O știre despre câteva mii pastile de proveniență chineză oprite la granița Coreei de Sud a adus la suprafață încă o atrocitate Made in China.

Astăzi [7 mai 2012 n.t.] a devenit publică informația potrivit căreia mii de capsule umplute cu carne umană transformată în pudră au fost găsite de vameșii din Coreea de Sud. Cererea pentru astfel de capsule este motivată de credința că acestea constituie remedii universale.

Comerțul sinistru este condus din China, unde se spune că membri corupți ai corpului medical dau de știre companiilor medicale când bebelușii sunt avortați sau născuți morți.

Micuțele cadavre sunt apoi cumpărate și depozitate în frigidere obișnuite în casele celor implicați în negoț, înainte de a fi scoase și duse la clinici, unde sunt introduse în cuptoare medicale cu microunde pentru a fi uscate.

Odată ce pielea este uscată ca iasca, cadavrele sunt zdrobite pentru a fi făcute pudră, apoi procesate și încapsulate împreună cu diferite ierburi pentru a ascunde medicilor investigatori și vameșilor adevăratele ingrediente.

[…]

Conform unui reportaj San Francisco Times, testele făcute pe pilule au confirmat că sunt alcătuite în proporție de 99,7% din rămășițe umane. Testele au putut chiar stabili sexul bebelușilor folosiți.

Există cerere imensă pentru aceste pastile despre care se crede că pot îmbunătăți rezistența organismului. Și placenta uscată la microunde este căutată pentru presupusele sale beneficii „medicale”. În realitate, însă, capsulele din carne umană conțin bacterii foarte periculoase și alte ingrediente dăunătoare.

[…]

Au fost publicate reportaje tulburătoare conform cărora unii copii erau dintre cei care au murit în camerele morții din China, unde micuții sunt lăsați intenționat să moară pentru că au fost născuți în familii care atinseseră deja limita permisă de 1 copil pe familie.

Pentru a-și ține populația sub control, China operează 13 milioane de avorturi pe an, în special pentru că mamele își sacrifică nou-născuții pentru a evita pedepse precum amenzi usturătoare sau chiar bătăi aplicate de autorități.

Autoritățile chineze au confirmat că au fost sterilizate 38% dintre femeile mature sexual, dar copiii avortați nu „se pierd” grație comerțului bolnăvicios care folosește corpurile lor în așa-zise scopuri medicinale.

Din august 2011, 17.000 de astfel de pastile au fost oprite la granița Coreei de Sud. În general, sunt aduse de etnici coreeni ce trăiesc în Republica Populară Chineză, fie pentru uz propriu, fie pentru a fi vândute chinezilor sud-coreeni.

O problemă continentală
Știrea este, desigur, tulburătoare, dar nu ar trebui să ne surprindă. În cele din urmă, canibalismul este o practică veche în Asia, asiaticii recurgând la canibalism pentru a-și „întări” trupul pe seama adversarilor învinși. În al doilea război mondial, nu puține au fost cazurile în care japonezii au devorat soldați aliați prizonieri. Uneori occidentalii erau tăiați bucățele pe viu. În timpul războiului civil din Cambodgia, cambodgienii mâncau anumite organe omenești, în special ficatul, pentru că se credea că astfel își însușeau puterea și curajul celor canibalizați. Dayakii din Indonezia erau specializați în vânarea de capete și chiar și în anii ’90 își devorau inamicii.

Apoi în Asia există, desigur, și canibalism al foametei, iar cel mai bun exemplu este Coreea de Nord.

O primă cauză a canibalismului este dezastrul din agricultură. Țările comuniste nu se dovedesc în stare să își hrănească proprii cetățeni și rezultatele sunt înfiorătoare atunci când această incapacitate se îmbină cu un totalitarism mistic. Milioane de oameni au murit de foame pentru că politica regimului de la Phenian ignora realitatea și pedepsea orice critică. Lipsa alimentelor îi face pe oameni mai slabi și mai scunzi (copiii nord-coreeni fiind cu vreo 20 cm mai mici de înălțime decât omologii lor din Sud) ;, așa cum se întâmplă de obicei când oamenii sunt reduși la nevoile primare, unii devin animale: canibali, omoară pentru a devora ori mânâncă trupurile celor morți de inaniție. În mijlocul anilor ’90, situația era atât de gravă, încât familiile erau nevoite să păzească rămășițele pământești ale propriilor rude de teama ca vecinii lor să nu le profaneze.

O a doua cauză este gulag-ul nord-coreean (kwan-li-so), creat pe modelul sistemului chinez de lagăre (laogai). Alcătuit din lagăre de maximă securitate, înființat în văi înconjurate de munți foarte înalți, kwan-li-so funcționează conform regulilor stabilite de demenții lideri comuniști ai dinastiei Kim. Vinovăția prin asociere este la ordinea zilei: crimele împotriva regimului se pedepsesc colectiv prin închiderea „dușmanului poporului” și a rudelor sale de până la gradul patru. Lipsa hranei face ca în lagăre să se dea foarte puțină mâncare. Urmările? Aceleași ca în restul țării.

Dar să revenim la China.

Republica Populară ChinezăSupa fetală
Pare-se că nu doar pastilele făcute din bebeluși morți îi interesează pe practicanții medicinei „neconveționale”. Această pasiune nesănătoasă pentru propria bunăstare nu ezită să practice o formă mai directă de antropofagie. Considerată o delicatesă cu multiple întrebuințări pentru „sănătatea” corpului omenesc (în principiu, organism mai puternic și mai potent), de care se pot bucura numai cei avuți, supa fetală (făcută, după cum îi spune și numele, dintr-un bebeluș avortat) a fost de multe ori dezmințită ca simplă fabulație sau mit de pe Internet. Din nefericire, nu este o invenție, ci o altă scenă dintr-o Chină extrem de crudă care nu a pus niciodată preț pe ființa umană. Această practică abominabilă a fost tema unor articole din Seoul Times și Eastern Express din Hong Kong. Nu dau imagini, ele pot fi văzute pe site-ul Seoul Times, dar vă avertizez că nu sunt pentru cei mai slabi de înger.

Mark Miravalle a scris despre acest subiect în cartea sa, The Seven Sorrows of China (Cele șapte amărăciuni ale Chinei).

Noi manifestări macabre ale acestei mentalități avorționiste includ recenta deschidere a cinci restaurante în regiunea X, unde a început servirea de „supă fetală” la prețul de 300 yuani (aproximativ 40$) porția! Publicații medicale recente au elogiat excepționalele beneficii pentru sănătate ale consumului de „rămășițe fetale” (acest jargon le permite să treacă cu vedere ceea ce sunt de fapt – trupurile bebelușilor nenăscuți). De aceea, antreprenorii locali au sesizat imediat oportunitatea de a distribui acest uimitor avans al medicinei acelor puțini aleși care își pot permite prețul. Acest comerț cu supă fetală este pe atât de nefast și scandalos încât guvernul chinez a închis site-urile care promovau aceste restaurantele, de teamă că ar putea afecta reputația Republicii Populare printre țările și companiile străine.

Politica unui singur copil
În categoria sălbăticiilor putem include preferința generală a chinezilor pentru băieți și politica demografică a statului comunist chinez.
În 1979, regimul comunist al Chinei a limitat numărul de urmași pe familie la unul singur. Înțelepții Partidulului stabiliseră că în lipsa unor măsuri punitive, țara se va suprapopula. Măsura venea dupa dezastrele Marelui Salt Înainte și Marii Revoluții Culturale, când ideile tovarășului Mao Zedong au adus țara în colaps, și urma să se aplice un singur an. Ea presupune un control strict asupra nașterilor, dublat de avorturi forțate și pruncucideri. Au trecut 33 de ani și comuniștii sunt foarte mândri de opera lor socială. Se laudă că au salvat China.

Cum se desfășoară, aflăm tot din cartea lui Miravalle.

Pentru a putea naște într-un spital chinezesc este necesar un certificat de permisiune. Guvernul îți spune câți copii poți avea și când. La oraș, cuplurile căsătorite au dreptul la un singur copil. În regiunile rurale, datorită nevoii de băieți pentru munca la fermă, uneori poate fi permis unei familii să mai încerce pentru un băiat în cazul în care primul născut este fetiță. Chiar și în acest caz, guvernul va spune când se poate face acest nou copil, fiind necesară trecerea a cel puțin cinci ani de la nașterea primului. Pentru a menține această politică, guvernul folosește și presiunea psihologică. Dacă un cuplu de la țară are un singur copil, atunci este posibil ca acestuia să îi fie permis să aibă doi copii. Politica variază de la regiune la regiune.

Pentru a naște copilul, un cuplu trebuie să meargă la spital cu certificatul de permisiune. Dacă ajunge la spital fără acest document, oficialii spitalului contactează Poliția Populației. În acest punct, poliția decide, în baza circumstanțelor în care se află familia și a istoricului cuplului, care va fi soarta familiei. Copilul îi va fi injectată otravă pe loc, părinții vor fi amendați și casa lor va fi arsă. Sau și-ar putea pierde slujbele, iar în unele cazuri, ar putea să ajungă șomeri până și angajatorii lor (un învățător mi-a spus că dacă soția lui nu ar fi avortat al doilea copil, el și directorul școlii ar fi rămas fără slujbe). O femeie protestantă a refuzat să își avorteze al doilea copil și și-a pierdut locul de muncă la spitalul pentru care lucra. O altă posibilitate ar putea fi aceea ca bebelușul să nu primească recunoașterea oficială a existenței sale și, implicit, să fie lipsit de „cardul chinez de securitate socială”. Nu ar fi cetățean recunoscut și nu ar putea beneficia de nici un drept. Un remediu ar fi acela de a găsi o moașă pensionată și înțelegătoare care să asiste la naștere acasă – ar salva viața copilului, dar nu i-ar garanta înregistrarea în sistem.

Firește, politica unui singur copil nu poate fi aplicată în lipsa forței. Câteva sloganuri comuniste vă vor face să înțelegeți mai bine despre cum se acționează (sursa: oficiosul comunist chinez People’s Daily ):

„Îți va fi demolată casa dacă nu faci operația de ligatură tubară până la data limită!”

„Mai degrabă ți-am răzui pântecul decât să te lăsăm să mai ai un al doilea copil!”

„Îți ucidem toți membrii familiei dacă nu respecți regula!”

„Odată ce vei fi prinsă, imediat ți se va face o ligatură tubară; dacă vei evada, te vom urmări până-n pânzele albe; dacă vei încerca să te sinucizi, îți vom oferi fie funia, fie sticla cu otravă.”

„Case demolate, vaci confiscate, dacă solicitarea de avort este respinsă.”

„Încă un copil înseamnă încă un mormânt.”

„Provoacă-ți un avort sau fă întrerupere de sarcină, dar nu naște!”

„Dacă nu avortezi imediat, îți vom spulbera familia asemenea unei tornade.”

[Mai nou se pare că au trecut pe ecologisme: „Pământul este prea obosit să mai suporte alți copii”]

Nu de puţine ori, femeile sunt răpite din stradă de Poliţia de Planificare a Populaţiei şi obligate să avorteze. Din cauza acestei terori, 13 milioane de avorturi au loc în China în fiecare an, peste 36.000 pe zi, multe dintre ele sub amenințare (chiar și la 9 luni!). Când nu o face statul chinez prin amenințări și bătăi, intervine familia.

Pe lângă toate aceste avorturi și sterlizări sub amenințare, nenumărați alți copii sunt omorâți de propriile familii ori de moaşe sau sunt abandonați, mai ales dacă sunt fete. Se întâmplă nu doar la țară, ci și la oraș.

Băieți și fete în Republica Populară Chineză
De ce? Pentru că fetele nu sunt iubite de chinezi. Când se naște un băiat, toată familia sărbătorește și se lansează artificii. Nimic din toate acestea nu se întâmplă atunci când este născută o fată. Fetele-s un blestem. La țară, sunnt numite „viermii din orez” și evitate cât mai mult posibil. De ce? Pentru că după ce sunt crescute, se mărită și intră în altă familie, cea a soțului. Nu aduc nici un folos propriei familii, doar pagubă. Ca viermii. Mărturie a disprețului chinez față de fete este până și numele pe îl primesc. Milioane de femei din China se numesc Lai Di – în română ar însemna „Urmează repede un băiat”. Asta vor toți chinezii, băieți.

Consecințele? Multe fetițe sunt ucise sau sunt abandonate spre a muri. Altele, dacă sunt mai mari, sunt luate de bande sau Triade pentru a fi folosite în „afaceri” (cerșit, trafic de droguri, trafic de persoane). Nici dacă ajung în orfelinate nu au parte de o soartă mai bună.

Realizatorii documentarului The Dying Rooms (Camerele de murit) vorbesc despre o fetiță pe care au găsit-o moartă într-un orfelinat chinez. Se numea Mei Ming. Despre ea a scris și ziarul din Hong Kong, South China Morning Post.

Mei Ming stă astfel de 10 zile: legată în paturi îmbibate de urină, cruste de mucus uscat acoperindu-i ochii, figura suptă în craniu, malnutriția distrugându-i încet trupul de 2 anișori.

În fiecare dimineață, un coleg de la orfelinatul din Guangdong intră în întunecata cameră unde zace singură pentru a vedea dacă a murit. Angajații orfelinatului, plătiți să o îngrijească, nu o vizitează. Îi numesc încăperea „camera de murit” și au abandonat-o acolo pentru același motiv pentru care înșiși părinții au abandonat-o naștere. Problema ei este simplă și tragică, suferă de o boală care în China modernă o face inutilă, o povară pe capul statului, cu șanse zero de a fi adoptată. Este fată.

Când va muri patru zile mai târziu, nu va fi fost din cauza unei boli terminale, incurabile, ci din cauza neglijenței crunte. Ulterior, orfelinatul va scăpa de cadavrul ei făcut praf și va nega că ea a existat vreodată. Va fi încă o victimă a coliziunii dintre politica unui singur copil a Chinei și tradiționala ei preferință pentru urmașii de sex masculin. Numele pe care orfelinatul i l-a dat articulează exact inutilitatea luptei de a supraviețui într-o societate care nu o prețuiește defel. În Putonghua, Mei-ming înseamnă „fără nume.”

Lăsată să moară. Fără mâncare, fără apă, fără companie umană. Fără nume și, în curând, fără chip. Chinezii te omoară, te aruncă și nici măcar nu recunosc că ai existat, mai ales dacă ai ghinionul de a te fi născut femeie.

Dimensiunea maritală a modelului chinez
Ca urmare a acestei preferințe criminale pentru băieți, în China se întâmplă fix pe dos ca în restul lumii: se nasc mai mulți băieți decât fete. Cu timpul, decalajul între numărul de bărbați și numărul de femei . În unele zone, femeile sunt atât de puține că se plătesc bani grei mafiei pentru a se face rost de „neveste”. Interlopii răpesc fete și apoi le vând acelor familii dispuse să plăteasca pentru ca fiii lor să aibă cu cine să se căsătorească. Răpite, sunt „măritate” cu forța și violate. Din acest punct încolo, depinde numai de ele dacă își acceptă condiția ori încearcă să se opună temnicerilor. Foarte puține scapă, cele mai multe fiind pedepsite pentru îndrăzneala lor.

Dar mai există o „chinezărie” la fel de îngrozitoare, despre care scrie același Mark Miravalle: nevestele-fantomă.

Să fie posibil ca holocaustul avorționist și respingerea demnității sacre a vieții să fi contribuit și la recenta practică a „nevestelor-fantomă”, apărută de curând în sursele de știri chineze? Această practică presupune furnizarea corpului unei femei moarte pentru a fi îngropat cu un bărbat decedat pentru ca el să aibă parte de companie în „viața viitoare”. Distribuitorii de trupuri moarte de femei au descoperit că bărbații plătesc mai degrabă mult mai mult pentru un trup mort mai „nou” decât pentru unul pus la păstrare. Uciderea de femei din regiuni izolate asigură acoperirea cererilor suplimentare de soții-fantomă.

Concluzie
Așadar, ce presupune modelul chinez? Comunism, lagăre, control total asupra oamenilor, misoginism criminal, pruncucidere, avort forțat, canibalism, trafic de persoane, căsătorii forțate, crime pentru viața de dincolo, și alte grozăvii despre care nici nu am apucat să mai scriu. Aceste orori sunt de ajuns pentru a ne teme de o implicare și mai mare a Chinei în România sau Europa. „Capitalul” chinez ascunde statul chinez, iar statul chinez ascunde teroarea.

Indiferent ce ar putea spune admiratorii din Europa sau Statele Unite ale Americii, ascensiunea Republicii Populare Chineze la rangul de putere planetară nu este inevitabilă. Întrucât inovația lipsește și calitatea produselor este foarte slabă, nu se poate spune că economia RPC este construită pe baze solide. Numai taxele mari ale sistemului economic socialist și corupția politicienilor din țările civilizate permit comuniștilor chinezi să mai păcălească încă lumea cu castelul lor de cărți. Slăbiciunea Vestului a întărit China.

Este de datoria noastră, a acelora care prețuim viața și libertatea, să veghem ca un asemenea regim politic să nu mai poată influența politica statului român și să nu poată să-și extindă imperiul economic în România.

Tovarăși Ponta și Marga, n-avem trebuință de creditele chinezilor. Nu, nu ne trebuie nici modelul chinez. Dacă vă place atât de mult Republica Populară, dacă o admirați într-atât, dovediți-o: mutați-vă acolo! Puteți să-i luați cu voi și pe Sorin Oprescu și Adriean Videanu, tot s-au înhămat la slugărirea Chinei.