FUNDATIA IOAN BARBUS

CELE MAI CITITE

Marxismul şi fondatorii săi

Leszek Kołakowski, Principalele curente ale marxismului, vol. I, prefaţă: Vladimir Tismăneanu, traducere: S.G. Drăgan, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009

Leszek Kołakowski este unul din cei mai cunoscuţi gânditori polonezi contemporani, având o influență reală asupra lui Adam Michnik și a altor intelectuali polonezi. Aventura intelectuală pe care a trăit-o în a doua parte a secolul XX avea să-i influențeze gândirea definitiv. Impactul marxismului asupra evoluţiei societăţii îl va intriga un timp îndelungat. El însuşi, unul dintre marii dizidenţi anticomunişti ai estului european, avea să devină unul din exegeţii cei mai citiţi ai marxismului. În tinereţe, influențat de contextul istoric, a devenit un fervent susţinător al comunismului, între anii 1947-1966 fiind membru al Partidului Unit al Muncitorilor Polonezi. În perioada în care întrezărea evoluţia sa spre un intelectual promițător, a câştigat o excursie la Moscova, pe care a găsit-o însă, repulsivă. A abandonat apropierea de stalinism, devenind un “revizionist marxist” şi propunând o interpretare umanistă a lui Marx. Această schimbare a dus la pierderea slujbei sale de la Universitatea din Varșovia și excluderea sa din Partidului Unit al Muncitorilor Polonezi.

În cele din urmă, Leszek Kołakowski a ajuns să creadă că stalinismul nu a fost o aberaţie, o deviere de la planul inițial sau o simplă erezie. Pentru filosoful polonez, stalinismul nu este altceva decât produsul final, logic, al marxismului a cărui genealogie a analizat-o în lucrarea Principalele curente ale Marxismului, publicată între anii 1976-1978. Anul acesta, editura Curtea Veche a publicat, cu sprijinul Institutului polonez din București, primul volum din această lucrare, intitulat Fondatorii, traducerea din limba engleză aparținând lui S.G Dragan. Astfel, biblioteca operelor traduse în limba română a marilor filosofi europeni s-a mai imbogățit cu un volum.

Principalele curente ale marxismului servește, așa cum a intenționat Kołakowski, ca un memento al doctrinei marxiste. Volumul poate fi folosit ca referinţă şi sursă de informaţii. În general, autorul evaluază Marxismul negativ, dar nu inabordabil. Interpretarea lui a evoluției marxismului după Marx şi, în special după Lenin, este cu foarte puţine excepţii, negativă.

Primul volum al lucrării acoperă perioada lui Marx şi Engels, a precursorilor lor, precum și punctele de vedere ale unora dintre contemporanii lor, cum ar fi Lasalle (1825-1864) și Bakunin (1814-1876), dar nu înainte de analiza originile dialecticii. Kołakowski incepe cu Plotin şi cu neo-platonismul şi se mută rapid prin diferiți alţi contribuabili la această tradiţie a raţionamentului dialectic care se întrerupe cu Hegel. Marxismul declanșează o rupere de sistemul filosofului german, vizibilă chiar în cadrul adepților lui Hegel.

Lucrările majore a lui Marx sunt discutate în ordine cronologică, Kołakowski punând accentul pe Ideologia germană, lucrare scrisă de Marx împreună cu Engels. Socialismul marxist este comparat cu abordările scriitorilor şi activiştilor ce s-au remarcat înainte de momentul apariției operei lui Karl Marx. În această abordare, Engels apare ca un minor şi neputincios actor.

În ultima parte a volumului, Kołakowski încearcă să se concentreze pe analiză, și nu pe prezentare. Ultimul subcapitol, intitulat Marxismul ca sursă a leninsmului încearcă să proiecteze tranziția către volumul doi Epoca de Aur. ”Visul de unitate a lui Marx putea astfel îmbrăca forma unei oligarhii de partid despotice, iar prometeismul s-ar manifesta în încercarea de a organiza viața economică după metode polițienești, așa cum a făcut partidul lui Lenin la începutul guvernării sale”. ( Kołakowski, 331) De aici derivă necesitatea studierii și înțelegerii precursorilor lui Marx.

De la Plotin până la Marx nu se înfiripă un lanț intelectual bine stabilit. Originile intelectuale ale marxismului nu sunt așa de clare cum par la prima vedere. Dialectica a jucat un rol important în gândirea lui Marx, dar genealogia gândirii dialectice nu este construită contingent, Kołakowski trece de multe ori prea ușor de la un gânditor la altul.

Cu alte cuvinte, aceste volume sunt destinate a fi în primul rând informative, caracterul exegetic trecând în plan secund. Scopul este acela de a fi oferi un parcurs istoric, o evaluare a diferitelor abordări ale dialecticii și în principiu a evoluției societăţii. Abordări asemănătoare se pot găsi în Gândirea lui Karl Marx: O introducere a lui David McLellan și la Alain Besancon în Originile intelectuale ale Leninismului, în cazul lui Lenin. Cu siguranţă, Leszek Kołakowski ne arată un alt Marx, prin exegeza antentă a originilor intelectuale ale doctrinei sale. Astfel, avem proiectat un Marx dependent de viziunea atomist-materialistă a lui Democrit, de critica proprietății a lui Gracchus Babeuf (1760-1797), critica religiei a lui Ludwig Feuerbach (1804-1872), interpretarea Bibliei a lui David Strauss (1808-1874), filosofia lui August Cieszkowski (1814-1894) şi a lui Bruno Bauer (1809-1882).

Cu toate acestea, marxismul, în ciuda declaraţiilor repetate ale Kołakowski, nu a dispărut, performează ca un organism viu şi pentru că în prezent există – mai mult ca niciodată – un acord fundamental între diferitele curente marxiste, acesta îşi face simţită prezenţa sub diferitele sale forme într-o gamă largă de instituţii.

Traducerea în limba română a lucrării apare într-un moment în care marxismul începe să îşi recapete adepţii.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Cosmin Cărbunaru

Cosmin Cărbunaru

3 Comments

  1. Francesco
    13 May 2009

    O coincidenta interesanta pe data de 14/05. Ziarul Evenimentul Zilei a publicat articolul lui Vladimir Tismaneanu “„22” la 1001 numere” iar Bogdan Duca articolul Să vă irit: din nou despre Tismăneanu.

    Cosmin, a venit cum nu se poate mai bine acest articol. Se spune ca lumea trece doar printr-o perioada de criza economico-financiara. Dar e mai mult. Criza de valori si criza morala au inceput mai demult, dar acum s-a ajuns intr-o faza periculoasa. Se discuta deja despre casatoriile in trei; biserica (bisericile) sunt acuzate de tot felul de nenorociri; un Chavez si un Ahmadinejad sunt perosnaje frecventabile pentru majoritatea liderilor lumii etc.
    Iar comunismul traieste, uneori foarte bine pe spinarea celor amarati. Caz flagrant: Republica Moldova.

  2. emil
    13 May 2009

    Ménage à trois… noi doi si-un frigider. Sau eu, masina de spalat si veioza. Astea casatorii adevarate… zero discriminare.

  3. dr. jones
    13 May 2009

    Meghan McCain, fiica fostului candidat la preşedinţie, este blogger politic de succes, cu vederi liberale asupra chestiunilor sociale. Ea a fost consacrată de poziţiile tranşante în favoarea casătoriilor persoanelor de acelaşi sex, a cercetărilor în domeniul celulelor stem şi a politicilor ecologice. Nicio mirare că, asemenea tatălui său, nu găseşte aprobare din partea susţinătorilor conservatori ai partidului.

    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/851363/Fiicele-lui-Dick-Cheney-si-John-McCain-noile-fete-ale-republicanilor-americani/

    deci sunt din ce in ce mai confuz: cum adica conservator cu vederi liberale?
    incepe sa nu imi mai placa mccain asa mult.
    nu ca as fi fost topit dupa el in orice caz.

    declaratie a la cheney:

    Let’s not do terrorist surveillance, let’s not have a robust interrogation program of these al-Qaeda folks when we capture them, let’s not take aggressive action to defend the nation, because then the New York Times will love us and we’ll get editorials written about us all over the country and our numbers will go up in the polls.

    si inca una:

    <citeJust a few months later in 2004, Cheney proved to be Defense Secretary Rumsfeld’s staunchest defender when prison abuse stories and criticism of “harsh interrogation tactics” flooded the mainstream media. On May 9, 2004, Cheney described Rumsfeld as “the best secretary of defense the United States has ever had” and told people to “get off his case and let him do his job.” Rumsfeld was allowed to “do his job” for two more years, until Democrat gains in the 2006 midterm elections led Bush to jettison him.

    Yet even after Rumsfeld’s removal, Cheney’s defense of him continued because it was based on principle not polls. In early 2007, when Senator John McCain said Rumsfeld “will go down in history as one of the worst secretaries of defense in history,” Cheney was there to counter him: “[McCain’s] entitled to his opinion. I just think he’s wrong.”

    defapt tot articolul este de citit:

    http://pajamasmedia.com/blog/dick-cheney-unplugged-and-unashamed/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *