Imaginea dictatorului comunist Iosif Stalin, pictată pe o “icoană ortodoxă” rusă a fost plimbată prin uriașa adunare de credincioși de la bisericile, capelele și monumentele din câmpia Prohorovka din regiunea Belgorod, Rusia, în mai 2015. 

Un ziar rusesc a publicat pe 28 mai 2015 imagini de la o “slujbă religioasă” ținută de călugărul Afinoghen de la Athos, dedicată celor căzuți în “Marea victorie” din Al Doilea Război Mondial. Icoana „Maica Domnului a naţiunii”, îl are în centrul prezent dictatorul comunist Iosif Stalin alături de mareșalii “Victoriei” sovietice.

“Slujba” a fost ținuntă la Muzeul de Istorie Militara din regiune de calugărul Afinogen, de la Muntele Athos, cf. ziarul rus “Mâine“, citat de interfax.ru. Conform ziarului rus, icoana este desenată de pictorii de icoane din Rîbino la comanda Clubului Izbor. (Mulțumesc lui Dan Nicu pentru traducerea din rusă)

P.S.

“Icoana” venerată la Zidul Kremlinului:

Centrul editorial patriarhal „Lavra Sfânta Troiță” (Sviato-Troițki) a publicat deja câteva ediții anuale ale calendarului dedicat lui Iosif Stalin. Vedeți Legătura sfântă dintre Stalin și Biserica Ortodoxă Rusă | Legătura sfântă dintre Stalin și Biserica Ortodoxă Rusă. Ediția 2015.

Acesta trebuie să fie “Progresul” anunțat de Iosif Stalin în urmă cu aproape 100 de ani (feb. 1931):

The “old Russia,” Stalin said, was “continually battered by its backwardness,” and by “Mongolian Khans, Swedish feudal lords and English-French capitalists.” His final conclusion was that the country must “eradicate its backwardness as soon as possible… We have stayed 50 to 100 years behind the advanced countries. We have to make up this distance in 10 years. Either we bring this about or we will be crushed.”

— spiegel.de într-un articol despre cultul lui Stalin în Rusia contemporană.

“The current fascination with Stalin — now 60 years after his death — is not with the Communist dictator but the founder of the empire.”

Despre Holodomor, foametea provocata de Stalin in 1932-1933 in Ucraina, in care a ucis intre 5 si 6 milioane ucraineni in 9 luni (intre 7 si 10 milioane, cf. unor istorici), Vasilie Grossman a scris Panta Rei:

Și uite ce am înțeles eu. La început foamea te gonește de acasă. În prima perioadă e ca focul, te arde, te chinuie, îți sfâșie mațele, îți sfâșie sufletul – și omul fuge de acasă. Oamenii adună din pământ râme, adună iarbă și reușesc să ajungă până departe, chiar până la Kiev. Și toți vor să ajngă cât mai departe de casă. Dar pe urmă vine o zi și înfometatul se târăște înapoi la casa lui. Asta înseamnă că foamea l-a frânt și omul nu mai caută scăpare, vrea să se întindă pe patul lui și să zacă. Și odată frânt de foame, nu-l mai poți ridica, și nu numai pentru că n-ar mai avea puteri, ci pentru că nu-l mai interesează viața, nu mai vrea să trăiască. Zace acolo în liniște – lasă-l în pace. Înfometatul nu mai vrea să mănânce, urinează tot timpul, are diaree, devine somnolent, nici să nu-l atingi, numai liniște vrea. Zac înfometații și ajung la capăt. Asta mi-au povestit-o și prizonierii de război – dacă apuca un ostaș prizonier să se culce pe laviță și nici după rație nu mai întindea mâna, înseamnă că s-a terminat cu el, că moare curând. Dar pe alții îi apuca nebunia. Ăștia nu se mai linișteau până la sfârșit. Ăștia erau cei care-i dezbărcau pe morți și-i fierbeau, își omorau proprii copii și îi mâncau. În ăștia, când murea omul, se trezea fiara. Am văzut la centrul de raion o femeie, adusă sub escortă – fața omenească, dar ochii de lup. Pe canibali, se spune, i-au împușcat până la unul. Dar nu ei erau vinovați. Vinovați erau cei care au adus mamele în halul ăsta, de-au ajuns să-și mănânce copiii. Dar parcă poți, oricât ai întreba, să-l găsești pe vinovat? Și asta în numele binelui, de dragul tuturor oamenilor.

Costin Andrieș