull-ul nu era convinsa ca eu locuiesc acolo. Evident ca am inceput sa-i explic ca am green card, ca locuiesc la adresa aia de 2 saptamani si ca e evident ca locuiesc acolo din moment ce am folosit acea adresa pe toate formularele la Immigration si alte institutii si ca fara un ID nu pot sa am drept de a conduce o masina – desi sunt perfect apt pt. asa ceva, avand carnet de RO de mai bine de 3 ani – si ca fara a conduce masina in SUA nu te poti duce la servici. Toate explicatiile mele au fost in zadar, o tot tinea cu „n-ai dovezi suficiente”. Zicea ca-i trebe fie o scrisoare (FACTURA!) de la compania de gaz sau electricitate sau apa care arata ca factura e pe numele meu la adresa respectiva – ceea ce era imposibil pt. mine de facut caci locuintza era pe numele unchiului meu; fie un extras de cont lunar care vine prin posta de la banca SI … extrasul sa arate ca am facut tranzactii in cont in Michigan (statul de rezidenta cu pricina). M-am dus la banca si am luat o hartie semnata, stampilata, legalizata la notarul bancii care atesta ca am cont in banca si ca banca imi trimite extrase la adresa mea. Bineinteles ca pitbull-ul s-a sters cu foaia aia la fund, desi era legalizata de notar! Asa ca nu am avut de ales, am inceput sa folosim cardurile pe la magazine cumparand guma de mestecat si ziare ca sa avem tranzactii suficiente si in cele din urma mi-a venit extrasul de cont lunar prin posta si m-am dus cu el si asa am reusit sa-mi iau „buletinul” de Michigan. Lucratorii la stat in Michigan sunt niste „scorpii intzepatzi”, cu nimic mai diferit fata de cum era (si poate mai este pe alocuri) in Romania comunista si post-comunista in primii 15 ani. Si, vad ca si in LA sunt la fel… si probabil in toata America. Sunt educati sa respecte legea, insa nu sunt si educati cum sa gandeasca.