Despre Adam Michnik s-au scris și s-au spus multe. Nu am să detaliez aici toate comentariile la adresa persoanei sale care circulă în Polonia sau în Europa. În România se bucură de o apreciere constantă. Recent a fost publicată la editura Polirom colecția de eseuri Mărturisirile unui dizident convertit. Am încercat să construiesc un portret minimal dar care ilustrează câteva trăsături notabile. Nu sunt un fan al lui Adam Michnik dar cred că studierea gândirii sale în spațiul românesc este binevenită.

Adam Michnik este de formație istoric, dar a activat în presă. În 1964 a început să studieze istoria la Universitatea din Varşovia. Un an mai târziu, a fost suspendat pentru că a distribuit în rândul colegilor o scrisoare deschisă către membrii PZPR (Partidul Unit al Muncitorilor Polonezi). Autorii Jacek Kuroń (căruia îi dedică un eseu în carte) și Karol Modzelewski au făcut un apel în acea scrisoare pentru începerea reformării sistemului politic în Polonia. În 1966 a fost suspendat pentru a doua oară, pentru organizarea unei întâlniri cu Leszek Kołakowski ( el însuși un dizident convertit), care devenise între timp persona non-grata și expulzat din PZPR câteva săptămâni mai devreme, pentru o critică la adresa liderilor. În 1965, textele sale nu mai erau tipărite. Din acel moment, a scris sub un pseudonim la mai multe ziare.

De peste 40 de ani, Adam Michnik a demonstrat un angajament ferm pentru asigurarea drepturilor și libertăților polonezilor. A fost membru fondator al Komitet Obrony Robotników (Comitetul de Apărare al Muncitorilor) în 1976 și un activist al Solidarității în anii 1980. A participat la masa rotundă în 1989 şi mai târziu a fost ales în primul parlament non-comunist, unde a servit începând cu 1989 până în 1991. A organizat ziarul “Gazeta Wyborcza” cu ajutorul jurnaliştilor care au lucrat în “Biuletyn Informacyjny”, devenind în scurt timp redactor-şef.

A avut un rol activ în planificările şi în negocierile preliminare pentru Masa rotundă. Această etapă a discuţiilor a fost posibilă doar în regimurile comuniste autoritare, unde anumite libertăți au fost parțial acordate. Polonia a avut acest tip de comunism.

Adam Michnik a fost activ în viața publică și după 1989. Timp în care imaginea sa s-a schimbat. În Mărturisirile unui dizident convertit declară: “Cultura europeană astfel înțeleasă nu e amenințată astăzi nici de nazism, nici de comunismul totalitar, ajunse în chip fericit la groapa de gunoi a istoriei. Europa este amenințată astăzi de un nou val al șovinismelor etnice fanatice, iar pe de altă parte de un fenomen pe care Denis de Rougemont îl numește materialism primitiv“.

Adam Michnik a rămas un critic al transformărilor ce au avut loc în Polonia și după anul 1989. Urmărește moralitatea politică cu orice preț și nu îi menajează pe cei care îi stau în cale. Astfel, foști parteneri politici sau din sindicatul Solidaritatea s-au văzut rând pe rând criticați și în unele cazuri desființați. A fost un fervent oponent al modelului lustrației, ce a atins un apogeu în timpul guvernării Kaczyński. Într-unul din eseuri declară că nu știe ce îi va spune fiului său atunci când îl va întreba de ce a luat partea comunștilor. Ce fel de moderat este Adam Michnik? Poate că nici el nu poate da un răspuns prompt. Evident discuțiile trepidante și unele texte publicate în “Gazeta Wyborcza” au transformat treptat percepția publică a lui Adam Michnik.

Postfața cărții este scrisă de Jozef Tischner. Între cei doi a existat o relație care poate fi catalogată cel puțin complexă. Michnik s-a indoit de utilitatea aportului Bisericii Catolice la funcționarea democrației. Jozef Tischner ca preot și membru important al sindicatului Solidaritatea nu putea merge pe aceeși linie cu Adam Michnik. Cu toate acestea a ajuns să-l cunoască destul de bine încât să scrie eseul De ce l-a creat Dumnezeu pe Michnik?

Un fragment dintr-un interviu acordat lui Central Europe Review:

CER: Ați declarat că vechile clivaje între stânga şi dreapta nu mai există şi că acestea au fost înlocuite cu o divizare între cei care susţin ideea unei societati deschise şi cei care sprijină o societate inchisa. Ce vreți să spuneți cu asta?

Adam Michnik: Ideea de stânga şi dreapta a apărut pe fundalul rivalității dintre monarhie şi burghezie. Din momentul în care egalitatea în drepturi a fost stabilită, această divizare a încetat să mai existe. A continuat să existe în ceea ce priveşte drepturile sociale, dar chiar [în acest context], situaţia s-a schimbat. Astăzi, nu mai pot să spun că stânga este de partea celor săraci şi că de drept este de partea celor bogaţi. Putem vedea foarte bine că dreapta populistă nu este mai puţin preocupată de drepturile celor săraci decât social democrații.

Sursa